Toamnă deja… începutul de septembrie reprezintă pentru întreaga Biserica Ortodoxă un moment cu adevărat special: „startul” noului an bisericesc. Spre deosebire de anul civil, care începe în ziua de 1 ianuarie, Biserica are un timp liturgic special, care începe odată cu cea dintâi zi de toamnă din punct de vedere calendaristic. Biserica noastră a hotărât ziua de căpătâi a anului bisericesc în legătură cu tradiția evreilor, care începeau calendarul cu luna Tișri (septembrie), aducând jertfă de tot lui Dumnezeu. După rânduiala moștenită din Legea Vechiului Testament, ziua de 1 septembrie a fost cea dintâi zi a creației, iar tot în această zi Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea publică.
Cel dintâi mare praznic împărătesc sărbătorit pe 8 septembrie, chiar după prima săptămână a noului an bisericesc, este și momentul de căpătâi al mântuirii noastre – Nașterea Maicii Domnului, Maica adevărată a Vieții, mama, îndrumătoarea şi mijlocitoarea noastră. Vom începe excursul nostru în istoria și semnificațiile sărbătorii din ziua de 8 septembrie din planul ei imnografic, de la stihira din slujba Vecerniei din ajunul praznicului, unde se aminteşte despre nașterea Fecioarei Maria cântându-se astfel: „Astăzi uşile cele sterpe se deschid şi dumnezeiasca uşă cea feciorească merge înainte, întrucât Hristos va intra în lume”.
Așadar, trebuie să consemnăm încă de la început faptul că Sfânta Scriptură nu ne oferă informaţii despre Naşterea Maicii Domnului. Acest eveniment este descris doar în Tradiția Bisericii, în cărțile de cult și în unele scrieri bisericești. Știm, astfel, că părinţii Maicii Domnului se numeau Ioachim şi Ana și că, deși erau înaintați în viață, Dumnezeu încă nu-i binecuvântase cu un copil, pe care aceștia și-l doreau de multă vreme. Cei din jurul lor îi considerau blestemați din această pricină, bar chiar mai mult, dreptului Ioachim îi erau refuzate darurile aduse la templu. Într-o zi, el i-a spus soției sale, Ana: „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată, eu ma duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi şi ne va da nouă un copil”. Nu după multă vreme de la plecarea dreptului Ioachim în pustie, Sfântul Arhanghel Gavriil avea să se arata fiecăruia dintre ei în parte, vestindu-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa.
Așa s-a și întâmplat. Nu după multă vreme, a venit pe lume Maria, care deși s-a născut în chip normal, natural, din drepții Ioachim și Ana, a fost și rodul rugăciunilor fierbinți, făcute stăruitor și cu multe lacrimi, dar și cu încredere și nădejde de către părinţii ei. Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că încă din primii ani de viață, purtarea și faptele Mariei au stat sub numele profund al sfințeniei. Nădejdea că vor primi binecuvântarea nașterii i-a făcut pe părinții Ei să o făgăduiască lui Dumnezeu înainte de a fi născută, fiind dusă de mama Sa la templul din Ierusalim încă de la vârsta de trei ani și încredințată arhiereului Zaharia. Așa cum știm, acesta a așezat- o în Sfânta Sfintelor, locul special în care nu intra decât arhiereul, o singură dată pe an și unde ea s-a pregătit în curăție și rugăciune, în citirea Sfintelor Scripturi și în smerenie.
Maria și sfânta ei chemare
Legat de istoria sărbătorii, menționăm că ziua de 8 septembrie n-a fost aleasă la întâmplare. Din punct de vedere istoric, prăznuirea la această dată se află în legătură directă cu ziua sfințirii unei biserici închinată Maicii Domnului la Ierusalim, de către împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea. Pe de altă parte, cifra 8 este, după cum bine știm, simbolul veşniciei şi al infinitului, dar mai cu seamă al vieții veșnice. Prăznuind Nașterea Maicii Domnului în septembrie, la începutul anului bisericesc, înțelegem că prin venirea ei pe lume începe planul mântuirii noastre și al dăruirii vieţii veşnice de către Mântuitorul Iisus Hristos tuturor oamenilor.
În loc de concluzie, un singur gând pe care ar trebui să-l reținem în această zi. Că Naşterea Maicii Domnului din Drepții Părinţi Ioachim și Ana, vârstnici și trecuți cu mult de vârsta potrivită pentru nașterea pruncilor, este semnul binecuvântării Dumnezeu, dar și model de încredere şi nădejde în ajutorul Său. O nădejde care ar trebui să se transforme, pentru noi toți într-un îndemn la sporirea rugăciunii, la evlavie şi la încredințarea greutăților noastre în mâinile lui Dumnezeu. De câte ori, în momentele noastre de încercare, în loc să începem să le rezolvăm cu propria noastră pricepere, am spus: „Doamne, eu sunt o fărmâmă de om. Nu mai pot face față la toate încercările care vin peste mine. Îți dau ție grijile și greutățile mele, fă Tu cum știi mai bine cu mine!”? Cu siguranță, nu de multe ori. Să ne fie acest început de septembrie un „reminder” permanent al faptului că rugăciunea nu ține cont de vârstă sau loc, nici de nație sau statut social, ci de un singur lucru: inima curată și predată voii Domnului.
În preajma acestei zile speciale de 8 septembrie, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Venim, de asemenea, și cu ideea de cadou: o colecție minunată de icoane ale Maicii Domnului, potrivite fie pentru a încununa acest moment deosebit, fie spre a fi așezate în colțul de rugăciune ca semn de mulțumire adusă pentru ocrotirea și purtarea Sa de grijă. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: doxologia.ro
