A fost odată… și a trecut multă vreme de-atunci. Din zilele binecuvântate în care oamenii și animalele trăiau în pace deplină și-n armonie în Grădina cea de Sus a Raiului. Dumnezeu a poruncit omului să slujească Grădina, să o îngrijească și să o ocrotească, însă păcatul neascultării l-a izgonit pe pământ. Datorită iubirii lui Dumnezeu, ca o aducere-aminte a viețuirii liniștite din Împărăția Cerurilor, știm că mulți oameni sfinți s-au împrietenit chiar și cu cele mai de temut animale. Spre exemplu, Cuviosul Gherasim de la Iordan este cunoscut multora dintre noi pentru prietenia neobişnuită pe care o avea cu un leu, iar Sfântul Serafim era prieten cu un urs care nu făcea nimic rău nimănui. Ba chiar mai mult, sfântul glumea, spunând despre el că are „diaconie”, iar când urma să aibă musafiri, îi zicea ursului Mişa: „Decât să-i sperii pe oameni, mai bine du-te să-mi aduci ceva bun”. Iar ursul îi aducea sfântului miere sălbatică.
Urmând poruncii lui Dumnezeu de a fi stăpânitori ai creației, mulți dintre sfinți au ajuns să ocrotească animalele cu care se însoțeau și să le oblojească rănile. Unul dintre aceștia este și Sfântul Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului, cinstit de Biserica noastră Ortodoxă în ziua de 18 decembrie.
Ocrotitorul animalelor domestice
Din cele mai vechi timpuri, străbunii noștri au păstrat vie în conștiința lor ideea că Sfântul Ierarh Modest este ocrotitorul animalelor domestice. Deși în viața lui nu se specifică în mod clar, cu subiect și predicat, această informație, se pare că ea există în tradiție. Aflăm, astfel, că în copilărie Sfântul Ierarh Modest era îngrijitor de vite, iar mai târziu a cerut de la Dumnezeu darul vindecării dobitoacelor bolnave ale oamenilor. Pentru curăţia şi mila sa iubitoare, a primit acest dar, astfel încât crescătorii de animale care i se roagă Sfântului Modest citind acatistul său sunt grabnic ajutaţi. De altfel, în Biserica noastră există și o rugăciune specială a Sfântului Modest, care se spune la toată boala luptătoare de moarte și vătămare a boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor și a celorlalte dobitoace și în care preotul rostește, între altele: „Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte dobitoacele lui, şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate dobitoacele lui, toată vătămarea şi boala. Că tu eşti Cel ce deschizi mâna Ta şi umpli pe tot cel viu de bunăvoinţă. Tu eşti Cel ce răsări iarba dobitoacelor şi păşune dându-le spre slujba oamenilor […]”.
Demn de menționat este și faptul că, în satele românești mai cu seamă, există obiceiul de a sfinți apa în ziua prăznuirii Sfântului Modest, numită și „aghiasma animalelor”. După săvârșirea slujbei, credincioșii cheamă preotul pentru a le stropi animalele din gospodărie, având încredințarea că prin aceasta vor fi ferite de boli și molime. Rugăciunile fierbinți la Sfântul Modest îi ajută pe cei păgubiți, cărora li s-au furat animalele din bătătură să și le recapete, așa cum se întâmplă și cu rugăciunile înălțate către Sfântul Mucenic Mina. Tot tradiția populară românească spune că, de Sfântul Modest, se ținea „sărbătoarea vitelor”, pentru pentru paza lor și pentru ferirea de boli molipsitoare.
Iar asupra acestui aspect merită să insistăm puțin și să aducem în atenția dumneavoastră, a cititorilor, un fapt cel puțin interesant. În veşmântăria Mănăstirii Neamţ (locul unde se țin veșmintele în biserică), se păstrează o Cruce neagră de metal turnată, o cruce neobişnuită, de 21 cm lungime, pe care toţi bătrânii cei vechi o numesc „crucea vitelor”, având o vechime neştiută, căci nimeni nu-şi poate închipui, măcar aproximativ, cine a făcut-o şi în ce perioadă. Pe o parte, Crucea are zugrăvită pe ea Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, însoțită de câțiva sfinți reprezentați în relief, printre care se numără Sfântul Haralambie, Sfântul Trifon, Sfântul Ignatie și, nu în ultimul rând Sfântul Modest, toți cunoscuți ca fiind ocrotitori ai animalelor. Bătrânii spun că, mai demult, Mănăstirea Neamţ, ca şi toată ţara Moldovei, avea foarte multe vite, de diferite soiuri, şi de câte ori se întâmpla să apară vreo boală, părinții care aveau ascultare la grajd adunau vitele la un loc, în ocol. Preotul ducea crucea; acolo făcea agheasmă cu crucea vitelor. După sfinţitul apei cu această cruce şi săvârșirea slujbei Sfântului Maslu, preotul amesteca mirul de la maslu cu agheasmă, stropea vitele peste tot, le binecuvânta cu crucea lor şi toate vitele se vindecau.
Legat de această minune, merită amintită mărturia lui Narcis Creţulescu Botoşăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei în perioada 1881-1886 și stareț al Mănăstirii Neamț între anii 1902 și 1909, mărturie care pentru frumusețea și pentru importanța ei istorică și duhovnicească merită redată în integralitate: „Eu, Arhiereul Narcis, ştiind aceasta de la bătrâni şi auzind că la noi în Mănăstirea Neamţului mor vitele de o boală zisă (armurar) (au murit 3 trei vite mari într-o zi) am trimis acolo la Branişte pe părintele Anania Mogoş şi cu alţi părinţi, cu această cruce, au făcut agheasmă şi maslu, au stropit vitele, le-au blagoslovit cu crucea lor şi de atunci la (17 Februar 1908) toate vitele sunt sănătoase. Eu zic că această cruce este crucea Sfântului Modest (din 18 decembrie). Până în timpul de faţă nu se ştie nimic prin ţară despre crucea vitelor şi de aceea eu am scris-o aicea ca să fie spre ştiinţă la urmaşi, la zilele noastre, când se întâmplă boli de vite şi se închide satul şi vitele rămân la voia bolii, unele mor de pestă bovină, [sau armurar] altele scapă din voia lui Dumnezeu”.
De aceea, în țara noastră, Sfântul Ierarh Modest este foarte mult prețuit și iubit, dar nu numai, ci și în Biserica Greacă și în celelalte țări ortodoxe deopotrivă, sfântul s-a învrednicit a se bucura de o cinstire aparte, demnă de un „tovarăș” al lui Hristos. Dacă și noi am avea credința aceea cât bobul de muștar și iubirea curată față de aproapele și față de întreaga creație, cu siguranță minuni precum cea de la Mănăstirea Neamț, săvârșită prin mijlocirea Sfântului Modest și a celorlalți sfinți ocrotitori, n-ar mai avea titlu de „mărturie istorică”, ci de realitate cotidiană.
Cu prilejul sărbătorii Sfântului Ierarh Modest, am pregătit pentru dumneavoastră o selecție specială de cărți de rugăciune și Acatistiere, alături de câteva modele ale Candelei Dăruirii, invenția minunată a unui monah român din Munții Șureanu unică în lume, ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Modest și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
