E decembrie. E vremea aceea a poveștilor copilăriei spuse la gura sobei, povești ce adesea rămân doar în lumea imaginației. Și totuși, unele întâmplări sunt mai mult decât simple basme, pentru că ele își au rădăcinile în istorie și credință, având puterea de a ne călăuzi pașii către Împărăția Cerurilor. În această perioadă a sărbătorilor de iarnă, când dorul de casă și de tradiții se intensifică, o astfel de „poveste” revine pentru a ne aminti de curajul neînfricat, de credința puternică și de mărturisirea dreaptă a lui Hristos.
Este vorba despre viața Sfintei Mari Mucenițe Varvara, prăznuită pe 4 decembrie, una dintre cele mai iubite și cinstite mucenițe ale Bisericii Ortodoxe. Cu acest prilej, dorim să vă aducem înainte câteva aspecte din viața și martiriul ei și, totodată, să răspundem întrebării din titlu – întrebare care revine adesea în preajma zilei sale de pomenire, la începutul lunii decembrie: de ce este reprezentată Sfânta Mare Muceniță Varvara ținând în mâna ei un potir? Aflați în articolul de mai jos!
Mucenița izolată într-un turn
Înainte de a răspunde la întrebarea din titlu, haideți să reținem câteva informații relevante despre viața ei. Sfânta Varvara, născută într-o familie păgână de rang înalt, a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în cetatea Heliopolis din Egipt. În acea vreme, Imperiul Roman era condus de împăratul Maximian, sub a cărui domnie persecuțiile împotriva creștinilor au atins un nivel extrem de dur. Pentru mulți dintre primii urmași ai lui Hristos, martiriul devenise aproape o certitudine. Dintr-o astfel de lume plină de primejdii pentru credința creștină se ridică și Varvara, fiica lui Dioscor — un om bogat, educat și profund dedicat cultelor păgâne. Deși crescută într-un mediu total străin de creștinism, tânăra a fost atinsă de chemarea divină și a ales să-L mărturisească pe Hristos, gest care avea să o aducă în conflict direct atât cu tatăl ei, cât și cu autoritățile romane.
Temându-se ca frumusețea fiicei sale să nu atragă privirile altora, Dioscor a hotărât să o izoleze complet de lume, ridicând pentru ea un turn în care să trăiască departe de oameni. Însă izolarea, menită să o îndepărteze de lumină, a devenit tocmai locul în care Varvara a început să caute sensul existenței și al creației. Întrebările ei nu își găseau răspuns în explicațiile slujitorilor păgâni, iar tânăra a înțeles treptat că zeii făcuți de mâna omului nu pot fi adevărații creatori ai lumii. Astfel, printr-o descoperire lăuntrică, ea Îl recunoaște pe Dumnezeul creștinilor ca singurul Dumnezeu adevărat și Îl primește în inima sa.
În pofida dorinței tatălui de a o mărita cu un tânăr nobil, Varvara respinge toate propunerile, alegând să-și închine întreaga viață lui Dumnezeu. Dorința de a se dărui lui Hristos o conduce la botezul făcut în taină, devenind astfel o mărturisitoare statornică a credinței. Un episod important din viața ei este legat de baia construită la porunca lui Dioscor. Acesta ceruse meșterilor să facă două ferestre, însă Varvara a cerut ca baia să aibă trei, întru pomenirea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. La auzul acestor cuvinte, furia tatălui a izbucnit fără margini; acesta a încercat să o ucidă chiar el. Varvara a reușit să fugă în munți, dar a fost în cele din urmă prinsă și predată conducătorului cetății, Martinian.
Aici a început suferința ei mucenicească: Sfânta Varvara a fost supusă unor torturi cumplite, însă rănile i s-au vindecat în chip minunat, prin puterea lui Dumnezeu. Minunea a fost atât de puternică, încât o tânără pe nume Iuliana, martoră la cele petrecute, a ales să primească credința creștină și să împărtășească aceeași soartă cu Sfânta Varvara. Amândouă au fost supuse chinurilor și, în cele din urmă, condamnate la moarte prin decapitare.
Sfânta cu un potir în mâini
În ceea ce privește reprezentarea iconografică, până în secolul al XV-lea, Sfânta Varvara era pictată ca o fecioară cu părul ondulat, purtând o tunică lungă și o mantie. Din secolul al XVI-lea, iconografia ei se schimbă: sfânta apare ca o patriciană îmbrăcată somptuos, după moda medievală, având uneori în locul acoperământului de cap o coroană.
În iconografia ortodoxă, Sfânta Mare Muceniță Varvara poartă veșminte albe și roșii. Albul simbolizează luminarea, curăția și nevinovăția, în timp ce roșul reprezintă sângele jertfei și moartea martirică pentru credința în Hristos.
Însă, în timp, elementul cel mai strâns legat de icoana Sfintei Mare Mucenițe Varvara, dincolo de Sfânta Cruce, este potirul, purtând cu sine un înțeles teologic profund, născut din rugăciunea Bisericii și din evlavia credincioșilor deopotrivă. Potrivit tradiției, înainte de a fi martirizată, sfânta s-a rugat lui Dumnezeu ca toți cei care îi vor pomeni numele și mucenicia să nu fie luați prin moarte năpraznică și să nu fie lipsiți de Dumnezeiasca Împărtășanie. De aceea, ea a ajuns să fie considerată mijlocitoare pentru cei aflați în primejdii, accidente, boli grele sau orice situații în care viața se poate sfârși neașteptat. În acest context, potirul din mâna ei devine un simbol al Euharistiei, al dorinței ca niciun creștin să nu plece din această viață fără unirea cu Hristos în Sfânta Împărtășanie.
În același timp, potirul trimite cu gândul și la „paharul suferinței” despre care vorbește Mântuitorul în Evanghelie. Sfânta Varvara și-a asumat martiriul tocmai ca pe o unire cu Jertfa lui Hristos, bând până la capăt acest pahar al durerii din iubire pentru El. De aceea, potirul din icoană vorbește și despre curajul ei, despre jertfa ei și despre felul în care viața unui sfânt se face Liturghie vie, adusă înaintea lui Dumnezeu. Privit astfel, potirul nu este doar o referință la Taina Împărtășaniei, ci și o chemare adresată fiecărui credincios: să trăiască împăcat cu Dumnezeu, să nu amâne pocăința, să caute Euharistia ca hrană a vieții veșnice și să se pregătească în fiecare zi ca și cum ar fi ultima.
Fie ca rugăciunea Sfintei Varvara să ne întărească și pe noi pe drumul mărturisirii, iar pilda ei să ne ajute să urcăm, zi de zi, stânca anevoioasă a virtuților, pentru a ajunge la înălțimea la care Hristos ne cheamă în fiecare ceas!
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, icoana și Acatistul Sfintei Mucenițe Varvara, dar și Viețile Sfinților pe tot anul, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
