În data de 6 octombrie, Biserica noastră Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei doisprezece ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. A rămas cunoscut în istoria bisericii atât pentru episodul necredinței, cât și pentru curajul și râvna sa misionară, fiind considerat apostolul care a dus Evanghelia până în India, întemeind comunități creștine ce dăinuie până astăzi. Cu prilejul prăznuirii sale ne-am gândit să vă aducem înainte câteva informații mai puțin cunoscute despre viața și lucrarea Sfântului Apostol Toma, bune de reținut și de împărtășit cu cei dragi. Detalii, în rândurile de mai jos!
Toma din Galileea
Sfântul Apostol Toma, numit și „Didim” (care înseamnă „geamăn” în greacă), s-a născut în Paneida, o cetate din Galileea. Tradiția bisericii spune că provenea dintr-o familie de iudei evlavioși și că încă din copilărie se remarca prin seriozitate și dorința de a cunoaște voia lui Dumnezeu. Era cunoscut pentru o viață simplă și aspră se hrănea doar cu pâine și sare și bea numai apă, semn al postului și al curăției trupești. Unii Părinți ai Bisericii spun că Sfântul Toma era un om liniștit, meditativ, uneori retras, dar cu un caracter puternic și sincer, gata să întrebe și să caute adevărul. Acest temperament îl va face mai târziu să rostească întrebări profunde către Mântuitorul, precum: „Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?” (Ioan 14, 5).
Potrivit Sfintei Evanghelii, Iisus i-a ales pe cei Doisprezece Apostoli dintre ucenicii care Îl urmau mai aproape. Chemarea lui Toma nu este descrisă pe larg în Evanghelii, dar el este amintit în toate listele celor doisprezece (Matei 10, 3; Marcu 3, 18; Luca 6, 15). Tradiția spune că în momentul chemării era foarte tânăr – aproximativ 20 de ani – și că încă nu se bărbierise, semn al tinereții și al curăției. Prin această chemare, Sfântul Toma a devenit martor al minunilor și învățăturilor Domnului, iar mai târziu, martor al Patimilor, Morții și Învierii Sale.
Sfântul Toma și misiunea apostolică
Viața Bisericii de după Învierea Domnului a fost o „înviere prelungită” – dacă o putem numi astfel. Apostolii, odinioară ascunși de frica iudeilor, au pornit în toată lumea, vestind că Hristos cel răstignit este viu.
După Pogorârea Duhului Sfânt, Toma a primit sorțul de a merge în India, o misiune dificilă pentru acele vremuri. Tradiția apocrifă a Faptelor lui Toma povestește că, la început, apostolul s-a arătat reticent, socotindu-se nepregătit pentru un asemenea drum, însă Domnul i S-a arătat însă în vedenie și l-a încurajat. Ajuns în nord-vestul Indiei, în regatul regelui Gondofare, Sfântul Toma a început prin a face fapte de milostenie, împărțind banii săracilor și zidindu-și astfel „un palat în ceruri”. Această faptă a dus la convertirea regelui și a curții sale, un episod care arată modul delicat în care apostolul unea propovăduirea cu fapta.
De aici, misiunea Sfântului Apostol Toma a continuat în sudul Indiei, în provincia Malabar (Kerala). Acolo a vestit Evanghelia atât comunităților evreiești stabilite în zonă, cât și populației locale. Tradiția afirmă că a întemeiat șapte biserici, a hirotonit preoți și episcopi și a botezat mii de oameni. Propovăduirea sa era însoțită de minuni: vindecări de boli, scoateri de demoni și chiar învieri din morți, minuni care au atras la credință nu doar oameni simpli, ci și conducători locali.
Cum a fost martirizat „ucenicul necredincios”?
Conform tradiției, după ani de propovăduire în Kerala și în sudul Indiei, Sfântul Apostol Toma a ajuns la Mylapore, în apropiere de actualul oraș Chennai. Aici a convertit la creștinism numeroși localnici, inclusiv membri ai curții regale. Mânia regelui Mazdai a fost stârnită atunci când soția sa, Terțiana, și nora sa, Migdonia, au ales să primească Botezul. În urma acestui episod, Sfântul Apostol Toma a fost arestat și condamnat la moarte.
Se spune că a fost dus pe o colină, numită mai târziu Muntele Sfântului Toma, unde a fost străpuns cu sulițe de către patru sau cinci soldați. Martiriul său a avut loc în 21 decembrie 72 d.Hr. Credincioșii au ridicat un mormânt pe acel loc, iar mai târziu au construit o biserică. Moaștele lui au fost mutate în secolul al III-lea la Edesa, în Mesopotamia, și mai apoi la Ortona, în Italia, dar o parte din relicve rămân până astăzi în Chennai, atrăgând mii de pelerini.
Astăzi, pelerinii care vizitează locul martiriului pot vedea peștera unde a trăit ascuns o vreme, izvorul considerat tămăduitor și crucea sculptată în piatră care, potrivit credincioșilor, uneori sângerează. Întreg complexul poartă inscripția „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, amintind de mărturisirea apostolului în fața lui Hristos Cel Înviat.
În cele două provincii în care Sfântul Toma a propovăduit Sfintele Evanghelii, Malabar și Malankara, trăiesc astăzi milioane de creștini care moștenesc curajul apostolului. Ei au fost marginalizați de sistemul de caste, considerați „paria” și privați de dreptul la educație. Cu toate greutățile, aceste comunități au păstrat cu fidelitate rânduiala creștină. Slujbele lor sunt și astăzi pline de viață, mai ales la marile sărbători, când întreaga comunitate se adună pentru a prăznui împreună. Un moment cu totul aparte este cel al botezurilor din noaptea Învierii – Sâmbăta Mare –, când numeroși catehumeni, pregătiți prin post și rugăciune, primesc Taina Sfântului Botez și se îmbracă în haine albe, semn al curăției și al bucuriei renașterii duhovnicești.
Preoții lor, de multe ori, slujesc în mijlocul comunității cu o simplitate mișcătoare, uneori chiar desculți, ca semn al smereniei și al solidarității cu cei mai săraci. Această apropiere dintre păstori și credincioși a făcut ca acești creștini ai Sfântului Toma să rămână, timp de două milenii, o mărturie vie a Evangheliei, păstrând aprinsă flacăra credinței în pofida persecuțiilor și a încercărilor istoriei.
Pentru noi, creștinii de astăzi, Sfântul Toma devine un dascăl al credinței vii: ne învață că Dumnezeu nu respinge întrebările sau îndoiala, ci dimpotrivă, Se descoperă celor care Îl caută cu inimă curată; ne învață că adevărata credință se naște din întâlnirea personală cu Hristos și că această întâlnire transformă frica în curaj, îndoiala în mărturisire și viața întreagă în misiune. De aceea, Sfântul Apostol Toma rămâne pentru întreaga Biserică un far călăuzitor, chemându-ne și pe noi să rostim, întotdeauna, cu întreaga ființă: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
În această zi aparte a prăznuirii Sfântului Chiriac, am pregătit pentru dumneavoastră Mineiul pe octombrie și Viețile sfinților pe tot anul, alături de o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni. Ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Mucenic Mamant și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.ziarullumina.ro
