Încă din primii ani ai erei noastre creștine, imnografii, teologii și toți sfinții Bisericii noastre i-au închinat Maicii Domnului tropare, cântări, imne și acatiste și au reprezentat-o în felurite icoane, inspirate din faptele ei minunate și pe măsura viețuirii sale alese. Este cunoscut faptul că, reprezentările iconografice ale Maicii domnului s-au răspândit rapid pe toate meridianele lumii ortodoxe și, în urma rugăciunilor adresate cu lacrimi fierbinți și cu inimă curară în fața lor, multe dintre ele au dovedit puteri miraculoase și au devenit, apoi, icoane făcătoare de minuni.
Câteva detalii despre o astfel de icoană sfântă vrem să aducem în atenția dumneavoastră astăzi, la început de ianuarie. O reprezentare aparte a Maicii Domnului, nu doar din punct de vedere iconografic, ci și din perspectiva poveștii pe care o spune, din generație în generație, tuturor celor care se închină cu evlavie înaintea ei. Este vorba despre icoana Maicii Domnului „Galaktotrofousa” (sau Alăptătoarea), cinstită de Biserica noastră an de an, pe 12 ianuarie.
Primele detalii legate de această icoană specială a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu urcă în timp până în secolul al V-lea, scrierile vechi bisericești din zona iconografică menționând că ea a ocrotit Lavra Sfântului Sava cel Sfinţit. O mănăstire care a devenit în scurt timp un imens centru religios al lumii ortodoxe, având o mare influență asupra slujbelor și a tipicului bisericesc. Ctitorul ei, Sfântul Cuvios Sava, cunoscut pentru Tipicul adoptat până în secolul al XV-lea în mai toată Biserica Ortodoxă, şi-a dat sufletul în mâna Domnului, pe când avea 94 de ani. Înainte de acest moment, însă, cunoscându-şi de dinainte, prin vedenie, mutarea sa la Domnul, şi-a luat rămas bun de la ucenici şi le-a lăsat un testament aparte, rar întâlnit în paginile Sinaxarului: le-a spus că atunci când în mănăstirea sa va veni un călugăr cu același nume (Sava) ca să se închine, să moștenească toiagul său, icoana Maicii Domnului „Alăptătoarea” și icoana Maicii Domnului „Tricherousa” (a Sfântului Ioan Damaschin).
Au trecut veacuri de-a rândul și generații de pustnici și de monahi îmbunătățiți au viețuit în Lavra Sfântului Sava, însă niciunii dintre ei n-au uitat de testamentul blândului lor ctitor. Până în jurul secolului al XIII-lea, când Arhiepiscopul Sava al Serbiei a hotărât să facă o scurtă vizită în Lavra de lângă Ierusalim, fără să știe ce urmări avea să aibă pelerinajul său. Ajuns aici, în clipa în care s-a închinat la moaştele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare, iar monahii din obște au realizat că Sfântul le dăduse un semn. Întrebându-l pe pelerin care îi este numele, părinții au aflat că acesta este închinătorul din testamentul Sfântului Sava și, împlinindu-l întocmai, i-au oferit Arhiepiscopului odoarele lăsate drept moștenire.
Cu emoție și bucurie, ierarhul a primit darurile duhovnicești și s-a întors în Serbia, vorbind tuturor despre minunea care i s-a întâmplat în așezământul sihăstresc din Pustia Iudeii. În timpul invaziei turcilor, creștinii din Serbia s-au gândit că e mai bine să protejeze sfintele odoare și le-au trimis la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos pentru a le feri din calea cotropitorilor. Primind-o cu multă dragoste, părinții au aşezat-o – poate deloc la întâmplare – într-un metoc al mănăstirii, numit Typikario și închinat chiar Sfântului Sava, în Kareia, capitala administrativă a Sfântului Munte Athos. Icoana mai poartă și numele de „Typikonissa”, pentru că la acest metoc din Kareia se păstrează Typikon-ul (Regulile) Sfântului Sava.
