În fiecare an, ziua de 25 octombrie, ne cheamă la credință, curaj și iubire, amintindu-ne că sfințenia se poate arăta atât în jertfa martirilor, cât și în fapta tăcută a celor care slujesc lui Dumnezeu prin milostenie. Asta deoarece, în această zi, Biserica noastră Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Marcian și Martirie, notari ai Patriarhului Paul al Constantinopolului, care au mărturisit cu tărie credința ortodoxă în vremea ereziei ariene; pe Sfinții Mucenici Valerian și Hrisaf, care au pătimit pentru Hristos în primele veacuri creștine; precum și pe Sfânta Cuvioasă Tavita, ucenica Sfinților Apostoli, pe care Sfântul Apostol Petru a înviat-o în cetatea Iope, spre slava lui Dumnezeu și întărirea credinței celor de acolo. Cum s-a întâmplat acest eveniment și ce ar trebui să reținem despre Sfânta Tavita? Aflați în rândurile de mai jos!
Tavita – ucenița faptelor bune
Încă din zorii creștinismului, femeile au avut un loc aparte în viața Bisericii. Într-o lume în care rolul lor era adesea marginalizat, Hristos le-a redat demnitatea și le-a chemat la slujire, arătând prin exemplul Său că mântuirea este oferită tuturor, fără deosebire de neam, stare sau sex. Credința dreaptă, viața în curăție și milostenia le recomandau în fața comunității, iar Apostolii și episcopii de început le recunoșteau darurile și le încredințau slujiri potrivite: îngrijirea bolnavilor și a săracilor, ajutorarea văduvelor și orfanilor, primirea oaspeților și a misionarilor, pregătirea femeilor pentru botez etc.
Între acestea se număra și Tavita, după cum citim în Sfânta Scriptură: „Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea” (Fapte 9, 36). Astfel, reținem că Tavita a trăit în cetatea Iope (azi Jaffa, în Israel), una dintre cele mai vechi așezări de pe țărmul Mării Mediterane. Era o femeie simplă, dar cu inimă plină de credință și de dragoste față de semeni. Era cunoscută de toți pentru hărnicia și bunătatea ei: cosea haine pentru văduve, îi ajuta pe cei sărmani și îi mângâia pe bolnavi. În zilele acelea, în care creștinii erau adesea prigoniți, iar nevoia de sprinij era deosebit de mare, Tavita s-a făcut o adevărată slujitoare a iubirii lui Hristos, un model al femeilor din Biserica primară, asemenea Sfintei Lidia din Tiatira sau Priscilei, soția lui Acvila, care au sprijinit misiunea apostolică.
Rugăciunea și minunea Sfântului Apostol Petru
S-a întâmplat, însă, ca Tavita să se îmbolnăvească și să moară. După ce trupul ei a fost spălat, a fost așezat în camera de sus a casei, iar vestea s-a răspândit repede în toată cetatea. Femeile văduve, cele ajutate de ea, au venit plângând, arătând hainele și tunicile făcute de mâinile ei – dovadă a iubirii și grijii sale.
În acea vreme, Sfântul Apostol Petru se afla în Lidda, nu departe de Iope. Auzind de moartea Tavitei, ucenicii au trimis doi bărbați să-l roage să vină degrabă, iar Sfântul Petru s-a sculat și a mers cu ei. Ajuns la Iope, a cerut ca toți să iasă din încăpere, s-a așezat în genunchi și s-a rugat cu adâncă smerenie. Apoi, întorcându-se către trup, a rostit cuvântul puterii dumnezeiești: „Tavita, scoală-te!”. Iar Scriptura spune ce s-a întâmplat în următoatele momente: „Ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie” (Fapte 9, 40–41). Minunea aceasta s-a răspândit în toată cetatea Iope și „mulți au crezut în Domnul Iisus Hristos” (Fapte 9, 42). După săvârșirea minunii, Sfântul Apostol Petru a rămas în Iope mai multe zile, întărind credința noilor ucenici.
Viața Sfintei Tavita rămâne, până în zilele noastre, un model pentru femeile creștine de toate vârstele. Ea nu doar că a predicat bunătatea și credința, dar a fost o mărturisitoare prin faptă. Ea este icoana femeii creștine care unește credința cu lucrarea, rugăciunea cu milostenia, blândețea cu hărnicia. Prin viața și învierea ei, Biserica ne amintește că sfințenia nu este o excepție, ci o chemare adresată fiecărui om care-L iubește pe Dumnezeu.
Nu a vorbit despre dragoste, ci a trăit-o în fiecare secundă a vieții. Nu a cerut să fie lăudată, ci s-a dăruit tuturor, fără a cere ceva în schimb. În această lume zgomotoasă în care trăim, în care se vorbește mult și se face puțin, ziua de 25 octombrie ar trebui să ne amintească de faptul că, în sufletul fiecăruia dintre noi, Dumnezeu rostește neîncetat: „Tavita, scoală-te!” – ridică-te din nepăsare, din oboseală, din frică, din moartea păcatului. Cuvintele Apostolului Petru sunt astăzi chemarea lui Hristos către noi toți: chemarea la o viață plină de sens, de credință și de fapte bune.
Fie ca rugăciunile Sfintei Tavita, ca și ale Sfinților Mucenici Marcian, Martirie, Valerian și Hrisaf, să ne întărească și pe noi în lucrarea cea bună, pentru ca și noi să putem auzi, la vremea potrivită, glasul Domnului care ne cheamă: „Ridică-te, omule, și trăiește întru lumina lui Hristos!”.
În această zi aparte a prăznuirii Sfintei Tavita, am pregătit pentru dumneavoastră Mineiul pe octombrie și Viețile sfinților pe tot anul, alături de o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni. Ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Mucenic Mamant și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.doxologia.ro
