În calendarul ortodox, ziua de 21 mai are o semnificație cu totul aparte: cinstim, în această zi, nu doar memoria, ci și faptele alese și minunile Sfinților Împărați Constantin și Elena. Biserica noastră, însă, nu i-a numit simplu „sfinți”, ci le-a acordat un titlu de o rară distincție: „întocmai cu Apostolii”, deşi au trăit la aproape două secole după aceştia. Această calitate este pusă, mai ales în ceea ce-l priveşte pe Împăratul Constantin, în legătură cu modul minunat al convertirii sale. De ce îi numim pe ei „întocmai cu Apostolii” și ce înseamnă, mai exact, această titulatură deosebită? Aflați în rândurile de mai jos!
„In hoc signo vinces”
Născut în secolul al III-lea, în cetatea Naissus (azi, Niş, în Serbia), Sfântul Constantin a fost proclamat împărat după moartea tatălui său, Constanţiu Chlor. Această hotărâre a dus la un conflict cu Maxențiu, care râvnea și el la tron. În ajunul luptei decisive, Constantin s-a rugat „Dumnezeului creștinilor” să-l ajute, iar răspunsul a fost neașteptat: pe cer a apărut o cruce de lumină, cu inscripția „In hoc signo vinces” – „Întru acest semn vei învinge”. Inspirat de această viziune, a poruncit ca semnul Sfintei Cruci să fie pus pe toate steagurile și scuturile ostașilor săi. Victoria de la Podul Milvius, din octombrie 312, a fost decisivă. Ulterior, Sfântul Constantin a emis Edictul de la Milan, oprind persecuția împotriva creștinilor și recunoscând oficial creștinismul.
Această minune l-a marcat profund nu doar pe împărat, ci și pe mama sa, Sfânta Elena. După Sinodul de la Niceea (325), ea a plecat spre Ierusalim, dorind să afle și să cinstească Lemnul Cinstitei Cruci. După ce a cercetat locurile sfinte, a aflat că împăratul Adrian ridicase un templu păgân pe locul Golgotei. Ajutată de un bătrân evreu numit Iuda, Sfânta Elena a poruncit dărâmarea templului și săpături care au scos la iveală Mormântul Domnului, cele trei Cruci și piroanele Răstignirii, aruncate într-o veche cisternă.
Crucea și minunea din Ierusalim
Pentru a afla care dintre cele trei este Crucea Mântuitorului, Patriarhul Macarie a avut o inspirație: a așezat pe rând crucile peste un mort care era dus spre înmormântare. Când au pus Crucea lui Hristos, mortul a înviat. Această minune a umplut inimile tuturor de emoție. Patriarhul a înălțat Crucea spre mulțime, care striga: „Doamne miluiește!”, iar de atunci s-a rânduit prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci.
La întoarcerea în Nicomidia, Sfânta Elena a luat o parte din Cruce și din piroane, iar cealaltă parte a lăsat-o în grija Patriarhului, într-o raclă de argint. Ca semn de recunoștință față de Dumnezeu, a zidit mai multe biserici în Țara Sfântă: la Mormântul Domnului, în Grădina Ghetsimani, la Bethleem și pe Muntele Măslinilor.
Sfânta Elena a trecut la Domnul curând după acest pelerinaj, în anul 329 sau 330. Tradiția spune că a fost înmormântată într-o cetate imperială, într-un sicriu de marmură comandat de fiul ei, care se păstrează și astăzi la Vatican. Moaștele ei se află pe insula Sant’Elena, lângă Veneția, care îi poartă numele.
Doi sfinți „întocmai cu Apostolii”
Titlul de „Întocmai cu Apostolii” (în greacă ἰσαπόστολος, isapóstolos) este o distincție specială acordată de Biserica Ortodoxă anumitor sfinți. Dincolo de Sfinții Împărați Constantin și Elena, acest supranume mai este purtat și de Sfânta Maria Magdalena, prima care a vestit Învierea lui Hristos Sfinților Apostoli; Sfinții Chiril și Metodie, cei care au creat alfabetul slav și au creștinat popoarele slave; Sfânta Nina, care a convertit întreg poporul georgian la creștinism; Sfântul Vladimir, care a creștinat Rusia Kieveană, transformând fundamental identitatea țării și alții. El recunoaște o lucrare excepțională a anumitor sfinți în răspândirea și afirmarea creștinismului.
Mai concret, titlul de „întocmai cu Apostolii” nu este o simplă onoare protocolară sau o formulă evlavioasă, ci o recunoaștere profundă a faptului că Sfinții Împărați Constantin și Elena, prin faptele lor, au avut un impact comparabil în ceea ce privește răspândirea noii religii, a creștinismului, cu cel al Sfinților Apostoli. Așa cum Sfinții Apostoli au răspândit sămânța Evangheliei în lume, Constantin a creat condițiile necesare ca această sămânță să poată încolți și crește liber, fără teama de a fi călcată în picioare. Ei nu au propovăduit direct Cuvântul lui Dumnezeu în sate și cetăți, așa cum au făcut Sfinții Petru sau Pavel, spre exemplu, dar au creat contextul politic, social și cultural necesar pentru ca această propovăduire să prindă rădăcini adânci și să înflorească la o scară imperială, transformând Imperiul Roman dintr-un imperiu al persecuției într-unul creștin.
Prin ei, creștinismul a putut ieși din catacombele fricii și ale clandestinității și a devenit o forță modelatoare a civilizației, dând naștere unei noi ere. Au deschis drumul spre o societate în care valorile creștine – iubirea, milostenia, iertarea, dreptatea – au început să influențeze legislația, arta, filosofia și viața cotidiană. De la un grup de adepți prigoniți, creștinii au devenit majoritatea, iar Biserica a putut să se organizeze, să-și dezvolte învățătura și să-și îndeplinească misiunea de mântuire a lumii.
Anul acesta, spre exemplu, în luna mai, aniversăm 1.700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Acest eveniment crucial, organizat la inițiativa Sfântului Împărat Constantin, a asigurat unitatea Bisericii în fața ereziilor și a definit dogme esențiale precum dumnezeirea lui Hristos prin formularea Crezului. Prin crearea condițiilor pentru această întâlnire pan-creștină, Sfântul Constantin a permis consolidarea și păstrarea integrității credinței apostolice la o scară universală, acțiune comparabilă, prin impactul său, cu propovăduirea Sfinților Apostoli.
De asemenea, motivul principal pentru care Sfânta Elena este numită „întocmai cu Apostolii” este descoperirea Sfintei Cruci a Domnului și edificarea bisericilor pe Locurile Sfinte. Prin eforturile sale, ea a adus la lumină cel mai important simbol al creștinismului. Concomitent, construirea unor lăcașuri de cult esențiale, precum Biserica Sfântului Mormânt, a transformat aceste locuri în adevărate oaze ale credinței, consolidând creștinismul propovăduit de către Sfinții Apostoli.
De aceea, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acești Sfinți Împărați, care, cu înțelepciune și curaj, s-au ostenit pentru vestirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Moștenirea lor nu este doar istorică, ci și duhovnicească, amintindu-ne că fiecare creștin, indiferent de poziția sa socială sau de influența sa, este chemat să contribuie la răspândirea luminii și a Cuvântului lui Hristos în lume, „asemenea” Apostolilor, fiecare după darul și chemarea sa.
În preajma acestei zile speciale de 21 mai, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfinților Împărați Constantin și Elena, rugându-i să reverse binecuvântări asupra noastră și asupra întregii lumi. Am pus la un loc, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, slujba Sfinților Constantin și Elena, alături o colecție deosebită de icoane potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi!
