Cu siguranță, fiecare dintre noi am mers cel puțin o dată într-un pelerinaj. Fiecare dintre noi am ajuns să plecăm genunchii și inima înaintea multor icoane făcătoare de minuni ale sfinților și ale Maicii Domnului, fără a ști mereu prea multe lucruri despre ele și despre minunile pe care le-au săvârșit de-a lungul vremii. De aceea, unul dintre scopurile proiectului nostru editorial, al echipei Bizanticons Art, este și acesta: de a aduce în fața dumneavoastră, în câteva rânduri, informații și idei teologice legate de istoria unor icoane, de modul în care au fost pictate și descoperite.
De această dată, pentru că în ziua de 12 iulie Biserica noastră Ortodoxă face pomenirea icoanei Maicii Domnului „Trihirussa”, am ales să dedicăm ei câteva rânduri legate de povestea zugrăvirii și de minunea pe care o poartă și de care ne aducem aminte mereu atunci când ne închinăm înaintea ei.
Icoana Maicii Domnului „Trihirussa” sau „cu trei mâini” mai este numită și „a Sfântului Ioan Damaschin” deoarece ea era cel mai de preț odor al familiei Sfântului Ioan Damaschin (prăznuit în fiecare an pe 4 decembrie), păstrat cu deosebită cinste în locuința smerită din Damasc. Cinstea pe care i-au dat-o are și o explicație despre care, cel mai probabil, nu mulți dintre dumneavoastră ați auzit.
Povestea icoanei urcă în timp până în secolul al IX-lea, în vremea iconoclastă, când mulți se împotriveau cinstirii sfintelor icoane. Pentru că Sfântul Ioan Damaschin, pe atunci ministru-consilier pentru problemele populaţiei creştine la curtea califului Damascului, ținea cuvântări și scria frumoase apologii spre apărarea icoanelor, împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-740), luptător convins împotriva icoanelor, a uneltit astfel încât califul să creadă că Sfântul Ioan îl trădează. Ce a făcut, mai exact? Pentru că Sfântul Ioan apăra icoanele nu doar prin cuvântări publice, ci și prin scrisori pe care le trimitea diferitelor comunități creștine, împăratul Leon a angajat un caligraf iscusit și i-a poruncit acestuia să imite scrisul Sfântului Ioan și să o semneze ca și cum i-ar fi aparținut. Scrisoarea îi era adresată chiar lui și avea următorul conținut: „O, fericite împărate, să trăiești întru mulți ani! Deoarece la noi, în timpul de față sunt oarece neînțelegeri și cetatea este slăbită, vino cât mai curând cu oaste ca să o cucerești, căci îți voi ajuta și eu, pe cât voi putea”.
Apoi, vicleanul Leon i-a scris voievodului Damascului că unul dintre oamenii lui de încredere îl cheamă să cucerească cetatea și, atașându-i falsa scrisoare, îi spune că nu vrea să afecteze în vreun fel relațiile de pace dintre ei prin acest lucru. Califul, primind scrisoarea, nu s-a gândit că totul ar putea fi un vicleșug. Umplându-se de mânie, l-a înlăturat din funcție pe Sfântul Ioan și a poruncit gărzilor sale să îi taie acestuia mâna dreaptă, apoi să o atârne în piața din mijlocul cetății ca toți să ia aminte ce îi paște în cazul în care vor trăda în vreun fel încrederea califului.
Profund mâhnit, Sfântul Ioan a fost condus de gărzi la casa sa. Primind, în urma rugăminților repetate, mâna cea tăiată, Sfântul a căzut în genunchi înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și i-a venit în minte un gând: a așezat mâna la locul ei și a legat-o ca să nu cadă, apoi și-a continuat rugăciunea fierbinte, chemând ajutorul lui Dumnezeu și implorându-L să îl ajute să scrie în continuare despre viaţa şi cinstirea Maicii Domnului, dar şi despre cinstirea icoanelor.
Din cauza durerii și a suferinței pe care o suporta cu greu de câteva ceasuri, adoarme. În vis, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și i-a spus: „Iată, mâna ta este sănătoasă! Să o folosești după cum ai făgăduit și să nu mai fii de acum întristat”. Apoi, s-a făcut nevăzută. Speriat, Sfântul Ioan se trezește brusc și rămâne fără cuvinte: mâna lui rece și însângerată era sănătoasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Doar un semn roșu amintea de tristul eveniment, ca și cum Maica Domnului ar fi dorit să-și amintească mereu de marea minune. Plin de bucurie, se gândește să îi mulțumească Maicii Domnului pentru că i-a ascultat rugăciunile și face un gest inedit: făurește o copie din argint a mâinii sale tăiate şi o adaugă în partea stângă de jos a icoanei, pentru ca toți care se vor închina înaintea Ei să o preacinstească și să își amintească de minune.
Împărțind toată averea săracilor și eliberând pe robii pe care îi avea familia sa în acel timp, Sfântul Ioan intră în monahism la Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit și dăruiește icoana făcătoare de minuni obștii monahale. Icoana a rămas aici până în secolul al XIII-lea, când fiul regelui Serbiei, pe nume Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit într-un pelerinaj la vechea vatră monahală, iar părinții mănăstirii i-au dăruit-o ca binecuvântare.
Acesta a luat icoana cu el în Serbia, însă din cauza unei invazii a turcilor, credincioșii și-au dorit să apere icoana și, un nou gând inedit intervine în povestea ei: au aşezat icoana pe spatele unui catâr, pe care l-au lăsat, apoi, să meargă liber unde-l va călăuzi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Şi pentru că nimic nu este întâmplător, Maica Domnului a hotărât ca acesta să ajungă într-un loc cu adevărat special. Catârul a trecut prin toată Serbia şi Macedonia și a ajuns în cele din urmă în Sfântul Munte Athos, oprindu-se la poarta Sfintei Mănăstiri Hilandar. Emoționați și bucuroși de această vizită neașteptată, părinții de la Hilandar au luat icoana și au așezat-o în biserica Mănăstirii.
De atunci și până în ziua de astăzi, icoana originală a Maicii Domnului „Trihirussa” se află în Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În timp, multe copii ale icoanei au fost răspândite în toată lumea ortodoxă, iar una dintre acestea este așezată în Paraclisul Mănăstirii Neamț, fiind adusă aici de către Sfântul Paisie de la Neamț.
Asemenea Sfântului Ioan Damaschin, când ne așezăm seara la rugăciune în fața icoanei Maicii Domnului, alături de toți cei ai casei, să nu uităm cuvintele atât de dulci si pline de esență ale Ei: „să nu mai fii de acum întristat!”. Să nu mai fim întristați indiferent de multele ispite și provocări pe care viața ni le scoate în față în fiecare zi, să ne rugăm ei și astfel vom avea și noi parte de milostivirea sa și de binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos.
Pentru a marca așa cum se cuvinte această zi de mare prăznuire, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ortodoxe ale Maicii Domnului „Trihirussa”, pictate în stil bizantin și zugrăvite după tehnici tradiționale cu materiale naturale de înaltă calitate, pentru o mai bună calitate a imaginii și pentru obținerea unei rezistențe de lungă durată. Alegeți dintre acestea pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos.
