Cunoscută în popor și sub numele de „Sfânta Maria Mare”, sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserica noastră Ortodoxă în fiecare an pe data de 15 august. Fiind cea mai veche și mai semnificativă sărbătoare dedicată Preafintei Născătoare de Dumnezeu, praznicul de la mijlocul lunii august mai este cunoscut și sub denumirea de „Paștele verii”, un nume provenit din tradiția grecească, conform căreia postul strict care precede această sărbătoare ar fi, de fapt, o prelungire a Postului Mare. De fapt, dacă stăm să ne gândim puțin, atmosfera pascală din această perioadă, marcată de cântarea Prohodului, asemănătoare cu cea din Vinerea Mare, susține, într-un fel, această veche tradiție.
Prohodul Maicii Domnului reprezintă un element care deschide larg „porțile curiozității” și ale înțelegerii pentru mulți credincioși, oferind detalii legate de momentul Adormirii Maicii Domnului, precum sunt versurile: „Se întărâtară/ În zadar Iudeii/ Asupra ta, Fecioară/ Gânduri pângărite,/ Cugetat-au, Doamnă,/ Asupra trupului tău”. Despre ce fel de „întărâtare” este vorba și ce episod dă mărturie despre acest aspect? Aflați în rândurile de mai jos!
A aflat cu trei zile înainte că va merge la Fiul Ei
Potrivit Sinaxarului, atunci când Mântuitorul a rânduit să o ia la Sine pe Sfânta sa Maică, cu trei zile mai înainte, într-o vineri, i-a transmis acest lucru, prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil care, oferindu-i o ramură de finic, i-a spus: „Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucura de oștirile cerești prin urcarea ta, cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților”. Fiind marcată de aflarea acestei vești, Maica Domnului s-a bucurat pentru că Își va vedea din nou Fiul și, din acel moment, timpul rămas pe acest pământ l-a petrecut în priveghere, meditaţie şi rugăciune. Apoi, rugându-se și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, și-a gătit patul și toate cele necesare pentru îngroparea ei. Până și ultimele lucruri pe care le mai avea le-a dat celor nevoiași iar cele două veșminte ale sale a rânduit să le poarte două văduve sărace, care-i erau prietene.
Astfel, aflându-se Ea în mijlocul celor apropiați spre a-i întări și încuraja, s-a petrecut o minune: Sfinții Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la înmormântarea Maicii Domnului, spunându-i: „De vreme ce cu voia Fiului și Dumnezeului tău te muți spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi și lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Iertându-se, apoi, cu toți, s-a culcat pe pat și și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Se spune că multe vindecări s-au săvârșit atunci și s-au vindecat mulți dintre bolnavii de față, prin binecuvântarea ei.
Iudeul și sicriul Maicii Domnului
Apoi, luând Sfinții Apostoli Trupul Maicii Domnului, l-au așezat pe el într-un fel de pat mortuar și, scoțându-l din casă, s-au îndreptat către locul stabilit pentru îngropare, precum a lăsat Ea în testament: să fie îngropată lângă Sfinţii ei Părinţi, în grădina Ghetsimani, la aproape 150 de metri de locul în care s-a rugat Mântuitorul.
Meliton de Sardes, unul dintre cei mai ispirați și apreciați scriitori creștini ai epocii sale (sec. II d. Hr.) povestește într-una dintre operele sale că un preot iudeu, pe nume Afthonie, fiind rău intenţionat, a încercat să-i răstoarne sicriul, „gândind în mintea lui să-l arunce la pământ şi să necinstească lăcaşul cel cu totul cinstit şi dumnezeiesc”. Însă, nu și-a putut duce planul la capăt pentru că o mare minune s-a întâmplat: în clipa în care s-a atins de sicriu, mâinile lui Afthonie au rămas lipite de el și i-au fost tăiate printr-o putere nevăzută. Văzând aceasta, Afthonie și-a dat seama de greșeala sa și, cu mare căință, a început să ceară ajutorul Maicii Domnului.
Sinaxarul ne spune că Sfântul Apostol Petru, văzând că Aftonie plânge în hohote, s-a apropiat de el și i-a zis: „Crede din toată inima ta că aceasta este cu adevărat Maica Fiului lui Dumnezeu. Care s-a născut fără de sămânţă dintru dânsa, şi atunci vei cunoaşte puterea ei, ca să-ţi iei iarăşi mâinile tale”. Iar el cu lacrimi a răspuns, spunând: „Cred, Doamna mea, şi mărturisesc că, cu adevărat şi fără de stricăciune, ai născut pe Stăpânul şi Mântuitorul meu Iisus Hristos, Fiul adevăratului Dumnezeu şi Părintelui”. Atunci, Sfântul Apostol Petru i-a apropiat mâinile cele tăiate, şi punându-le pe la locul lor, acestea s-au lipit în mod minunat, după cum tot prin minune au fost tăiate. După această experiență minunată, se spune că preotul Afthonie, s-a convertit la creștinism și a devenit un susținător fervent al noii sale credințe. Transformarea sa a fost atât de profundă și de evidentă încât a reușit să inspire și să convingă pe mulți dintre conaționalii săi.
Acest episod al vindecării preotului Afthonie este văzut ca un exemplu al puterii și milei Maicii Domnului, care chiar și în momentul plecării Sale din această lume, a continuat să lucreze mari minuni în viețile celor care s-au căit sincer și au chemat-o în rugăciunile lor să le fie aproape. Întâmplarea aceasta a fost transmisă de-a lungul generațiilor, este consemnată atât în paginile Sinaxarului cât și în volumele care cuprind minunile Maicii Domnului și rămâne pe veci un simbol al credinței, al puterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu dar și al iubirii pe care o poartă Ea pentru întreg neamul omenesc.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos, spunea că „Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta şi să nu dăm din picioare, ca şi copiii neastâmpăraţi”. De aceea, după tradiția moștenită de la străbuni, până în zilele noastre, din catedralele marilor orașe și până în bisericuțele uitate de vreme din vârf de munte, de la mic la mare, bunici și nepoți se lasă „duși în spate” și se roagă într-un glas Maicii Domnului în ajunul Adormirii ei și-n toate celelalte zile, cerându-i să îi păzească de tot necazul și să îi ocrotească în tot ceasul.
Cu prilejul Adormirii Maicii Domnului, ultimul praznic împărătesc din cursul anului bisericesc, vă așteptăm pe site-ul nostru, www.BIZANTICONS.ro, să descoperiți una dintre cele mai deosebite colecții de icoane ale Maicii Domnului. Pentru a plasa o comandă, apăsați click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos, selectate de echipa Bizanticons Art cu ocazia acestei mari sărbători a Ortodoxiei:
Foto credit: www.doxologia.ro
