Binecuvântare peste plaiurile Bucovinei: Icoana Maicii Domnului Eleovrytissa va fi adusă la Vatra Dornei

Fără îndoială, anul trecut a fost pentru toți un an greu. Legi, norme și reguli comunicate la ceas de seară aveau să ne țină departe de Hristos și de Biserică în noaptea de Paști. Mulți dintre noi i-am pierdut pe cei dragi. Au fost despărțiri dureroase, a fost durere pretutindeni, înecată în lacrimi și în necaz. Singura mângâire pe care am avut-o încă dintru început, când frica se alătura sentimentelor de confuzie și nesiguranță, a fost nădejdea în Dumnezeu. Deși întreaga țară a fost cuprinsă de această pandemie, știm cu toții că plaiurile Sucevei, cu ale lor mănăstiri zidite de marii domni de odinioară, au fost cele mai umbrite. Când spui „Suceava”, nu ai cum să nu te gândeşti şi la sutele de biserici şi mănăstiri din această zonă binecuvântată sau la bucovinenii harnici și cu frică de Dumnezeu, meșteri pricepuți și gospodari ca-n povești. Anul trecut, însă, nimeni dintre aceștia nu au mai ajuns să-i dea sărutare cuviincioasă lui Hristos cel suit pe Cruce, ci L-au plâns și i-au cântat Prohodul acasă, în taină.

Nimeni nu s-ar fi gândit că, la un an de la acest moment îndurerat, o veste avea să le redea lor, urmașilor lui Ștefan cel Sfânt din Țara Dornelor, bucuria și cinstea dinainte. Un zvon venit ca o minune de Sus avea să devină realitate: cu binecuvântarea părintelui stareț Efrem al Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped, o copie a Icoanei Maicii Domnului Eleovrytissa (Izvorâtoarea de ulei), pe care mulți dintre ei au cinstit-o la ea acasă, în timpul pelerinajelor pe Muntele Athos, le va întoarce vizita și va rămâne alături de ei pentru totdeauna, în Catedrala „Sfânta Treime” din orașul Vatra Dornei.

Care este povestea ei și prin ce întâmplare s-a făcut atât de cunoscută? Această minunată icoană a Maicii Domnului Eleovrytissa (Izvorâtoarea de ulei) are rădăcini adânci în tradiția și istoria monahală a Sfântului Munte Athos. Povestea ei se leagă în mod direct de numele Cuviosului Ghenadie Dochiarul (secolul al XIV-lea). Scrierile bisericești spun despre Cuviosul Ghenadie că a fost un model de monah: „cuvios şi prin sârguinţa sa dar şi prin întreaga sa viaţă virtuoasă a ajuns la măsura sfinţeniei, făcând şi minuni”. Una dintre aceste minuni care de leagă de numele lui, dar și de numele Maicii lui Dumnezeu deopotrivă s-a întâmplat chiar în timpul vieții sale. Astfel, se povesteşte că într-o vreme dificilă, mănăstirea trecea o perioadă de mare lipsă a uleiului. Cuviosul Ghenadie era monah în obștea Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped şi avea ascultarea de iconom al uleiului sau „dochiár”, adică avea în grijă păstrarea şi administrarea uleiului din magazia mănăstirii. Mai exact, el trebuia să „drămuiască” uleiul de măsline astfel încât acesta să ajungă și părinților din bucătărie, și celor care aveau grijă de candelele bisericii până în următorul an, când aveau să culeagă măslinele și să stoarcă din ele uleiul.

Într-o zi, bucătarul mănăstirii s-a plâns egumenului, spunându-i că Ghenadie nu oferă bucătăriei suficient ulei pentru pregătirea mâncării, gândindu-se că trec printr-o perioadă de restriște. Drept urmare, egumenul i-a poruncit părintelui Ghenadie să dea ulei fraţilor ca şi mai înainte, nădăjduind în milostivirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, mergând cuviosul Ghenadie la ascultarea sa, de îndată ce a intrat în cămara în care se păstra uleiul, a văzut uleiul curgând din chiupuri (vase de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuințate pentru păstrarea untdelemnului) şi ajungând până la ușa încăperii.

Din acea clipă, pentru că Icoana Maicii Domnului care se afla în cămară a început să răspândească bună-mireasmă pretutindeni, părinții mănăstirii au numit-o pe ea Dochiarítissa, Eleovrytissa sau, pe limba noastră, Izvorâtoarea de ulei. Icoana datează din secolul al XIV-lea şi este adusă în biserica mare a Sfintei Mănăstiri în Vinerea din Săptămâna Luminată, atunci când este sărbătorită.

Suntem părtași ai unor momente cu adevărat speciale. Cu doar câteva zile înainte de Slăvitul Praznic al Învierii Domnului din acest an, Țara Dornelor se leagă de Sfânta Mare Mănăstire Vatoped din Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului, prin legătura nevăzută a rugăciunii către Maica noastră din Ceruri și către Fiul Ei, cel răstignit pe Cruce și Înviat din mormânt, cu moartea pe moarte călcând. Fiecare dintre dumneavoastră, de la mic la mare, puteți să îi aduceți, în Săptămâna Mare, prinos de rugăciune și de cinstire, așa cum se cuvine. De asemenea, pe 7 mai, în ziua prăznuirii Eleovrytissei, glas de cântare sfântă și de bucurie se va auzi, ca un ecou al părinților vatopedini, și în Vatra Dornei căci, fără nicio urmă de îndoială, credincioșii îi vor aduce cântare de laudă Maicii lui Dumnezeu.

Binecuvântare peste plaiurile Bucovinei. Așa am spus încă de la început. Altfel, nici nu am putea numi acest moment istoric. Prin strădania și mărinimia unui enoriaș al parohiei și prin smerita dragoste și bucurie a familiei sale, Maica Domnului vine în Țara Dornelor, spre a șterge umbra și frica din sufletele oamenilor și spre a le alina acestora toate durerile, necazurile, pierderile și tristețile. Îi va mângâia și îi va ocroti pe toți cei care i se vor închina în Biserica Sfintei Treimi din Vatra Dornei. Și va rămâne aici, alături de ei, în tot timpul, ca stâlp, nădejde și întărire pentru urmașii urmașilor lui Ștefan cel Mare. Un soi de testament al Sfântului Voievod pentru pentru creștinii din Țara Dornelor. Pe vecie!