După cum bine știți, prin articolele publicate constant pe blogul Bizanticons Art, ne propunem să vă oferim explicații lămuritoare despre viața și minunile sfinților, dar și informații despre arta bisericească, pentru a ne ajuta pe toți să dobândim o veritabilă „cultură iconografică” creștină. Asta deoarece, în iconografia ortodoxă, fiecare detaliu are o semnificație profundă. Nimic nu este întâmplător: culorile, gesturile, obiectele ținute în mână de sfinți transmit adevăruri duhovnicești și sintetizează vieți întregi de mărturisire.
Un astfel de detaliu, mai puțin cunoscut, dar plin de sens, este reprezentarea Sfintei Noi Mucenițe Arghira, prăznuită pe 30 aprilie, ținând în mâini două cununi de nuntă. La prima vedere, imaginea poate surprinde: de ce o muceniță este înfățișată nu doar cu crucea suferinței, ci și cu simboluri ale căsătoriei? Aflați răspunsul în rândurile de mai jos!
Căsătoria, începutul unei mărturisiri
Sfânta Nouă Muceniță Arghira s-a născut în jurul anului 1692, în Prusia Bitiniei (astăzi Bursa, în Turcia), într-o familie de creștini ortodocși evlavioși, Gheorghe și Suzana. A fost crescută în credință și a deprins încă din copilărie dragostea de Dumnezeu, curăția și statornicia sufletească.
Ajunsă la vârsta potrivită, s-a căsătorit cu un tânăr grec credincios însă, la puțin timp după nuntă, frumusețea ei a atras atenția unui demnitar musulman, care a încercat să o silească să-și părăsească soțul și să treacă la islam, pentru a o lua în haremul său.
Refuzul Sfintei Arghira a fost ferm. Pentru a scăpa de această prigoană, ea și soțul ei au plecat la Constantinopol, dar prigonitorul nu a renunțat și, în cele din urmă, a reușit să o găsească. A fost arestată și adusă înaintea autorităților, fiind acuzată pe nedrept. Pentru că nu a vrut să renunțe la credința în Hristos și nici la cununia sa, a fost condamnată la închisoare. A petrecut aproximativ 16–17 ani în temniță, supusă la interogatorii, bătăi, umilințe și presiuni constante de a-și schimba credința. În ciuda tuturor suferințelor, a rămas neclintită. În închisoare s-a remarcat prin răbdare, rugăciune și dragoste față de celelalte femei creștine, pe care le încuraja și le ajuta.
I s-a oferit de mai multe ori libertatea, cu condiția să accepte să se lepede de Hristos și să devină soția celui care o dorea, însă ea a refuzat, alegând mai degrabă suferința decât trădarea credinței și a căsătoriei.
Sfânta Arghira a trecut la Domnul în anul 1725, în temniță, slăbită de chinuri, primind cununa muceniciei. La câțiva ani după moarte, trupul ei a fost aflat neputrezit și răspândind bună mireasmă. Moaștele ei au fost așezate spre cinstire la Biserica Sfintei Paraschevi din Constantinopol.
Cele două cununi ale Sfintei Arghira
Reprezentarea Sfintei Arghira cu două cununi în mână concentrează, într-o singură imagine, întreaga ei viață. Potrivit tradiției, cele două cununi aparțin chiar ei și soțului ei, fiind primite în cadrul Tainei Sfintei Cununii. Un alt detaliu interesant este că aceste cununii sunt legate între ele cu o panglică.
În mod obișnuit, în Biserica Greciei, spre exemplu, panglica ce unește cele două cununi (numite „stefana” de la gr. στέφανα, care înseamnă „coroană”, „cununa” sau „ghirlandă”, fiind legat de verbul στέφω (stéphō), care înseamnă „a încununa” sau „a înconjura”) simbolizează începutul vieții în doi. Această legătură arată că, în fața lui Dumnezeu, bărbatul și femeia devin „un singur trup” (cf. Facere 2, 24), iar iubirea lor este chemată să fie una neîntreruptă și statornică.
Însă, în cazul Sfintei Arghira, panglica devine semnul unei unități care învinge despărțirea ei de mirele pe care l-a ales. Deși a fost smulsă de lângă soțul ei la scurt timp după cununie și ținută în închisoare timp de 17 ani, Sfânta nu a considerat niciodată legătura lor destrămată. Cununiile unite pe care le ține în mână arată că, înaintea lui Dumnezeu, această legătură a rămas vie, neatinsă de zidurile temniței sau de presiunile de a-și lepăda credința și căsnicia. Nu întâmplător, în Acatistul Sfintei Arghira, Biserica o invocă la fiecare icos drept „ocrotitoarea cununiei”, subliniind tocmai această dimensiune a vieții ei.
Icoana Sfintei Arghira deschide totodată și o perspectivă teologică profundă asupra relației dintre Taina Nunții și mucenicie. În tradiția Bisericii, cununa este un simbol comun ambelor realități. La nuntă, mirii primesc cununi ca semn al împărăției, al jertfei reciproce și al chemării la o iubire care depășește simpla legătură naturală. Pe de altă parte, în mucenicie, cununa devine semnul biruinței, al credincioșiei duse până la capăt, al unirii definitive cu Hristos. Astfel, cele două cununi din icoană devin un simbol dublu: pe de o parte, al unei iubiri conjugale păstrate în integritatea ei; pe de altă parte, al biruinței duhovnicești. Ele arată că drumul spre sfințenie nu trece întotdeauna prin părăsirea relațiilor, ci uneori prin asumarea lor până la capăt, chiar și în condiții de suferință.
Așadar, într-o lume în care legăturile dintre soți sunt adesea relativizate, negociate sau chiar abandonate sub presiunea împrejurărilor, icoana Sfintei Arghira descoperă o altă măsură a iubirii: fidelitatea statornică, care își are izvorul în comuniunea cu Hristos. În această lumină, legătura conjugală nu mai apare ca o simplă realitate naturală, fragilă în fața suferinței, ci ca o taină vie, care participă la însăși iubirea jertfelnică și neclintită a lui Hristos pentru Biserică. Întărită de har, această comuniune nu se destramă în încercare, ci se adâncește și se desăvârșește prin ea, păstrând „cununa” întreagă până la capăt.
În duhul acestei mărturii, vă îndemnăm să nu priviți cununiile de nuntă doar ca pe un element necesar al slujbei. Fie că vă pregătiți pentru propria nuntă, fie că doriți să sprijiniți biserica parohiei dumneavoastră, puteți alege să dăruiți cununii spre folosul altarului, pentru ca și alte familii să se bucure de această binecuvântare. Iar dacă sunteți preot, știți cât de importante sunt aceste detalii în săvârșirea Tainei. Vă invităm să descoperiți cununiile de nuntă disponibile pe bizanticons.ro:
