Deja toamnă… ziua de 1 septembrie marchează nu doar începutul unui nou anotimp și intrarea într-un nou ritm al naturii, ci și un timp în care Biserica noastră Ortodoxă ne cheamă să deschidem o filă nouă a vieții duhovnicești. Este momentul în care vremea, așezată în mâinile lui Dumnezeu, devine prilej de reînnoire și de început bun.
Mulți dintre dumneavoastră ați observat, răsfoind calendarul de acasă, că în dreptul zilei de 1 septembrie apare mențiunea „Începutul Indictionului” și, poate, v-ați întrebat ce înseamnă aceasta sau ce anume marchează această zi. Ei bine, Indictionul nu este doar o simplă dată trecută în calendar, ci poartă cu sine o tradiție veche, ce își are rădăcinile atât în viața Imperiului Roman, cât și în rânduiala Bisericii primare. Înțelegerea acestui moment ne ajută să descoperim felul în care Biserica sfințește timpul și îl așază în slujba mântuirii. Dar ce este, mai exact, Indictionul? Și de ce Biserica alege să înceapă anul liturgic la 1 septembrie? Aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Ce este, de fapt, „Indictionul”?
Cuvântul „Indiction” vine din limba latină, de la indictio, care înseamnă „proclamare” sau „anunț”. În Imperiul Roman, acest termen avea o însemnătate strict administrativă: el desemna un ciclu fiscal de 15 ani, introdus probabil în vremea împăratului Dioclețian (sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea). La fiecare 15 ani se făcea o reevaluare a impozitelor, în special a celor agricole, și se stabileau noile dări pentru perioada următoare.
Rezultatul acestei evaluări era proclamat public printr-un anunț oficial numit „indictio”, astfel încât toți cetățenii să știe exact cât aveau de plătit în următorii ani. Această reevaluare avea un impact direct asupra proprietarilor, care își ajustau activitățile agricole sau deciziile privind terenurile în funcție de noile dări, și asupra administrației, care își putea planifica veniturile și resursele necesare pentru stat și armată. Mai târziu, acest ciclu de 15 ani a fost folosit și ca reper în cronici și documente oficiale, indicând anul în care se întâmplau anumite evenimente, ceea ce a oferit o bază de calcul și pentru aspecte calendaristice.
Deși la început a avut un rol pur fiscal, sistemul indictionului a fost rapid adoptat și în viața administrativă a Bizanțului, devenind un reper cronologic. Evenimentele nu erau datate doar după anii de domnie ai împăratului, ci și după numărul indictionului. Astfel, treptat, termenul a depășit cadrul economic și a devenit un semn de orientare în istorie.
Biserica a preluat această rânduială, însă i-a dat o dimensiune mai profundă: nu doar ordonarea fiscală a societății, ci ordonarea duhovnicească a timpului. Indictionul a devenit un prilej de rugăciune și de binecuvântare a noului an, o chemare de a încredința lui Dumnezeu vremea care începe.
De ce începe anul bisericesc toamna, pe 1 septembrie?
Bună întrebare! Pe scurt, răspunsul este acela că ziua de 1 septembrie a fost aleasă din mai multe motive care leagă tradiția creștină de moștenirea iudaică, de viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos și de creația lumii.
Primul motiv este legat de influența iudaică și de practica romană. Creștinii au preluat această dată de la evrei, care începeau atunci anul civil, așa cum se menționează în Sinaxarul din Minei. Cultul creștin, având la origine un caracter iudeo-creștin, a păstrat cadrele exterioare ale Legii Vechi, așa cum Însuși Mântuitorul spunea: „N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17). La romani, la rândul lor, noul an era socotit de la această dată, așa cum am văzut mai sus, ceea ce subliniază continuitatea administrativă și religioasă a timpului.
Al doilea motiv ține de viața publică a Mântuitorului Iisus Hristos. În această zi, El și-a început activitatea misionară, intrând în sinagogă și citind cuvintele prorocului Isaia care vesteau lucrarea Sa mântuitoare: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19). Astfel, 1 septembrie devine ziua în care Hristos sfințește timpul prin propovăduirea Sa.
Al treilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost aleasă ca început al anului bisericesc provine din tradiția Vechiului Testament și se leagă de concepția despre timp și creație. Potrivit acestei tradiții, 1 septembrie este considerată prima zi a creației, momentul în care Dumnezeu a început să aducă lumea din neființă în ființă. Această zi simbolizează începutul ordinii și al vieții, punctul de plecare al timpului și al istoriei mântuirii.
În cadrul Bisericii noastre, debutul Indictionului este marcat printr-o slujbă specială, denumită „Slujba de Te Deum” sau „Slujba de mulțumire la începutul anului bisericesc”. Această slujbă cuprinde rugăciuni de recunoștință pentru binefacerile primite și cereri pentru binecuvântarea noului an bisericesc. Credincioșii sunt încurajați să participe la această slujbă pentru a-și reînnoi angajamentul duhovnicesc și a cere ajutorul lui Dumnezeu în toate aspectele vieții lor. Pe lângă slujba specifică, numeroase parohii și mănăstiri organizează și alte evenimente dedicate începutului anului bisericesc, cum ar fi conferințe, cateheze sau acțiuni caritabile. Acestea au ca scop evidențierea importanței acestei zile și încurajarea credincioșilor să ducă o viață creștină autentică în noul ciclu liturgic.
De asemenea, 1 septembrie este și ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, un sfânt cu o viață ascetică exemplară, care a trăit în secolul al V-lea, dar și pe Sfântul Dionisie Exiguul, supranumit „părintele erei creștine”. Sărbătorirea sa în această zi nu este una întâmplătoare. Sfântul Dionisie Exiguul a stabilit numărarea anilor în funcție de Nașterea lui Iisus Hristos, punând acest eveniment în centrul cronologiei. El a calculat că anul 753 de la întemeierea Romei corespunde Nașterii Domnului și a decis ca acesta să fie începutul erei creștine, abandonând vechea socotire după împăratul Dioclețian, cunoscut pentru persecuțiile împotriva creștinilor. Prin inițiativa sa, a fost creat calendarul creștin, care a intrat în vigoare la Roma în anul 527 și s-a răspândit treptat în Franța, Anglia și, mai apoi, în întreaga lume creștină.
Așadar, începutul anului bisericesc ne amintește că timpul este darul lui Dumnezeu și că fiecare clipă poate fi sfințită prin comuniunea cu El. Ziua de 1 septembrie este un prilej de reînnoire duhovnicească, de întărire a credinței și apropiere de Mântuitorul Hristos, pentru a trăi sub harul și iubirea Sa nemărginită. Să ne propunem ca în noul an să fim cu adevărat fii ai lui Hristos și ai Bisericii Sale. Nu suntem singuri în acest efort. Nu suntem singuri în arenă și în luptă. Îi avem alături pe Sfinți – marii rugători și mărturisitori ai lui Hristos, care ne spun din „tribunele Cerului”: „Și noi am fost ca voi! Și noi am căzut, dar nu deznădăjduiți! Vă așteptăm pe toți la poarta Raiului!”.
Recomandările BIZANTICONS.ro:
