La cincizeci de zile după slăvita Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos, creștinii ortodocși din întreaga lume prăznuiesc Pogorârea Duhului Sfânt, sărbătoare cunoscută în tradiția populară și sub denumirea de „Rusalii”.
Dacă în anii trecuți v-am vorbit aici, pe blogul Bizanticons Art, despre ramurile de tei și de nuc aduse la biserică spre binecuvântare, despre limbile de foc care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli sau despre începutul propovăduirii Evangheliei în lume, de această dată însă, dorim să aducem în atenție un detaliu mai puțin cunoscut din icoana Pogorârii Duhului Sfânt: bătrânul rege reprezentat în partea de jos a icoanei. Cine este acest personaj misterios? De ce apare într-un spațiu întunecat și ce simbolizează sulurile pe care le ține în mâini? Sunt întrebări pe care mulți credincioși și le pun atunci când privesc icoana Rusaliilor. Am decis să consemnăm, așadar, câteva detalii legate de acest subiect, în încercarea de a lămuri sensul acestei reprezentări iconografice și mesajul pe care Biserica îl transmite prin ea.
Una dintre cele mai vechi sărbători
Cincizecimea, sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători creștine. Ea amintește de momentul în care Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli sub chipul limbilor de foc, întemeind în chip văzut Biserica lui Hristos și deschizând începutul propovăduirii Evangheliei către toate neamurile.
Cartea Faptelor Apostolilor relatează că, în timp ce ucenicii erau adunați împreună în foișorul din Ierusalim, „s-a făcut din cer, fără de veste, un vuiet ca de suflare de vânt puternic”, iar peste fiecare dintre ei s-au așezat „limbi ca de foc”. Umpluți de Duhul Sfânt, Apostolii au început să vorbească în diferite limbi, pentru ca fiecare dintre cei prezenți să poată auzi și înțelege vestea Evangheliei.
În Duminica Rusaliilor, icoana acestui mare praznic este așezată în centrul bisericilor spre cinstire, fiind una dintre cele mai expresive reprezentări ale unității și universalității Bisericii.
O icoană a unității Bisericii
Spre deosebire de icoana Înălțării Domnului, în care Apostolii sunt încă surprinși și tulburați de cele petrecute, icoana Pogorârii Duhului Sfânt îi înfățișează într-o stare de pace, echilibru și deplină comuniune. Această liniște lăuntrică exprimă lucrarea Duhului Sfânt, Cel care aduce unitate, armonie și întărire în sânul Bisericii.
Apostolii sunt reprezentați așezați în semicerc, pe o bancă înaltă, imagine ce amintește de foișorul din Sion, locul în care s-a petrecut minunea Cincizecimii. Forma semicirculară sugerează comuniunea și unitatea Bisericii, Trupul tainic al lui Hristos. În fundal se poate observa clădirea în care erau adunați, iar întreaga compoziție respectă perspectiva inversă specifică iconografiei bizantine: personajele din planul secund sunt reprezentate mai mari, pentru a evidenția importanța realității duhovnicești față de cea materială.
În partea superioară a icoanei apare un semicerc simbolic, reprezentând cerul. Din acesta coboară raze de lumină și limbi de foc care se opresc deasupra fiecărui Apostol, semn al revărsării harului Duhului Sfânt și al primirii darurilor dumnezeiești.
Un element deosebit de important este spațiul rămas liber în centrul adunării apostolilor. Acest loc are o profundă semnificație simbolică: el indică prezența nevăzută a lui Hristos, Capul Bisericii. În unele reprezentări vechi, acest spațiu este ocupat de un tron sau de un altar, ca simbol al slavei și stăpânirii dumnezeiești. Tradiția ortodoxă subliniază că acest loc nu poate fi ocupat de nimeni altcineva, deoarece Hristos rămâne veșnic în mijlocul Bisericii Sale.
Cine este bătrânul din partea de jos a icoanei?
În registrul inferior al icoanei, într-un spațiu întunecat asemănător unei grote sau unei temnițe, apare figura unui bătrân îmbrăcat în haine împărătești și purtând coroană. Lângă el este înscris adesea cuvântul „Cosmos”, termen provenit din grecescul κόσμος (kósmos), care înseamnă „lume”, „univers”, dar și „ordine” sau „frumusețe împodobită”. În limba greacă, substantivul este de gen masculin, motiv pentru care iconografia bizantină a ales să reprezinte lumea sub chipul unui bătrân rege.
Acest personaj nu reprezintă un împărat anume și nici o figură istorică, ci întreaga omenire și întreaga creație înainte de primirea luminii Evangheliei. Locul întunecat în care este așezat simbolizează lumea aflată în umbra păcatului, înainte de venirea Duhului Sfânt și înainte de răspândirea credinței creștine. Chipul său bătrân și ușor aplecat amintește de degradarea și „îmbătrânirea” duhovnicească a omului, ca urmare a căderii lui Adam.
Și totuși, deși lumea este afectată de păcat, ea nu și-a pierdut complet demnitatea originară. Tocmai de aceea personajul este înfățișat ca un rege. Coroana și hainele împărătești trimit la chemarea pe care omul a primit-o încă de la creație: aceea de a fi stăpân al lumii și împreună-lucrător cu Dumnezeu în transfigurarea ei. În mâinile sale, bătrânul ține o năframă pe care se află douăsprezece suluri de pergament. Acestea simbolizează învățătura celor doisprezece Apostoli și răspândirea Evangheliei în întreaga lume. Potrivit tradiției iconografice consemnate de Dionisie din Furna, fiecare sul poartă chiar și o mică coroană, semn al autorității apostolice.
Mesajul acestei imagini este unul cu totul deosebit: prin Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii primesc puterea de a ieși la propovăduire, iar „Cosmosul” – lumea întreagă – primește lumina Evangheliei și posibilitatea renașterii duhovnicești. Dacă în icoanele mai vechi ale Cincizecimii erau reprezentate diferitele popoare prezente la Ierusalim în ziua Rusaliilor, iconografia bizantină a preferat, în timp, această imagine simbolică a „regelui-cosmos”, pentru a exprima mai clar universalitatea Bisericii și chemarea tuturor oamenilor la mântuire. Astfel, bătrânul rege din icoana Rusaliilor devine imaginea lumii care așteaptă lumina lui Hristos și eliberarea din întunericul păcatului prin lucrarea Duhului Sfânt.
În concluzie, prin Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinții Apostoli primesc curajul și puterea de a duce Evanghelia până la marginile lumii, iar lumea întreagă este chemată să iasă din întunericul păcatului și să intre în comuniunea Bisericii. Astfel, icoana Rusaliilor nu vorbește doar despre un eveniment petrecut în urmă cu mii de ani la Ierusalim, ci despre o realitate vie și prezentă: Dumnezeu continuă să lumineze și să transforme lumea prin harul Duhului Sfânt. Privind această icoană, credinciosul descoperă frumusețea unei reprezentări artistice și, totodată, o adevărată mărturisire de credință despre unitatea Bisericii, universalitatea Evangheliei și chemarea fiecărui om la viața în Hristos.
Pentru că a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh Biserica noastră prăznuiește cea de-a treia persoană a a Sfintei Treimi, adică pe Sfântul Duh, sărbătoare numită în popor și „Sfânta Treime”, vă informăm că am realizat pe site-ul nostru, www.bizanticons.ro, o colecție a celor mai deosebite icoane ale Sfintei Treimi. Le puteți comanda și dumneavoastră simplu și rapid, fie pentru a le oferi cadou, fie pentru a le așeza în colțul de rugăciune în semn de mulțumire și binecuvântare, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos.
