Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută în popor și sub denumirea de „Ziua Crucii”, este sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie, la șase zile după Nașterea Maicii Domnului. Aceasta reprezintă cea mai veche cinstire a Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul, pentru iertarea păcatelor și mântuirea întregii lumi. Spre deosebire de alte praznice din calendarul Bisericii, Înălțarea Sfintei Cruci se cinstește prin post, amintindu-ne tuturor de suferințele Mântuitorului de pe Golgota.
Dacă în anii anteriori v-am explicat detaliat motivul pentru care postim aspru pe 14 septembrie sau am analizat teologic și patristic tradiția potrivit căreia se spune că „este păcat” să consumăm fructe în formă de cruce în această zi, anul acesta ne-am propus să aducem în atenție un aspect mai puțin cunoscut: o minune adevărată, legată de cinstirea Sfintei Cruci, petrecută în urmă cu mai multă vreme dar care merită să fie descoperită și împărtășită întru totul în zilele noastre. Detalii, în rândurile de mai jos!
14 septembrie: o dublă sărbătoare
Înainte de a prezenta detaliile impresionante ale acestei minuni, se cuvine să reținem câteva detalii legate de ziua aceasta a Sfintei Cruci. Sărbătoarea din 14 septembrie este strâns legată de numele Sfântului Împărat Constantin, cel întocmai cu Apostolii, și al mamei sale, Elena. Sfânta Elena a mers la Ierusalim cu dorința și misiunea specială de a descoperi Crucea pe care a fost răstignit Hristos. A și găsit-o, împreună cu crucile tâlharilor răstigniți alături de El.
Sinaxarul ne relatează că, aflându-se în nedumerirea de a recunoaște care este Crucea adevărată, Patriarhul Ierusalimului de atunci, Macarie, a apelat la un gest care s-a transformat într-o adevărată minune. În acel moment, trecea pe lângă ei un convoi funerar cu o fată decedată, iar Patriarhul a poruncit să se oprească: „Și s-au așezat crucile pe mort câte una pe rând; iar când a fost pusă Crucea Mântuitorului, fata a înviat pe loc, prin puterea Dumnezeieștii Cruci a Domnului.” Astfel, aflarea Crucii de către Sfânta Împărăteasă Elena în 14 septembrie 335, aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni în anul 629, în vremea Împăratului bizantin Heraclius, și înălțarea ei în văzul credincioșilor, pe 14 septembrie 630, stau la baza praznicului Înălțării Sfintei Cruci.
Pe lângă sărbătoarea din 14 septembrie, Biserica Ortodoxă cinstește Sfânta Cruce și în alte trei ocazii importante: în a treia duminică a Postului Mare; pe 7 mai, când este prăznuită Arătarea Semnului Sfintei Cruci Împăratului Constantin – minunea care l-a determinat să marcheze steagurile, coifurile și scuturile soldaților cu Sfânta Cruce, învingându-l astfel pe Maxențiu; și pe 1 august, ziua Scoaterii Sfântului Lemn al Sfintei și dătătoarei de viață Cruci, care amintește de eliberarea grecilor din captivitatea sarazinilor prin puterea Crucii.
Crucea viespilor de la Betleem
Biserica Nașterii Domnului din Betleem este unul dintre cele mai vechi și mai importante locuri de pelerinaj creștin din lume, ridicată chiar pe locul unde s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos. Această biserică impresionantă nu este doar un simbol al credinței, ci și o mărturie vie a tradiției creștine care a traversat aproape două milenii. Construită inițial între anii 327-333 d.Hr. de Sfânta Împărăteasă Elena, a fost reconstruită în secolul al VI-lea de către împăratul Iustinian I, care a înfrumusețat lăcașul, păstrând structura originală a peșterii, dar adăugând detalii arhitecturale impresionante.
Aici, în Biserica Nașterii din Betleem, se află și un memento, o însemnare interesantă a răstignirii Domnului. Cum, adică, în Biserica Nașterii, un semn al crucificării Domnului? Da, exact! În pronaos, pe coloana sudică denumită „coloana Mariei”, se află cinci găuri de dimensiunea unui deget, care formează, efectiv, o Cruce.
„Crucea viespilor” se află pe coloana a șasea din dreapta pronaosului, o coloană din piatră roșie, parte a structurilor originale ridicate încă din perioada bizantină. Pelerinii care pășesc în biserică sunt atrași de aceste găuri misterioase, care, deși mici ca dimensiune, poartă o mare încărcătură duhovnicească. Asemenea Sfântului Apostol Toma, pelerinii care ajung să se închine în Biserica Nașterii Domnului, își așază degetele în acele cinci găuri ale Crucii, căutând să simtă realitatea iubirii și jertfei Mântuitorului, precum și marea Sa binecuvântare.
Tradiția formării acestei Cruci este cu totul uimitoare. Tradiția spune că acum mulți ani în urmă, când cetatea Ierusalimului nu cunoștea liniștea nici ziua, nici noaptea, hoarde păgâne se adunaseră la porțile Betleemului, hotărâte să pângărească locul în care S-a născut Hristos. Oamenii dinăuntru se rugau cu lacrimi, chemând ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului.
În acel ceas de mare cumpănă, când săgețile și strigătele vrăjmașilor se apropiau, s-a petrecut o minune neașteptată. Dintr-o coloană a bisericii, a țâșnit un roi de viespi. Nu erau insecte obișnuite, ci un semn trimis de Sus, un ajutor în această mare ispită. Cu o furie de nebiruit, viespile s-au năpustit asupra armatei păgâne: caii s-au înfricoșat și au fugit și ostașii care îi călăreau, de asemenea. Țipetele lor au umplut văzduhul, pur și simplu, văzându-se neputincioși în fața acestei oști mărunte. Astfel, Biserica a rămas neatinsă, iar în locul din care se iviseră viespile au rămas cele cinci găuri, așezate în chip de Cruce, găuri care se pot vedea până astăzi, ca o pecete vie a minunii.
Crucea aceasta amintește, potrivit preoților slujitori de la Bisericii Nașterii Domnului, de cele cinci răni ale lui Hristos: două răni în mâini, două în picioare și una în coastă, semne ale jertfei Sale supreme pentru mântuirea lumii. Astfel, tradiția Crucii viespilor nu este doar o simplă poveste despre aceste mici creaturi, ci și o mărturie a proniei și a puterii lui Dumnezeu care ocrotește casa Sa oricând și în orice condiții.
Sfântul Ioan Damaschin spunea că Sfânta Cruce este „sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului”. De aceea, în preajma acestei zile de 14 septembrie, ne-am gândit să adunăm la un loc, pentru dumneavoastră, cea mai vastă colecție de Cruci de perete, pentru colțul de rugăciune, începând cu cele mai mici prețuri, pentru ca în aceste vremuri tulburi, nimănui să nu-i lipsească „toiagul” și „călăuza”. Click pe linkurile aflate sub Sfintele Cruci de mai jos pentru detalii și comenzi:
