Cei 40 de Mucenici din Sevastia și falsa tradiție a celor 40 de pahare

În fiecare an, la începutul primăverii, pe 9 martie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, care au pătimit pentru credința lor statornică în Hristos, fiind aruncați în apele înghețate ale lacului din cetatea Sevastia. Tradiția populară românească păstrează numeroase obiceiuri legate de sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia. În multe regiuni ale țării se pregătesc colăcei în formă de opt, simbol al veșniciei, care sunt duși la biserică spre binecuvântare și apoi împărțiți de pomană. În Moldova, acești sfințișori sunt copți din aluat de cozonac și unși cu miere și nucă, iar în alte zone sunt fierți și serviți cu miere și nucă.

Însă, unul dintre cele mai răspândite și mai discutate în spațiul românesc este obiceiul celor 40 de pahare de vin, despre care se spune că ar simboliza sângele vărsat de cei 40 de mucenici. Deși acest obicei s-a împământenit în mentalul popular, el nu are însă origine creștină și riscă uneori să umbrească sensul profund al acestei zile, care este acela de a cinsti jertfa unor martiri ai credinței. Mai multe, în rândurile de mai jos!

Cine au fost Sfinții 40 de Mucenici?

Sfinții 40 de Mucenici au trăit în vremea împăratului Liciniu (308–324). Ei proveneau din regiunea Capadociei și făceau parte din aceeași unitate militară. Mai precis, erau soldați ai Legiunii a XII-a Fulminata („Înarmată cu fulgerul”), trimisă în anul 320 în cetatea Sevastia din Armenia.

În anul 313, Sfântul Împărat Constantin cel Mare și Liciniu au promulgat Edictul de la Milano, prin care se garanta libertatea religioasă tuturor locuitorilor Imperiului Roman. Totuși, după izbucnirea conflictului dintre cei doi împărați, Liciniu a început să-și manifeste tot mai puternic atașamentul față de credința păgână și a declanșat persecuții împotriva creștinilor. În aceeași perioadă, numeroși martiri și-au mărturisit credința și în Dobrogea, vărsându-și sângele pentru Hristos.

Aflând Agricola, conducătorul armatei lor și prefectul Armeniei Inferior, că cei 40 de ostași erau creștini și că trei dintre ei — Chirion, Candid și Domnos — se remarcau prin cunoașterea Sfintelor Scripturi și prin propovăduirea credinței creștine, a poruncit să fie aduși înaintea sa. El le-a spus: „Așa cum ați fost ascultători față de mai-marii voștri în războaie, tot astfel să împliniți și porunca împăratului, aducând jertfă zeilor”.

Pentru că au refuzat în mod hotărât să aducă jertfe zeilor păgâni, cei 40 de ostași au fost aruncați mai întâi în temniță, în speranța că își vor schimba hotărârea. După un timp, în Sevastia a sosit Lisie, un alt comandant militar vestit pentru vitejia sa, care le-a cerut din nou soldaților să jertfească zeilor. Și de această dată, însă, s-a lovit de același refuz ferm al celor 40 de mărturisitori ai lui Hristos.

Sfinții Mucenici cele 40 de pahare de vin

În timp, în spațiul țării noastre, sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici s-a suprapus peste începutul anului agricol tradițional, la hotarul dintre iarnă și primăvară. Astfel au apărut o serie de obiceiuri populare cunoscute sub numele de Mucenici sau Măcinici.

În această zi se pregătesc sfințișorii – colăcei în formă de opt, simbol al veșniciei. În Moldova, aceștia sunt copți din aluat de cozonac, unși cu miere și presărați cu nucă, iar credincioșii îi duc la biserică pentru a fi binecuvântați și apoi îi împart de pomană pentru sufletele celor adormiți.

Totodată, în spațiul românesc s-a răspândit de-a lungul timpului obiceiul ca, în ziua de 9 martie, să se bea 40 sau chiar 44 de pahare de vin. În mentalul popular, acestea ar reprezenta sângele vărsat de cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, iar vinul băut în această zi ar aduce sănătate și putere de muncă pe parcursul întregului an.

Deși această explicație a devenit foarte cunoscută, obiceiul nu își are originea în tradiția creștină. Cercetătorii de etnologie arată că el provine mai degrabă din vechi ritualuri agrare și din reminiscențe ale sărbătorilor bahice ale antichității, legate de începutul primăverii și de renașterea naturii. În aceste contexte, vinul era considerat simbol al vieții, al fertilității și al energiei vitale.

Suprapunerea acestor practici peste sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici s-a produs treptat, pe măsură ce tradițiile populare s-au împletit cu calendarul bisericesc. Astfel s-a ajuns ca numărul 40, care în creștinism are o semnificație profundă (40 de zile de post, 40 de ani ai poporului Israel în pustie, 40 de zile ale postului Mântuitorului), să fie asociat în mod popular cu numărul paharelor de vin.

Totuși, în sensul autentic al credinței creștine, jertfa mucenicilor nu poate fi comemorată prin excese. În loc să fie o formă de cinstire, transformarea acestei zile într-un prilej de consum exagerat de alcool riscă să îndepărteze atenția de la adevărata semnificație a sărbătorii: curajul și statornicia celor care și-au dat viața pentru Hristos.

Mai mult decât atât, această zi se află foarte aproape de începutul Postului Mare, perioadă de înfrânare, rugăciune și pocăință. Din această perspectivă, ideea de a transforma pomenirea unor martiri într-o ocazie de petrecere contrazice spiritul vieții creștine. De aceea, în loc să „închinăm” 40 de pahare, se cuvine mai degrabă să îi cinstim pe sfinți prin rugăciune, cumpătare și aducere aminte de jertfa lor, având în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17).

Un îndemn puternic rămâne și cel din testamentul mucenicilor, care își păstrează actualitatea chiar și după aproape două milenii: „Depărtați-vă de orice poftă și rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înșelătoare și trecătoare; înflorește pentru puțin și apoi se veștejește. Apropiați-vă mai degrabă de Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, care dăruiește bogăție neîmpuținată celor ce aleargă la El și viață veșnică celor ce cred în El.”

Așadar, în loc de concluzie, un singur gând, pe care să-l împărtășim și celor apropiați – prieteni sau rude: adevărata cinstire a Sfinților 40 de Mucenici nu se face prin ridicarea paharelor, ci prin rugăciune, pomenirea celor adormiți, milostenie și prin dorința de a urma exemplul lor de credință.

Postul Paștilor este o perioadă specială, în care trebuie să intensificăm nu doar rugăciunea și milostenia, ci și lecturile duhovnicești. De aceea, vă oferim Candela Dăruirii, invenția minunată a unui părinte din Munții Șureanu, Acatistul Sfinților 40 de Mucenici, dar și Acatistierul cel Mare – făclii pe calea postului – în ale căror pagini veți găsi, cu siguranță, liniștea și nădejdea de care avem atâta nevoie cu toții. Click pe linkurile de mai jos pentru detalii și comenzi: