Am depășit deja jumătatea lunii iulie – cunoscută în tradiția populară drept luna „Cuptor”. După prăznuirea Sfântului Proroc Ilie și cinstea deosebită acordată Sfintei Maria Magdalena — cea dintâi între mironosițe —, calendarul nostru ortodox ne amintește, pe 27 iulie, de sărbătoarea unuia dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. În această zi, bisericile devin neîncăpătoare de la primele ore ale dimineții, unde mulțimile de credincioși vin să se închine la icoanele și sfintele sale moaște, cerând cu stăruință alinare și vindecare pentru neputințele trupești și sufletești.
În iconografia ortodoxă, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este reprezentat, de cele mai multe ori, ca un tânăr medic, îmbrăcat în veșminte nobile, ținând în mână o casetă cu leacuri și o linguriță sau spatulă de doctor. Există însă și icoane în care sfântul apare alături de un copil întins la pământ și de un șarpe. La prima vedere, scena poate părea neobișnuită, însă ea surprinde momentul decisiv din viața tânărului Pantoleon, clipa în care credința sa în Hristos s-a transformat dintr-o simplă căutare în mod de viață și de mărturisire. Detalii, în rândurile de mai jos!
Cine a fost Sfântul Pantelimon?
Sfântul Pantelimon a venit pe lume în anul 284 în Nicomidia (un fost oraș din Asia Mică, în apropiere de Constantinopol). Părinții lui se numeau Eustorgios, senator pagân, și Evula, o creștină cu frica lui Dumnezeu. Ei l-au numit pe copilul lor la naștere „Pantoleon”, care se traduce prin „cel puternic ca un leu”.După moartea mamei sale, tatăl l-a încredințat renumitului medic Eufrosin pentru a deprinde meșteșugul doctoricesc. Inteligent și studios din fire, Pantoleon a învățat repede tainele medicinei și ajunsese deja cunoscut până și la curtea împăratului Maximian.
În fiecare zi, drumul spre casa învățătorului său trecea pe lângă locuința modestă a bătrânului preot Ermolae, unul dintre puținii clerici care supraviețuiseră persecuției împotriva creștinilor. Văzându-l adesea pe tânăr, bătrânul l-a chemat în casa sa și i-a vorbit despre Hristos, Cel care a vindecat bolnavi, a deschis ochii orbilor și a înviat morții. Ermolae nu disprețuia medicina, dar îi arăta ucenicului lui Eufrosin că există o putere pe care niciun medic nu o poate dobândi prin învățătură: puterea lui Dumnezeu asupra vieții și a morții. Pantoleon asculta cu interes și vedea cum în inima lui se dădea o luptă între ceea ce învățase despre medicină și ceea ce auzea despre Hristos. Avea nevoie de un răspuns pe care nici filosofia, nici știința nu i-l puteau oferi. Iar răspunsul avea să vină într-o împrejurare cutremurătoare.
Un copil vindecat în mijlocul drumului
Într-o zi, întorcându-se de la dascălul său, a găsit pe marginea drumului trupul fără viață al unui copil. Alături se afla o viperă mare care îl mușcase și îi provocase moartea. Tânărul medic a înțeles imediat că nu mai exista nicio speranță omenească. Toată priceperea pe care o dobândise până atunci era neputincioasă în fața morții. Atunci, și-a adus aminte de îndată de cuvintele lui Ermolae.
Dacă Hristos este cu adevărat Dumnezeul cel viu, dacă El este Cel despre Care bătrânul îi spusese că învie morții, atunci aceasta era clipa în care adevărul trebuia să se arate. Privind spre cer, Pantoleon s-a rugat cu smerenie: „Doamne Iisuse Hristoase, măcar că nu sunt vrednic a Te chema, însă de voieşti ca să fiu robul Tău, arată-Ţi puterea Ta şi fă ca, întru numele Tău, pruncul acesta să învie, iar vipera să moară.”
Iar minunea s-a petrecut sub ochii lui. Copilul s-a ridicat ca dintr-un somn adânc, iar vipera a murit pe loc. Viața sfântului avea să se împartă pentru totdeauna în două: înainte și după această întâlnire cu puterea lui Hristos. Nu întâmplător, după această minune Pantoleon nu s-a întors acasă și nici la școala de medicină. A alergat direct la preotul Ermolae și i-a cerut să-l boteze. Pentru el nu mai exista nicio îndoială: Hristos era Dumnezeul cel adevărat, iar puterea Lui se întindea acolo unde medicina omenească își găsea limita.
Tocmai de aceea, în multe icoane ale Sfântului Pantelimon apar copilul și șarpele. Ele nu sunt simple elemente narative și nici detalii decorative, ci sunt simbolurile momentului în care sfântul s-a născut duhovnicește – dacă putem spune așa.
Copilul reprezintă, desigur, pruncul înviat în chip minunat. Dar el este și imaginea omului pe care Hristos îl ridică din moartea păcatului. Înainte de această minune, Pantoleon însuși era asemenea acelui copil: purta în suflet semințele credinței primite de la mama sa, însă acestea păreau acoperite de lumea păgână în care trăia. Prin întâlnirea cu Hristos, pur și simplu renaște. Șarpele are, la rândul său, o semnificație aparte. În Sfânta Scriptură, el este chipul ispititorului din Rai și imaginea răului care aduce moartea în lume. Vipera ucisă prin rugăciunea către Hristos arată că moartea și diavolul nu au ultimul cuvânt. Că puterea lor este frântă de Dumnezeu, iar omul poate fi salvat și mântuit prin credință.
Din acest motiv, icoana nu trebuie privită doar ca ilustrare a unei minuni petrecute odinioară, ci ca o mărturisire permanentă a credinței Bisericii în Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor. Sfântul Pantelimon nu este înfățișat ca autor al minunii, ci ca slujitor al harului dumnezeiesc și martor al puterii lui Dumnezeu asupra vieții și a morții. De aceea, în multe reprezentări iconografice, mâna sa este ridicată în rugăciune, arătând că izvorul vindecării nu este omul, ci Hristos, Cel care lucrează prin sfinții Săi.
După Botez, întreaga existență a Sfântului Pantelimon s-a schimbat. A început să-i tămăduiască pe bolnavi fără să primească plată, și-a împărțit averea celor lipsiți și a înțeles că medicina nu poate fi despărțită de iubirea față de aproapele. Pentru această milostivire fără margini, Pantoleon avea să fie numit Pantelimon, adică „întru tot milostiv”.
Nu este, așadar, întâmplător faptul că această scenă ocupă un loc aparte în iconografia Sfântului Pantelimon. Din această întâlnire cu Dumnezeu se va naște doctorul fără de arginți, care va pune întreaga sa știință în slujba iubirii de aproapele și va mărturisi până la moarte că Hristos este adevăratul Doctor al sufletelor și al trupurilor, Biruitorul morții și Dătătorul vieții. Sfinte Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, întărește-ne în credință, vindecă neputințele sufletelor și trupurilor noastre și călăuzește-ne pe calea mântuirii. Amin!
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, cea mai vastă colecție din on-line a icoanelor cu Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, la cele mai variate prețuri – icoane potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune cu icoana acestui mare ocrotitor și vindecător. Pentru detalii și comenzi, apăsați click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos:
Foto credit: www.wikipedia.org (icoană pictată de Gavril Atanasov)
