În fiecare an, Duminica lui Zaheu ne pune înainte una dintre cele mai frumoase lecții de smerenie și dorință de mântuire. Știm povestea: un vameș bogat, scund de statură și disprețuit de comunitate, care se urcă într-un pom pentru a-L vedea pe Hristos. Dar, dincolo de textul Evangheliei, există detalii fascinante despre cadrul în care s-a petrecut minunea – despre orașul Ierihon și, mai ales, despre acel arbore misterios numit sicomor. Ce nu știam despre el și ce ar trebui să reținem în legătură cu acest arbore? Aflați în rândurile de mai jos!
Ierihonul: „Grădina tropicală” a pustiului
Pentru a înțelege dimensiunea întâlnirii dintre Hristos și Zaheu, trebuie să ne imaginăm contrastul vizual izbitor al Ierihonului. Situat la aproximativ 250 de metri sub nivelul mării, în Depresiunea Iordanului, Ierihonul este cunoscut drept „Orașul Palmierilor”. Este o așezare care sfidează asprimea Pustiului Iudeii; în timp ce împrejurimile sunt dominate de munți calcaroși, golași și arși de soare, Ierihonul e ca o pată de un verde intens, aproape ireal.
Această minune a naturii nu ar fi fost posibilă fără abundența apei. Inima orașului bate datorită izvoarelor sale generoase, cel mai faimos fiind Izvorul Prorocului Elisei. Scriptura ne povestește că, în vechime, apele acestui izvor erau blestemate și făceau pământul neroditor, însă Prorocul Elisei a aruncat sare în ele și le-a tămăduit prin puterea lui Dumnezeu. De atunci, apa curge limpede și dulce, transformând valea într-o grădină tropicală unde cresc nestingheriți bananieri, citrice, curmali și, desigur, falnicii sicomori.
Însă, Ierihonul nu era doar un paradis vegetal, ci și un punct strategic crucial. Era ultima oprire importantă pentru pelerinii care urcau spre Ierusalim și un nod comercial vital între provinciile romane. Acest lucru explică prezența unei vămi atât de importante aici. De fapt, Zaheu nu era un simplu funcționar; el gestiona fluxul de bogății care trecea prin această „poartă” a Iudeii. În ciuda frumuseții tropicale care îl înconjura — a grădinilor de balsam și a livezilor de finici — Zaheu trăia într-un „pustiu” social și duhovnicesc. Statura sa mică, menționată de Evanghelistul Luca, pare a fi o metaforă pentru modul în care se simțea în fața măreției Legii și a disprețului semenilor săi. În acest decor de un verde crud, Zaheu, „mai marele vameșilor”, a căutat o perspectivă mai înaltă asupra lui Hristos și a găsit… un sicomor.
Sicomor, smochin sau dud?
Multe traduceri românești folosesc termenul de „dud” sau „smochin” pentru a descrie copacul lui Zaheu. În realitate, era un sicomor.
Deși tradiția iudaică l-a asociat uneori cu smochinul (syka) datorită aspectului fructelor, botaniștii și istoricii ne oferă o perspectivă diferită. Există două ipoteze:
- Varianta smochinului: Un pom cu lemn moale, care trăiește rar mai mult de 100-200 de ani. Dacă Zaheu s-ar fi urcat într-un smochin, ar fi fost imposibil ca arborele să mai existe peste secole.
- Varianta platanului: Sicomorul, din familia platanului sau a arțarului, este un arbore robust, cu lemn rezistent, capabil să atingă vârste venerabile. Această variantă explică de ce pelerinii din primele secole încă îl mai puteau vedea.
Dacă ne uităm cu atenție la trăsăturile lui, înțelegem că nu era doar un simplu copac de pe marginea drumului, ci un element esențial în peisajul din Ierihon. Are un trunchi extrem de viguros și noduros, dar ceea ce îl face cu adevărat deosebit este modul în care își întinde ramurile. Acestea pornesc foarte de jos, aproape de nivelul solului, și se ramifică orizontal pe distanțe mari, creând un fel de platformă naturală. Pentru Zaheu, care era un om scund și probabil nu foarte atletic, acest arbore a fost soluția ideală: s-a putut cățăra rapid și ușor pe o ramură groasă care trecea chiar deasupra drumului, oferindu-i un „scaun” la înălțime de unde putea vedea totul fără a fi strivit de mulțime.
Un alt aspect interesant este legat de frunzișul său. Sicomorul are frunze dese, asemănătoare cu cele ale dudului, care rămân verzi aproape tot anul. Această coroană bogată i-a oferit lui Zaheu exact ceea ce căuta: discreție. El voia să Îl vadă pe Iisus, dar, fiind un vameș bogat și urât de popor, probabil nu dorea să atragă atenția asupra sa sau să fie luat în râs pentru gestul de a se cățăra într-un pom ca un copil. În acea vreme, sicomorul era numit și „smochinul săracului”. Asta pentru că produce un fruct mic și destul de fad, care nu se compară la gust cu smochina clasică. Mai mult, acest fruct are o particularitate biologică ciudată: pentru a deveni comestibil și dulce, trebuie să fie înțepat manual cu un obiect ascuțit în timp ce este încă în copac, pentru a permite gazelor de maturare să iasă. Această muncă era considerată una de jos, ceea ce adaugă un strat interesant poveștii – Zaheu, un om foarte bogat, își caută mântuirea într-un copac asociat cu cei mai săraci oameni ai societății.
Adevărul istoric despre locul întâlnirii a fost documentat încă din antichitate. Un pelerin anonim din Bordeaux, care a vizitat Țara Sfântă în anul 333, menționa în jurnalul său de călătorie (Itinerarium Burdigalense) că, la intrarea în Ierihon, în dreapta turnului de pază, se afla sicomorul în care s-a suit Zaheu.
În secolul al XIX-lea, arhimandritul rus Antonin Kapustin a identificat corect această locație și a descoperit acolo ruinele unei biserici din vremea Sfintei Împărătese Elena (secolul IV). Aceasta demonstrează că primii creștini au prețuit și au marcat locul exact al convertirii lui Zaheu.
Mulți pelerini care vizitează astăzi Mănăstirea grecească „Sfântul Proroc Elisei” din Ierihon sunt îndrumați către trunchiul unui copac uscat, despre care se spune că ar fi cel al lui Zaheu. De fapt, în Ierihon, poți vedea exemplare uriașe de sicomori care au supraviețuit secolelor. Sunt arbori extrem de longevivi, cu rădăcini adânci care caută apa în pământul arid al Palestinei, fiind un simbol al rezilienței și al adăpostului în mijlocul arșiței.
Așadar, sicomorul nu a fost doar o „scară” improvizată pentru un om mic de statură, ci a fost punctul de întâlnire dintre… curiozitatea umană și chemarea lui Dumnezeu. Un simbol viu în inima fiecărui credincios care înțelege că, uneori, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, trebuie să te ridici deasupra grijilor lumii și, efectiv, să-ți depășești propria condiție.
Cu prilejul acestei Duminici, vă invităm să descoperiți pe www.bizanticons.ro întreaga colecție a edițiilor Sfintei Scripturi și să comandați exemplarul care vi se potrivește! Să vă fie această zi început bun nu doar al lecturii, ci și al împlinirii învățăturii despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Click pe linkurile aflate sub fotografiile coperților de mai jos pentru detalii și comenzi!
