Sfârșit de iulie… Deși au trecut, iată, mai bine de două luni de la slăvitul Praznic al Învierii Domnului, Biserica noastră Ortodoxă ne vestește că este momentul să ne amintim din nou de Paști. Da, poate că sună puțin neobișnuit, însă nu este deloc o exagerare. În data de 22 iulie, la două zile după pomenirea Sfântului Ilie, calendarul nostru din perete ne dă de veste că „primăvara dulce” pe care o cântăm de atâtea veacuri la Prohod își face loc la final de iulie prin pomenirea celei dintâi Mironosițe care L-a văzut pe Hristos cel Înviat, Sfânta Maria Magdalena.
După cum știți, prin aceste articole pe care le publicăm constant, venim în întâmpinarea dumneavoastră cu unele idei lămuritoare sau clarificări legate de viața sau minunile sfinților, dar și cu detalii despre arta bisericească, pentru a dobândi un soi de „cultură generală” iconografică de care fiecare dintre noi, în calitate de creștini, ar trebui să ținem seama și să ne-o însușim.
Printre aceste icoane care ridică de multe ori semne de întrebare din partea închinătorilor se numără și cele ale Sfintei Maria Magdalena, în care Sfânta Mironosiță apare ținând în mâinile ei un ou sau un coș cu ouă roșii. Ce legătură există între Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena și aceste ouă pictate în majoritatea icoanelor ei și care este fundamentul acestei reprezentări? Aflați în rândurile de mai jos!
Cea dintâi dintre femeile mironosițe
Înainte de a explica motivul aceste ireprezentări inedite, se cuvine să reținem câteva detalii legate de biografia Sfintei Maria Magdalena. Cea dintâi dintre femeile mironosițe era din neamul lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat populat în majoritate de pescari și aflat în partea de vest a Lacului Ghenizaret, între Capernaum şi Tiberiada. Sfintele Evanghelii nu consemnează detalii relevante despre viața celei dintâi dintre femeile mironosițe, însă Tradiția ne spune că era tânără, frumoasă la chip şi înstărită. Numele de „Magdalena”, care însoțește mereu cel dintâi nume al ei, ne indică faptul că nu era căsătorită, deoarece în acest caz numele ei ar fi trebuit să fie însoțit de numele soțului ei.
Sfântul Apostol și Evanghelist Luca amintește de faptul că ea a fost izbăvită de chinurile a șapte demoni și că din acel moment a hotărât să-și împartă săracilor toată avuția și să înceapă o viață nouă, intrând în ceata celor care Îl urmau și Îi slujeau lui Hristos. Cu un curaj și o dedicare cum rar întâlnim în relatările evanghelice, dar și în întreaga istorie a creștinismului, Sfânta Maria Magdalena i-a fost alături Mântuitorului chiar și când Apostolii s-au înfricoșat: înaintea arhiereului, la procesul lui Pilat, pe drumul Crucii și nu în cele din urmă, după Răstignire, pe Golgota, unde rămăsese alături de Maica Domnului și de Ioan, ucenicul cel iubit. Sfintele Evanghelii relatează că, în prima zi a săptămânii, în zorii zilei, Sfânta Maria Magdalena a mers cu Sfântul Ioan și cu Sfântul Petru și au văzut piatra ridicată de pe mormântul Domnului. După ce Apostolii s-au întors în cetate, ea a rămas singură lângă mormânt și a început să plângă, „că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus” – după răspunsul pe care l-a dat îngerilor. Asumându-și pe deplin rolul de ucenică, după Învierea Domnului, Sfânta Maria Magdalena a rămas în Ierusalim, fiindu-i alături Maicii Domnului. I-a însoțit, apoi, pe Sfinții Apostoli la minunea Înălţării Domnului de pe Muntele Măslinilor, dar a fost prezentă şi în foişor când Duhul Sfânt S‑a pogorât în chip de limbi de foc peste cei prezenţi.
Oul din icoanele Sfintei Maria Magdalena
Potrivit sinaxarului, după Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea credinţei, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăşi gura lui Hristos. De aceea, ea este numită şi „întocmai cu Apostolii”.
