În ziua slăvitului praznic al Pogorârii Sfântului Duh, imediat după Sfânta Liturghie, Biserica noastră Ortodoxă săvârșește una dintre cele mai impresionante și mai profunde slujbe ale anului liturgic: Vecernia plecării genunchilor. Ea deschide din punct de vedere liturgic a doua zi de Rusalii, închinată Preasfintei Treimi, și marchează revenirea la îngenunchere după cele cincizeci de zile pascale în care creștinii au stat înaintea lui Dumnezeu în picioare, ca semn al biruinței lui Hristos asupra morții.
Slujba aceasta are un caracter aparte încă din primele momente. Pentru întâia oară după Paști, se rostește din nou rugăciunea „Împărate ceresc, Mângâietorule…”, rugăciunea adresată Duhului Sfânt, absentă din cult în perioada dintre Înviere și Cincizecime. Acest moment exprimă tocmai împlinirea făgăduinței Mântuitorului: trimiterea Duhului Sfânt peste Apostoli și peste întreaga Biserică. Dar de ce se numește „Vecernia plecării genunchilor” și când a intrat ea în cultul Bisericii noastre? Aflați în rândurile de mai jos!
O capodoperă teologică născută în veacul al VII-lea
Din punct de vedere istoric, rânduiala acestei Vecernii speciale s-a cristalizat în cultul bizantin în primul mileniu creștin, fiind strâns legată de o personalitate de primă mărime a Ortodoxiei: Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (✝ 638). Supranumit în epoca sa „Scolasticul” sau „Sofistul” datorită inteligenței, culturii sale desăvârșite și calităților de profesor de retorică, Sfântul Sofronie a fost nu doar un mare apărător al credinței adevărate în fața ereziei monotelite, ci și un profund trăitor al misticii creștine. Liturgiștii îl consideră pe acest mare patriarh al Ierusalimului ca fiind autorul rânduielii și al rugăciunilor Vecerniei plecării genunchilor. Într-o epocă marcată de dispute doctrinare, el a reușit să așeze în aceste texte o bogăție teologică extraordinară, concentrând întreaga învățătură despre Sfânta Treime în stihuri de o frumusețe literară unică. De ce se săvârșește această slujbă duminică la amiază, imediat după Liturghie, și nu seara, așa cum este regula pentru o Vecernie obișnuită? Răspunsul ține de rațiuni pastorale: pentru ca poporul dreptcredincios, adunat în număr mare la Liturghia praznicală, să poată participa unit în rugăciune la acest moment de o importanță capitală, deschizând din punct de vedere liturgic a doua zi de Rusalii, închinată serbării Preasfintei Treimi.
De ce se numește „Vecernia plecării genunchilor”?
Numele vine în primul rând dintr-o realitate vizuală izbitoare în biserică. Timp de 50 de zile (perioadă numită în limbaj bisericesc Penticostar), credincioșii au stat doar în picioare. Îngenuncheerea a fost interzisă prin canoane (cum este Canonul 20 al Sinodului I Ecumenic) ca semn al bucuriei depline. În momentul în care Liturghia de Rusalii se încheie și începe această Vecernie specială, preotul rostește pentru prima dată îndemnul: „Iară și iară, plecând genunchii noștri, Domnului să ne rugăm”. În acel moment, întreaga suflare din biserică cade în genunchi. Impactul vizual și emoțional al acestei prime îngenuncheri colective după o lungă perioadă de timp a dat numele popular și liturgic al slujbei.
La Rusalii, plecarea genunchilor nu mai este un gest de tristețe sau de pocăință asociat Postului Mare, ci capătă un sens de invocare – dacă putem spune așa. Ne plecăm genunchii trupului pentru a ne pleca mândria minții în fața tainei de nepătruns a lui Dumnezeu. Îngenunchem pentru a primi focul cel curățitor al Duhului, recunoscând că fără ajutorul Său rămânem pământ lipsit de viață.
Șapte rugăciuni pentru cele șapte daruri ale Duhului
Momentul central al acestei Vecernii îl constituie citirea a șapte rugăciuni speciale, împărțite în trei grupe, pe care preotul le rostește stând în genunchi. Numărul șapte nu este întâmplător; el face trimitere directă la cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, care s-a pogorât în ziua Cincizecimii. Structura acestor rugăciuni, atribuită geniului teologic al Sfântului Sofronie, ne adresează distinct fiecărei Persoane în parte:
- Tatălui Îi cerem îndurare: „Caută din înălţimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, care stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta”. Totodată, Îl lăudăm ca pe Cel ce este „prea curat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea… Care plineşti cererile, mai înainte de cerere”.
- Fiului Îi mulțumim pentru pacea lăsată lumii și Îi cerem călăuzire: „Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cel ce eşti liman lin al celor cuprinşi de valuri, şi-mi arată calea pe care să merg”.
- Duhului Sfânt Îi cerem să ne cruțească și să ne sfințească prin lucrarea Sa.
Un aspect deosebit al acestor rugăciuni este dimensiunea lor eshatologică: ele conțin și cereri stăruitoare pentru cei adormiți în Domnul. Așa cum am mai subliniat și în alte articole dedicate pomenirii celro adormiți aici, pe blogul Bizanticons Art, Biserica, în calitatea ei de mamă iubitoare, mijlocește și pentru sufletele celor aflați în suferință, cerând pentru ei iertare, ușurare și odihnă.
De asemenea, un moment foarte important al slujbei este reluarea rugăciunii „Împărate ceresc”. Ea lipsește din cult din noaptea Învierii până la Rusalii, tocmai pentru că Biserica trăiește liturgic perioada în care Apostolii încă așteptau venirea Mângâietorului. La Vecernia plecării genunchilor, această rugăciune răsună din nou în biserici, exprimând chemarea continuă a Duhului Sfânt în viața Bisericii și în sufletul fiecărui credincios.
Unică în cadrul Anului Bisericesc prin frumusețea, structura și profunzimea ei, această Vecernie ne amintește că fără lucrarea Duhului Sfânt nu există viață duhovnicească autentică, nu există pace sau mântuire. De aceea, chemarea care răsună în această slujbă – „Iară și iară, plecând genunchii noștri, Domnului să ne rugăm” – este mai mult decât o simplă formulă liturgică. Este glasul întregii făpturi care Îl caută pe Dumnezeu și Îi cere să trimită peste lume, încă o dată, harul și focul cel curățitor al Duhului Sfânt.
Pentru că a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh Biserica noastră prăznuiește cea de-a treia persoană a a Sfintei Treimi, adică pe Sfântul Duh, sărbătoare numită în popor și „Sfânta Treime”, vă informăm că am realizat pe site-ul nostru, www.bizanticons.ro, o colecție a celor mai deosebite icoane ale Sfintei Treimi. Le puteți comanda și dumneavoastră simplu și rapid, fie pentru a le oferi cadou, fie pentru a le așeza în colțul de rugăciune în semn de mulțumire și binecuvântare, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos.
