Prăznuit în Biserica noastră pe în cea dintâi zi a lunii februarie, dar și la final de septembrie, în data de 29, Sfântul Mucenic Trifon este cunoscut, mai ales în mediul rural, ca fiind ocrotitor al grădinilor, viilor și livezilor și ajutător al celor care lucrează pământul, dar și protector al păsărilor. În satele românești mai cu seamă, există obiceiul de a sfinți apa în prima zi a lunii februarie, numită și „aghiasma Sfântului Trifon”. După săvârșirea slujbei, pomicultorii și grădinarii cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile, spre a feri culturile de calamități și insecte dăunătoare.
Așa cum știm – și e un lucru valabil în cazul multor sfinți – tradiția a păstrat această informație despre ocrotirea anumitor categorii de muncitori, vietăți sau meserii din generație în generație, însă fără a aminti și explicațiile aflate în legătură cu aceste fapte. De aceea, cu prilejul prăznuirii Sfântul Mucenic Trifon din acest an, am considerat că este interesant, poate, să aflăm povestea din spatele tradiției, pe care să o transmitem, la rândul nostru, celor mai mici decât noi, după cum și noi am moștenit-o de la înaintașii noștri. După ani și ani, de la bunii noștri străbuni.
Dar cine a fost acest sfânt, înainte de toate? Sfântul Trifon a viețuit în prima jumãtate a secolului al III-lea, în satul Lampsacus din cetatea Apamia a provinciei Frigia (teritoriul de astăzi al Turciei). A fost crescut încă din copilărie în credinţa creştină şi, fiind sărac, păştea gâştele pentru a se putea întreţine. Pentru smerenia lui s-a învrednicit de darul vindecării bolilor şi al izgonirii diavolilor. Vestea despre acest fapt minunat s-a răspândit rapid, astfel încât într-o zi a fost chemat să o vindece pe fiica împăratului Gordian, despre care tradiția Bisericii ne spune că era chinuită de un duh necurat, care rostise: „Nimeni nu va putea să mă izgonească de aici, decât numai tânărul Trifon!”. Astfel, pe când avea 17 ani, a sjuns în capitala Imperiului Roman. Ținând şase zile de post şi rugăciune, în a şaptea zi, sfântul s-a dus la fiica împăratului și i-a poruncit duhului necurat să se ducă în iad, deoarece acolo îi e locul, fapt care s-a și întâmplat și care a generat imediat convertiri la creștinism în rândul păgânilor. Datorită acesti mari minuni, Sfântul Trifon a devenit și mai vestit în cetățile din jurul Romei, mai ales că îi ajuta pe cei în nevoie și făcea milostenie ori de câte ori avea ocazia. Ca drept dovadă, pe drumul de întoarcere de la Roma spre localitatea sa natală, a împărţit săracilor tot ceea ce primise în dar de la împărat.
Când pe tronul imperiului a urcat Deciu, acesta a pornit prigoană împotriva creştinilor şi atunci a fost prins şi Sfântul Trifon, apoi supus la groaznice chinuri pentru a se lepăda de Hristos. A fost tras pe roată, a fost obligat să meargă desculţ prin zăpadă până când i-au degerat picioarele, a fost legat de cai, i s-au bătut cuie în tălpi şi a fost ars pe trup. În cele din urmă, pentru că n-a putut fi întors sub nicio formă de pe calea credinței celei adevărate, împăratul a poruncit să fie ucis cu sabia, însă a trecut la Domnul înainte de a ajunge la locul execuţiei, în anul 250.
Ocrotitor al păsărilor și al grădinilor
Așa cum am afirmat și în debutul editorialului, este arhicunoscut faptul că Sfântul Trifon este considerat ocrotitorul grădinilor, iar motivul îl regăsim în viața sa, unde se spune că a salvat întreaga comunitate din Lampsacus de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii invazia lăcustelor care devorau lanurile de grâu ale locuitorilor de acolo.
În tradiția Bisericii Ruse, însă, sfântul este cinstit și ca ocrotitor al păsărilor, îndeosebi al șoimilor, această legătură fiind explicată printr-o întâmplare transmisă de tradiție. Se spune că Trifon Patrikeev, îngrijitorul șoimului preferat al țarului Ivan cel Groaznic, a pierdut pasărea în timpul unei partide de vânătoare. Mâniat, țarul i-a poruncit să o găsească în trei zile, amenințându-l cu moartea. După căutări zadarnice, istovit și deznădăjduit, îngrijitorul s-a rugat Sfântului Trifon, ocrotitorul său, apoi a adormit. În vis, i s-a arătat un tânăr călare pe un cal alb, care ținea șoimul și îl îndemna să ducă pasărea înapoi țarului.
La trezire, Trifon a zărit șoimul într-un copac din apropiere. L-a prins și l-a dus la palat, povestind ajutorul primit în urma rugăciunii. În semn de recunoștință pentru salvarea vieții sale, a ridicat un paraclis în locul unde avusese visul, iar mai târziu, o biserică închinată Sfântului Trifon, la Moscova.
Cu prilejul sărbătorii Sfântului Mucenic Trifon, am pregătit pentru dumneavoastră o selecție specială de cărți de rugăciune și Acatistiere, alături de câteva modele ale Candelei Dăruirii, invenția minunată a unui monah român din Munții Șureanu unică în lume, ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Trifon și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
