Cu prilejul praznuirii din acest an a Sfinților Mucenici Hrisant și Daria, de pe 19 martie, Biserica ne amintește nu doar de viețuirea lor aleasă, ci și de mărturia lor plină de curaj pentru credința în Hristos. De-a lungul veacurilor, viețile sfinților au fost păstrate în tradiția Bisericii prin sinaxare, scrieri patristice și evlavia credincioșilor, chiar dacă uneori aceste mărturii păreau greu de verificat prin mijloacele științei moderne. Totuși, nu de puține ori, descoperirile arheologice au arătat că ceea ce Biserica a transmis prin credință și tradiție își găsește confirmarea și în cercetările istorice.
În acest context, o cercetare prezentată de revista National Geographic readuce în atenție o descoperire arheologică importantă din Italia. Analiza unor oseminte descoperite în apropierea Romei pare să confirme elemente interesante din tradiția creștină despre viața și martiriul Sfinților Mucenici Hrisant și Daria. Despre ce este vorba, de fapt? Aflați în rândurile de mai jos!
Cine au fost Sfinții Mucenici Hrisant și Daria?
Sfinții Hrisant și Daria sunt pomeniți în tradiția Bisericii ca martiri ai Romei din secolul al III-lea. Potrivit tradiției consemnate în sinaxare și în martyrologiile creștine, Sfântul Hrisant era fiul unui om de seamă, Polemiu, venit la Roma din Alexandria. În tinerețe, căutând adevărul și cercetând Scripturile, Hrisant a ajuns să primească credința creștină, fiind povățuit de preotul Carpofor. Convertirea sa a stârnit nemulțumirea familiei, care a încercat prin diferite mijloace să-l determine să renunțe la credință. În cele din urmă, tatăl său a hotărât să-l căsătorească cu Daria, o tânără foarte educată și frumoasă, slujitoare a cultului zeiței Vesta, una dintre vestalele respectate ale Romei.
Planul însă nu a avut efectul dorit. Hrisant a reușit să o convingă pe Daria de adevărul credinței creștine, iar aceasta a primit cu bucurie învățătura lui Hristos. Cei doi s-au căsătorit, dar au ales să trăiască în curăție, dedicându-și viața slujirii lui Dumnezeu. Prin cuvântul și exemplul lor, mulți romani au primit credința creștină. Tradiția amintește între cei convertiți și pe tribunul Claudius, împreună cu familia sa – soția Ilaria și fiii Maurus și Iason –, dintre care mulți au primit și ei cununa muceniciei.
Martiriul lor în Roma
Activitatea misionară a celor doi a atras atenția autorităților romane. În contextul Imperiului Roman, unde religia era strâns legată de stabilitatea politică și de tradiția cetății, convertirea la creștinism era privită ca o amenințare. Sfinții Hrisant și Daria au fost arestați și supuși la diferite chinuri. Tradiția vorbește și despre minuni săvârșite în timpul pătimirilor lor: temnița Sfântului Hrisant s-a luminat în chip minunat, iar Sfânta Daria a fost păzită de o leoaică atunci când fusese condamnată să fie batjocorită într-o casă de desfrâu.
În cele din urmă, cei doi au fost condamnați la moarte și duși pe Via Salaria, una dintre căile importante ale Romei, unde au fost uciși într-o groapă dintr-o veche carieră de nisip (arenaria). Tradiția martirologică menționează că au fost îngropați acolo, iar mormântul lor a devenit repede loc de cinstire pentru creștinii Romei. Mărturii din secolele următoare arată că mormântul lor era deja cinstit în Roma în secolul al IV-lea, numele lor fiind consemnate în vechiul Martyrologium Hieronymianum. Deasupra locului de îngropare a fost ridicată o biserică înfrumusețată mai târziu de papa Damasus, care a așezat acolo inscripții poetice în cinstea mucenicilor.
Descoperirea sfintelor moaște
Acum câțiva ani, în timpul lucrărilor de renovare a catedralei din Reggio Emilia, muncitorii au descoperit o criptă sigilată sub altarul principal, în interiorul căreia se aflau peste 300 de oase umane.
După analiza atentă a rămășițelor, cercetătorii au stabilit că acestea aparțin, de fapt, la două schelete aproape complete – unul de bărbat și unul de femeie. Craniile celor două schelete au fost descoperite separat, într-un seif al catedralei, unde fuseseră mutate în urmă cu aproximativ cinci secole și așezate în busturi de aur și argint. Studiul antropologic a arătat că osemintele feminine aparțineae unei tinere de aproximativ 20–25 de ani, iar cele masculine unui tânăr de aproximativ 17–18 ani. Determinarea sexului a fost confirmată ulterior și prin analize ADN.
Osemintele nu prezentau semne de muncă fizică intensă, ceea ce sugerează că cei doi proveneau dintr-un mediu social înstărit. De asemenea, cercetătorii au descoperit urme de intoxicație cu plumb – o problemă frecventă în rândul aristocrației romane, deoarece sistemul de alimentare cu apă al orașului era realizat din conducte de plumb și ajungea mai ales în casele celor bogați. Pentru stabilirea perioadei în care au trăit, cercetătorii au efectuat teste de datare cu carbon asupra unor fragmente de os. Rezultatele au arătat că rămășițele datează din intervalul 80–340 d.Hr., perioadă care coincide cu epoca în care, potrivit tradiției, au fost martirizați Hrisant și Daria, în jurul anului 283.
Deși cercetătorii subliniază că nu există o certitudine absolută privind identitatea sfintelor moaște, majoritatea indiciilor descoperite coincid în mod remarcabil cu tradiția despre Sfinții Hrisant și Daria.
Desigur, pentru noi, cinstirea sfinților nu depinde de confirmări științifice sau de descoperiri arheologice, deoarece Biserica îi mărturisește ca fiind vii întru Hristos, iar noi îi chemăm în rugăciunile noastre ca pe niște mijlocitori și prieteni ai lui Dumnezeu, având credința că ei se află în slava cerească și se roagă neîncetat pentru noi. Totuși, asemenea cercetări pot oferi o perspectivă istorică suplimentară și pot confirma, într-o anumită măsură, tradițiile păstrate de aproape două milenii despre viața și martiriul acestor mărturisitori ai lui Hristos.
Aducem în atenția dumneavoastră, cu prilejul prăznuirii Sfinților Hrisant și Daria, câteva cărți de rugăciune, precum și Candela Dăruirii – felinar pe drumul către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