Ieromonahul Theologos Simonopetritul, cel care a studiat îndeaproape viața și minunile Sfintei Maria Magdalena, a și redactat un volum deosebit de interesant și de relevant pentru aghiografia creștină: „Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras”. În paginile volumului, aflăm și răspunsul întrebării din titlul articolului nostru. Mai exact, aflăm că oul pictat în icoanele Sfintei Maria Magdalena are o semnificație profundă și simbolică, legată de o întâmplare din viața ei, pe care tradiția creștină o păstrează până în zilele noastre.
Astfel, se spune că, după marele eveniment al Rusaliilor, Sfânta a plecat din Ierusalim spre Roma, care era pe atunci capitala imperială, pentru a răspândi Evanghelia lui Hristos. Ajunsă acolo, s-a prezentat mai întâi la Împăratul Tiberiu pentru a-i aduce vestea Învierii. Despre vizita Sfintei Maria Magdalena la împăratul Tiberiu circulă diverse tradiții. Una dintre acestea, identificată în surse de învățatul ieromonah athonit al secolului al XIX-lea, Hariton Duhovnicul (1836-1903), este inclusă în Viața Sfintei pe care a scris-o el însuși, unde se spune următoarele: „Sfânta a vindecat ochii bolnavi ai împăratului de atunci, Tiberiu, prin mântuitorul nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Când a văzut aceasta, Împăratul s-a minunat tare. De aceea a întrebat-o cine este ea și cine este Iisus Hristos. Sfânta a început să-i povestească toate cele despre Mântuitorul Hristos, până la răstignirea Lui și Înviere. Luminată fiind de Dumnezeu, a găsit un mod minunat, vrednic de notat, nou și foarte potrivit pentru a arăta Învierea lui Hristos cea de viață dătătoare.”
Mai exact, Sfânta l-a întâmpinat pe împărat cu un simplu ou de găină, după obiceiul vremii de a se oferi ouă drept daruri în prima zi din an sau cu ocazia zilei de naştere a cuiva. Dând oul împăratului, l-a și salutat cu „Hristos a înviat!“. Atunci, împăratul Tiberiu i-a răspuns că este greu de crezut că se poate ridica cineva din moarte, aşa cum oul pe care l-a primit de la ea nu-şi poate schimba singur culoarea în roşu. În acea clipă se spune că s-a petrecut minunea înroşirii oului în mâna împăratului și astfel oul a devenit simbol al Învierii lui Hristos, simbol care a rezistat din generație în generație până în zilele noastre.
Când Împăratul a auzit acestea, s-a mâniat foarte tare și a trimis scrisori la Ierusalim, cerând să fie aduși în fața justiției Pilat și arhiereii. Când aceștia au ajuns la Roma, nu l-au mai găsit în viață pe Tiberiu († 37), ci pe succesorul său, Caligula († 41). Hariton Duhovnicul afirmă că arhiereii au fost executați, iar Pilat a fost exilat în Vienna Galiei, unde s-a sinucis.
Așadar, observăm că semnificațiile simbolurilor din icoane au adesea rădăcini profunde. Cunoașterea acestor simboluri, de fiecare dintre noi, contribuie la înțelegerea mai profundă a învățăturilor creștine și la aprofundarea vieții duhovnicești. Icoana nu este o reprezentare artistică, ci și un instrument de care ne folosim atunci când dorim să „vorbim” în rugăciune cu Hristos, cu Maica Sa și cu Sfinții. Când înțelegem semnificația simbolurilor dintr-o icoană, aceasta devine mai mult decât o imagine statică – transformându-se într-o fereastră către Cer, către înțelegerea tainelor cuprinse în Tradiția bisericii și a învățăturilor transmise de-a lungul secolelor, până în zilele noastre.
Cu prilejul prăznuirii Sfintei Maria Magdalena, am așezat la un loc pentru dumneavoastră Viețile Sfinților, în care puteți descoperi multe alte povești impresionante ale sfinților pe care îi cinstim de-a lungul anului, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: www.doxologia.ro