Un detaliu care merită menționat este acela că, părinții de la Hilandar au pus icoana „Galaktotrofousa” în catapeteasmă, în dreapta uşilor împărăteşti, acolo unde în mod obișnuit, în bisericile noastre se află icoana Mântuitorului. Apoi, la fel de interesantă este reprezentarea propriu-zisă, unică în tradiția ortodoxă, în care Pruncul Hristos se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Motivul pentru care iconarul a zugrăvit această scenă tainică nu este cunoscut, însă se presupune că i-a servit ca fundament binecunoscutul verset de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca: „Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!” (Luca 11, 27). La o primă vedere, poate că unii consideră smintitoare această imagine. Însă, aprofundând puțin aspectul acesta și privindu-l din perspectivă dogmatică, înțelegem că icoana reliefează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o minimaliza în vreun fel pe cea dumnezeiască. Așa s-a întâmplat și după Înviere, când Apostolii L-au pipăit pe Hristos şi au rămas uimiţi de realitatea Trupului Său, natura sa omenească. Ca să-i convingă şi mai mult, observându-le mirarea, Domnul Hristos le cere ceva de mâncare: „Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucata de peşte fript şi un fagure de miere”. De asemenea, sânul Maicii Domnului nu este unul trupesc, carnal, ci îndumnezeit prin Har. Vedem că el se află mai aproape de umăr și nu în locul lui natural. Ce înțelegem din acest detaliu? Că pictorul a dorit să sublinieze lucrarea divină care este „altfel”, care transcende întotdeauna planul aparent, uman, căci dumnezeirea este cu mult mai presus decât rânduiala cea firească, decât privirea cu care suntem obișnuiți să vedem noi lucrurile. Trupul preacurat al Maicii Domnului a fost transfigurat și unit cu sufletul, devenind după Mântuitorul Hristos prima ființă îndumnezeită. Așa trebuie să privim această reprezentare aparte a Maicii Domnului, urmând îndemnul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniți ai secolului al XX-lea: „Ascundeţi-vă precum pruncii în veştmântul Măicuţei noastre şi umpleţi-vă de neprihănire din trup dumnezeiesc şi feciorelnic. Bineînmiresmaţi-vă de la Dânsa!”.
Tradiția stă martoră și ne spune că multe minuni s-au săvârșit în viețile celor care s-au închinat înaintea icoanei Maicii Domnului „Galaktotrofousa”: femeile care nu puteau da naștere au dobândit bucuria nașterii de prunci, mulți bolnavi de grave și felurite boli s-au însănătoșit.
„Iisus Hristos, în marea Sa iubire de oameni, ne-a oferit, ca pe un dar ceresc, pe Mama Sa, ca să ne fie tuturor mamă bună, mamă care nu îmbătrâneşte, mamă care nu moare, mamă care nu ne părăseşte”. Ce cuvânt minunat, ce descriere atotcuprinzatoare ne-a lăsat ca moștenire vrednicul de pomenire Arhiepiscop Iustinian al Maramureşului şi Sătmarului. O descriere care, dacă ar putea fi surprinsă într-o reprezentare iconografică, fără îndoială, icoana Maicii Domnului „Galaktotrofousa” ar fi cea mai potrivită, căci Maica Domnului este Maica adevărată a Vieții, mama, îndrumătoarea şi mijlocitoarea noastră. Cea care ne hrănește pe toţi cei ce îi cerem ajutorul în nevoi. Necondiționat, în orice moment și la orice ceas din zi și din noapte!
Vă așteptăm pe site-ul nostru, www.BIZANTICONS.ro, să descoperiți colecția completă a icoanelor Maicii Domnului sau apăsați click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos, selectate de echipa Bizanticons Art cu prilejul acestei sărbători. Click pe linkurile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Sursa foto: www.doxologia.ro
