Sfânta Cuvioasă Matrona din Moscova, pomenită în Biserica Ortodoxă la 2 mai, este una dintre cele mai iubite sfinte ale secolului al XX-lea, impresionând prin viața ei marcată de suferință, rugăciune și o neobosită dăruire față de aproapele. Deși lipsită de vedere trupească încă de la naștere, a fost înzestrată cu o profundă vedere duhovnicească, devenind pentru mulți un adevărat sprijin în greutatea încercărilor. Credința ei puternică și darul înainte-vederii au făcut ca numele ei să fie rostit cu evlavie de mii de credincioși care îi cer ajutorul.
Câți dintre dumneavoastră știați că Sfânta Matrona din Moscova și-a cunoscut dinainte sfârșitul? Cum și când și-a prezis plecarea din această lume și de ce este atât de iubită de credincioși? Aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Copilăria și descoperirea darurilor duhovnicești
Înainte de toate, haideți să reținem câteva detalii biografice. Născută în anul 1881, în satul Sebino din gubernia Tula, Matrona Dimitrievna Nikonova a venit pe lume într-o familie săracă de țărani evlavioși, Dimitrie și Natalia. Încă înainte de nașterea ei, mama se gândea, din pricina lipsurilor, să o încredințeze unui orfelinat. Un vis minunat avea însă să schimbe această hotărâre: Natalia a văzut o pasăre albă, cu chip omenesc și ochii închiși, așezându-i-se pe mână. A primit visul ca pe un semn dumnezeiesc și a păstrat copilul.
La naștere, însă, a primit vestea că fetița era oarbă. Totuși, lipsa vederii trupești avea să fie luminată de o vedere duhovnicească rară. La Botez, când prunca a fost cufundată în cristelniță, s-a simțit o mireasmă de tămâie, iar pe pieptul ei se afla o ridicătură în formă de cruce. Cei apropiați au înțeles că acest copil era ales de Dumnezeu pentru o lucrare aparte. Încă din copilărie, Sfânta Matrona a arătat o credință adâncă. Iubea slujbele, icoanele și rugăciunea. Batjocorită de copii pentru neputința ei, s-a retras tot mai mult din jocurile vârstei și s-a apropiat de biserică. În casa părintească, icoanele și candelele îi erau mângâiere, iar rugăciunea îi devenise cel mai bun prieten.
De la vârsta de șase-șapte ani, cei din jur au început să vadă în ea daruri neobișnuite. Matrona cunoștea suferințele oamenilor, îi povățuia, îi întărea și, prin rugăciunile ei, mulți primeau vindecare. Oamenii veneau la ea din sate îndepărtate, aducându-și bolnavii și necazurile, iar ea nu cerea nimic pentru sine, ci îi îndemna pe toți la credință, pocăință, spovedanie și apropiere de Sfintele Taine.
Întâlnirea cu Sfântul Ioan de Kronstadt
La 14 ani, în timpul unui pelerinaj, la Catedrala Sfântului Andrei, l-a întâlnit pe Sfântul Ioan de Kronstadt. Potrivit mărturiilor păstrate, acesta a cerut mulțimii să îi facă loc tinerei Matrona și a numit-o „al optulea stâlp al Rusiei”, arătând prin aceste cuvinte lucrarea duhovnicească pe care avea să o poarte în vremuri de prigoană.
La 17 ani, Matrona a pierdut și puterea de a merge. Din acel moment, viața ei a fost marcată de o neputință trupească deplină, dar și de o putere sufletească neobișnuită. Țintuită la pat, a continuat să primească oameni, să se roage pentru ei și să le ofere sfat. În ochii lumii era o femeie săracă, oarbă și neputincioasă; în ochii credincioșilor, în schimb, era un izvor de nădejde.
După Revoluția bolșevică, viața religioasă din Rusia a fost lovită de prigoană. În 1925, Matrona s-a mutat la Moscova, unde a trăit în casele credincioșilor, fără locuință stabilă. Nu a fost primită de frații ei, care deveniseră apropiați noii ideologii, dar a fost adăpostită de oameni simpli, care îi cunoșteau sfințenia. De multe ori, părăsea o locuință cu puțin timp înainte ca miliția să vină să o aresteze, ferindu-i astfel și pe cei care o găzduiau. Una dintre întâmplările cunoscute spune că un milițian venit să o aresteze a fost trimis de sfântă acasă, fiindcă acolo se petrecuse o nenorocire. Bărbatul a ascultat și și-a găsit soția grav rănită, reușind să o salveze. După aceea, a mărturisit că nu va mai merge niciodată să o aresteze pe „oarba” Matrona.
În fiecare zi, zeci de oameni îi treceau pragul. Unii veneau pentru vindecare, alții pentru sfat, alții pentru mângâiere, iar Sfânta îi îndemna să nu se lase tulburați de vise, să se însemneze cu Sfânta Cruce, să se roage, să folosească agheasmă și să se împărtășească des. Mai ales, îi învăța răbdarea în suferință și încrederea în mila lui Dumnezeu.
Și-a prezis sfârșitul cu trei zile înainte
Cu trei zile înainte de moarte, Sfânta Matrona și-a vestit sfârșitul. A trecut la Domnul la 2 mai 1952, după o viață întreagă de nevoință, rugăciune și dăruire. Înainte de adormire, le-a lăsat celor apropiați un cuvânt aparte: „Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parca as fi vie, căci eu va voi vedea, va voi auzi și va voi ajuta. Pe toți cei care îmi vor cere ajutorul, îi voi întâmpina la moarte, pe fiecare în parte”.
Și-a dorit să fie înmormântată în Cimitirul Danilov din Moscova, aproape de una dintre puținele biserici rămase deschise, „ca să asculte slujba”. Mormântul ei a devenit de îndată unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj din întreaga Rusie.
În 1998, moaștele sale au fost aflate și așezate spre cinstire, iar în 1999 a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă. Din 2019, Sfânta Matrona este înscrisă și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
Așadar, viața Sfintei Matrona ne arată că harul nu urmează logica puterii lumești, ci se revarsă acolo unde este smerenie, răbdare și credință vie. Orbirea trupească și neputința ei nu au fost piedici, ci prilej de deschidere către vederea cea duhovnicească, prin care a devenit lumină pentru cei aflați în întunericul suferinței. Astăzi, Sfânta Matrona continuă să fie pentru noi toți un chip al mijlocirii și al milei dumnezeiești, o dovadă că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari” (I Corinteni 1, 27). Prin viața și prin cuvintele ei, suntem chemați să înțelegem că adevărata vedere este cea a inimii, iar suferința, primită cu credință și nădejde, poate deveni loc al întâlnirii vii cu Hristos.
Aducem în atenția dumneavoastră, cu prilejul prăznuirii Sfintei Matrona, două icoane și două volume închinate ei, dar și câteva cărți de rugăciuni – felinare pe drumul nostru către Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
