În fiecare an, pe 12 decembrie, cu doar două săptămâni înainte de luminatul Praznic al Nașterii Domnului, Biserica noastră îl cinstește pe Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei. Cunoscut ca apărător al celor sărmani, tată al orfanilor și povățuitor al celor rătăciți, Sfântul Spiridon s-a distins printr-o curăție și sfințenie atât de adâncă încât Dumnezeu i-a dăruit harul facerii de minuni. De aceea, până astăzi este numit „mare făcător de minuni”.
După cum mulți dintre voi știți, pe blogul Bizanticons Art am discutat, de-a lungul timpului, despre diverse reprezentări mai puțin obișnuite din icoanele Maicii Domnului sau ale unor sfinți, analizându-le prin prisma Sinaxarului și a unor scrieri vechi, adesea uitate. În aceeași linie, dorim să continuăm această serie cu un subiect aparte. Cu prilejul sărbătorii Sfântului Spiridon din acest an, ne-am gândit că este momentul potrivit să vă spunem motivul pentru care este considerat ocrotitor al cizmarilor. Aflați răspunsul, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Păstorul de oi și dogma Treimii
Înainte de a răspunde la întrebare, se cuvine să amintim câteva momente importante din viața Sfântului Ierarh Spiridon. S-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia din Cipru. A fost căsătorit și a avut o fiică, însă, după trecerea prematură la Domnul a soției sale, Sfântul Spiridon a ales calea monahală, dăruindu-se pe deplin slujirii lui Dumnezeu. Viața sa era una de rugăciune neîncetată, post și milostenie, iar grija față de cei sărmani și aflați în suferință era pentru el o datorie firească.
Pentru curăția inimii și smerenia lui, Dumnezeu i-a dăruit harul facerii de minuni. Sfântul Spiridon era cunoscut pentru vindecările sale, pentru izgonirea duhurilor necurate prin rugăciune și pentru felul în care intervenția sa, adesea neașteptată, schimba cursul unor situații dramatice. Tradiția Bisericii vorbește despre multe minuni săvârșite de el: a adus ploaie în vreme de secetă, a oprit o foamete cumplită, l-a vindecat pe împăratul Constanție de o boală gravă, a întors la viață copilul unei femei îndurerate și multe alte fapte minunate, unele consemnate, altele rămase doar în taina istoriei.
Sfântul Spiridon a luat parte și la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, unde s-a împrietenit cu Sfântul Nicolae și a impresionat pe toți prin simplitatea și puterea mărturisirii sale. Este bine cunoscut episodul în care, ținând o cărămidă în mână, a explicat dogma Sfintei Treimi: a arătat că, asemenea cărămidei alcătuite din foc, apă și lut, dar care rămâne un singur obiect, tot astfel și Dumnezeirea este una în ființă, dar lucrătoare în trei persoane. Astfel, prin cuvântul și pilda sa, Sfântul Spiridon a devenit un luminător al credinței pentru întreaga Biserică.
Ocrotitor al cizmarilor
Sfântul Spiridon este socotit patronul cizmarilor nu doar dintr-un singur motiv, ci dintr-o întreagă țesătură de minuni și tradiții care s-au adunat în timp în conștiința popoarelor ortodoxe. Bunăoară, în fiecare an, pe 12 decembrie, la sărbătoarea sfântului, preoții catedralei din Corfu îi schimbă hainele și încălțămintea. Papucii, confecționați din mătase, sunt găsiți mereu tociți, ca și cum Sfântul Spiridon ar fi mers pe drumuri lungi. Părinții slujitori mărturisesc că sfântul părăsește uneori racla pentru a veni în ajutorul celor ce îl cheamă cu credință și lacrimi. De multe ori, moaștele sunt găsite calde, ca ale unui om care s-a întors din drum, iar papucii prezintă praf, urme de iarbă și pământ. Această minune este consemnată și în Acatistul său: „Bucură-te, al cărui trup săvârșește astăzi minuni; Bucură-te că încălțămintele tale slujesc ca dovadă; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!”
De aici s-a născut credința că Sfântul Spiridon „umblă prin lume”, mergând nevăzut la cei care îl cheamă cu credință, iar această legătură directă cu încălțămintea i-a făcut pe cizmari și ciubotari să-l primească firesc drept ocrotitor al meseriei lor. La aceasta se adaugă și ceea ce povestește tradiția populară: în unele locuri se spune că, înainte de a fi episcop, Sfântul Spiridon ar fi fost ciubotar, iar de aceea a ajuns patronul ciubotarilor, tăbăcarilor și cojocarilor. Chiar dacă biografia istorică îl prezintă mai ales ca păstor de oi, poporul l-a „adoptat” ca pe un sfânt al oamenilor simpli, al celor care trăiesc din munca palmelor lor.
Așa se explică faptul că cizmarii, ciubotarii, tăbăcarii și cojocarii au ajuns să-l simtă ca pe unul „de-ai lor”, un sfânt care înțelege truda meșteșugului, migala lucrului bine făcut și bucuria obiectelor care prind viață în mâinile omului. Mai mult decât atât, unele povești afirmă că Sfântul Spiridon ar fi fost chiar „inventatorul” sulii de cizmărie, unealtă fără de care niciun cizmar nu și-ar putea face munca. Această credință conferă o noblețe aparte meșteșugului: nu este doar o îndeletnicire practică, ci una binecuvântată și inspirată de un sfânt făcător de minuni. Nu lipsesc, în cultura populară, nici credințele cu iz de avertisment: se spunea că, dacă lucrezi de Sfântul Spiridon, sfântul „te înțeapă”, adică nu-ți merge bine, te paște paguba sau boala.
De aceea, în breslele cizmarilor s-a păstrat mult timp tradiția prăznuirii zilei de 12 decembrie. Se mergea la slujbă, se dădea de pomană săracilor, se oprea lucrul, iar oamenii se adunau pentru a-l cinsti pe sfântul lor ocrotitor. Cizmarii știau bine că munca lor are nevoie de binecuvântare, iar sfântul, care însuși „tocește papucii” în călătoriile sale minunate, le înțelege cel mai bine osteneala.
În lumina tuturor acestor mărturii, Sfântul Ierarh Spiridon se arată a fi nu doar un mare făcător de minuni al Bisericii, ci și un prieten apropiat al oamenilor simpli, al celor care muncesc cu răbdare și credință. Faptul că papucii săi se uzează an de an, că moaștele îi sunt găsite calde și că, potrivit tradiției, sfântul „merge prin lume” să aline suferința celor necăjiți, a creat o legătură tainică între el și meșteșugul încălțămintei. Cizmarii, ciubotarii, tăbăcarii și cojocarii au văzut în această minune o dovadă a puterii lui Dumnezeu și un semn că Sfântul Spiridon este aproape de ei, de truda lor, de pâinea câștigată cu osteneală și cu cinste.
Pentru că nu tuturor ne este ușor să ajungem în Corfu, să ne închinăm sfintelor sale moaște, trebuie să știți că îl puteți „aduce acasă” pe Sfântul Ierarh Spiridon. Am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Sfântului, de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre icoanele sale pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și comandați-o, apăsând click pe linkurile de mai jos:
