Ce nu știam despre balaurul din icoana Sfântului Gheorghe?

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei și este prăznuit în fiecare an pe data de 23 aprilie. Patron al mai multor țări (printre care se numără Anglia și Georgia), regiuni și orașe, Sfântul Gheorghe este, de asemenea, ocrotitorul Moldovei și al Armatei Române, a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului.

Am sărutat icoana sa de atâtea ori în bisericile sau în casele noastre, am apreciat, poate, priceperea pictorului care a reușit să redea prin culori scena arhicunoscută a uciderii balaurului, dar câți dintre noi ne-am întrebat care este seminificația acestui animal neobișnuit, prezent în icoană? Pentru că am primit această întrebare în repetate rânduri și din partea clienților noștri, am hotărât să dedicăm câteva rânduri acestui subiect și să explicăm, pe scurt, înțelesurile pe care le „tăinuiește” icoana Sfântului Gheorghe.

Erminia picturii bizantine a ieromonahului Dionisie din Furna arată că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se zugrăvește ca un tânăr înalt, fără barbă, cu părul cârlionțat, lung până la urechi. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei sale. Pentru că a fost ucis prin tăierea capului, în unele icoane ale sfântului acesta își poartă în mână, pe o tipsie, capul tăiat. De asemenea, el mai poate fi reprezentat și în veșminte militare, find conducător de oaste în garda împăratului.

Deși Sfântul Gheorghe este reprezentat în mai multe feluri în iconografia ortodoxă, tradiția păstrează în memoria colectivă o altă imagine: aceea a Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur, reprezentare care are la baza ei o legendă târzie, aproximativ din secolul al XII-lea, în care se povestește despre apariția unui balaur imens lângă oraşul Selena din Libia.

Mai precis, se spune că locuitorii acelei zone erau nevoiți să îi ofere zilnic oi pentru a-i potoli fiarei foamea. După o vreme, nimeni din ținut nu a mai avut oi în staul ca să le dea ca hrană, iar oamenii au hotărât să îi arunce pe propriii lor copii în lacul în care trăia balaurul ca să-i îmbuneze mânia. Zilele au trecut și a sosit rândul Elisabetei, fiica împăratului acelui loc, să fie sacrificată. Lacrimile curgeau șiroi la castel, de durere pentru acest moment trist și greu din viața părinților săi și a tuturor celor care o cunoșteau încă de când era mică. Pe când se apropia de lac ca să-și cunoască sfârșitul, trecea pe acolo un creștin pe un cal alb, care s-a oferit să omoare balaurul cu sulița sa, alungându-le astfel frica și lăsându-i să trăiască în pace. Zis și făcut. După ce a străpuns balaurul cu arma sa, tânărul a dus-o pe prințesa Elisabeta înapoi la curtea împărătească. În unele icoane mai vechi, fata împăratului chiar este zugrăvită în gura balaurului, în timp ce viteazul îl omoară. Tatăl ei nu știa cum să-i intre în voie și să-i mulțumească pentru că le-a salvat fiica, propunându-i chiar să-i ofere jumătate din împărăția sa și mâna fetei, dar viteazul a refuzat. Le-a spus că este onorat de toate acestea, însă are multe alte lucruri de împlinit în lupta sa pentru apărarea credinței și a Bisericii, a celor nevoiași și a celor cărora li s-au făcut nedreptăți. Și-a luat rămas-bun de la toți, iar înainte de a pleca le-a spus că numele său este Gheorghe.

Cât este adevăr sau cât este legendă din toată această poveste, nu știm. Cert este că în cazul multor Sfinți Mucenici au apărut legende legate de viețuirea și de curajul lor din timpul vieții, unele dintre ele fiind păstrate până astăzi în Sinaxare și în scrierile Bisericii noastre. Ce știm cu siguranță, în schimb, este faptul că imaginea aceasta a Sfântului Gheorghe omorând balaurul s-a întipărit adânc în conștiința creștinilor ca un model de curaj și nădejde în lupta cu diavolul și cu ispitele venite din partea sa. Biserica a dat acestor vietăți reprezentate în icoană – calul și balaurul – semnificații profunde. Calul alb este simbolul harului şi al curajului creștin, iar noi suntem chemați să înfruntăm ispitele cu ajutorul credinței și al harului lui Dumnezeu, luptând cu patimile și rămânând pe drumul mântuirii, pe care l-am dobândit prin moartea şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. La rândul său, balaurul simbolizează şarpele care i-a ispitit pe strămoșii noștri, Adam și Eva, în Grădina Raiului, și care a adus ispita în lume, după cum citim în Cartea Apocalipsei: „Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Ap. 12, 9).

Așadar, în ziua prăznuirii Sfântului Gheorghe suntem chemați ca, privind icoana aceasta a sa atât de cunoscută, să o transpunem în viața noastră, având încredere în faptul că puterea lui Dumnezeu biruiește răul întotdeauna. Totodată, ținând cont de îndemnul Mântuitorului, care a spus că „din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” (Mt. 15, 19), să fim conștienți de faptul că răul este o consecință a păcatului, și că el există şi în noi înşine: în inimă, în suflet și în întreaga noastră existenţă. Să urmăm modelul Sfântului Gheorghe și să punem început bun strădaniei noastre de a săvârși binele, mai ales că ne afăm în aceste zile de la finalul Postului Mare. Învierea lui Hristos este aproape!

Vă așteptăm pe site-ul nostru, www.BIZANTICONS.ro, să descoperiți colecția completă a icoanelor cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință:

Colecția completă a icoanelor cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, aici: https://www.bizanticons.ro/ro/cautare?search_query=gheorghe

Foto: www.doxologia.ro

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.