În fiecare an, pe 12 octombrie, Biserica pomenește icoana Maicii Domnului din Kaluga, cinstită pentru ajutorul pe care credincioșii l-au primit în vremuri de boală și război. Povestea ei începe însă într-un loc la care puțini s-ar gândi când vorbesc despre o icoană: podul unei case dintr-un sat rusesc.
La fel de neașteptat este și chipul zugrăvit pe ea. Maica Domnului apare singură, îmbrăcată în veșminte întunecate și ținând o carte în mâini, astfel încât cele două tinere care au descoperit icoana au crezut la început că privesc portretul unei starețe. Cum au aflat pe cine înfățișa și de ce orașul Kaluga i-a închinat o zi de pomenire în luna octombrie? Aflați în rândurile de mai jos!
Descoperirea din podul casei lui Kitrov
În anul 1748, în satul Tinkova, aflat în apropierea orașului Kaluga, două slujnice făceau curățenie în podul casei proprietarului Vasile Kondratevici Kitrov. Printre lucrurile vechi au găsit un pachet învelit în pânză, iar când l-au desfăcut, au văzut imaginea unei femei cu haine închise la culoare și cu o carte în mâini. În acea clipă, niciuna nu a recunoscut-o pe Maica Domnului. Una dintre fete, Evdochia, vorbea aspru și se purta necuviincios, astfel că tovarășa ei a încercat să o oprească, spunându-i să arate respect față de „stareța” din imagine. Evdochia a luat însă vorbele în râs și a scuipat icoana. Potrivit istorisirii păstrate de Biserică, îndată a început să tremure, a căzut la pământ și nu a mai putut vedea ori vorbi. Cealaltă slujnică le-a povestit celor din casă ce se întâmplase.
În noaptea următoare, Maica Domnului li s-a arătat, potrivit aceleiași relatări, părinților Evdochiei și le-a descoperit că imaginea găsită în pod era icoana sa. Le-a cerut să săvârșească o slujbă de rugăciune înaintea ei și să o stropească pe fiica lor cu apă sfințită. După împlinirea acestei rânduieli, Evdochia și-a revenit. Întâmplarea a schimbat felul în care icoana era privită în casa lui Kitrov. Ea a fost așezată la loc de cinste, iar vestea vindecării s-a răspândit printre cei din împrejurimi. Tradiția amintește că și alți oameni au venit să se roage înaintea ei și au primit ajutor, astfel că icoana a fost dusă mai târziu în biserica închinată Nașterii Maicii Domnului dintr-un sat de lângă Kaluga.
Cartea din mâinile Maicii Domnului rămâne detaliul prin care mulți recunosc această reprezentare. Relatările despre descoperire spun că tocmai ea, împreună cu veșmintele întunecate, le-a făcut pe cele două slujnice să creadă că văd o monahie. De aceea e bine să privim cu atenție chipul din fața noastră, înainte de a trece mai departe de prima impresie – o lecție pe care noi o cam trecem cu vederea în zilele noastre.
De ce este pomenită pe 12 octombrie?
Icoana din Kaluga are mai multe zile de prăznuire, legate de momente în care locuitorii regiunii au cerut ajutorul Maicii Domnului. Ziua de 2 septembrie amintește de încetarea epidemiei de ciumă din 1771, după rugăciunile făcute înaintea icoanei. În 1898, a fost rânduită și pomenirea din 18 iulie, în semn de mulțumire pentru ocrotirea orașului în timpul unei epidemii de holeră. Icoana este cinstită și în prima duminică a Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Data de 12 octombrie ne duce în anul 1812, în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia. Orașul Kaluga se afla sub amenințarea înaintării trupelor franceze, iar locuitorii s-au rugat Maicii Domnului pentru ocrotire. După ce orașul a fost cruțat, această izbăvire a fost pusă de credincioși pe seama mijlocirii ei, iar ziua de 12 octombrie a fost păstrată pentru pomenirea icoanei și pentru rugăciune de mulțumire.
În Kaluga sunt cinstite și astăzi icoane care păstrează acest chip al Maicii Domnului. Izvoarele prezintă diferit traseul icoanei descoperite în 1748 și pe cel al copiilor realizate după ea, motiv pentru care identificarea originalului cu o anumită icoană aflată acum într-o catedrală cere prudență. Cinstirea Maicii Domnului din Kaluga și zilele sale de pomenire au rămas însă vii în rugăciunea credincioșilor.
La 12 octombrie, povestea icoanei ne poartă de la întâlnirea celor două tinere cu un chip pe care nu l-au recunoscut până la rugăciunea unui oraș întreg aflat în primejdie. În amândouă împrejurările, oamenii s-au întors către Maica Domnului cerând vindecare și ocrotire. Să-i cerem și noi Maicii Domnului să ne fie aproape atunci când boala, teama sau grijile pentru cei dragi ne apasă și să ducă rugăciunile noastre înaintea Fiului său, Domnul nostru Iisus Hristos. Iar când primim ajutor, să nu uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu și să fim, la rândul nostru, alături de oamenii care trec prin încercări.
Să învățăm, așadar, de la Sfinții Ioachim și Ana să nu renunțăm la rugăciune, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie tuturor ocrotitoare, mijlocitoare și călăuză către Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos!
