Duminică, 18 octombrie, la Sfânta Liturghie vom asculta Evanghelia învierii fiului văduvei din Nain. Este prilejul să ne îndreptăm gândul și către locul în care s-a petrecut această minune: un sat din Țara Sfântă al cărui nume a rămas aproape neschimbat din vremea Mântuitorului. Se numește astăzi Nein și se află în Galileea, la sud-est de Nazaret. Casele, drumurile și oamenii sunt alții, însă locul păstrează amintirea întâlnirii dintre Hristos și o mamă care își ducea singurul fiu la mormânt.
Cum arată astăzi Nainul și ce se mai poate recunoaște din așezarea descrisă de Sfântul Evanghelist Luca? Iar dintre toate lucrurile care s-au schimbat în două mii de ani, ce anume a rămas viu în povestea acestei mame? Aflați în rândurile de mai jos!
Minunea de la poarta Nainului
Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Iisus Se apropia de Nain însoțit de ucenicii Săi și de o mulțime de oameni. În același timp, pe poarta cetății ieșea un cortegiu funerar. Cel purtat spre mormânt era singurul fiu al mamei sale, iar femeia rămăsese deja văduvă. Mulți locuitori mergeau împreună cu ea, însoțind-o până la capătul acelui drum dureros.
Evanghelia nu îi dă numele mamei și nu ne spune câți ani avea tânărul. Înțelegem însă cât de grea era pierderea: femeia își îngropase soțul, iar acum își conducea la mormânt și singurul copil. Cei din jur puteau să meargă alături de ea, să o sprijine și să-i împărtășească durerea, dar nu puteau schimba ceea ce se întâmplase. Hristos o vede înainte ca ea să-I ceară ceva. Sfântul Luca spune că I s-a făcut milă de femeie și că i-a adresat două cuvinte: „Nu plânge!”. Apoi S-a apropiat, S-a atins de sicriu și i-a spus celui mort: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!”. Tânărul s-a ridicat și a început să vorbească, iar Mântuitorul l-a dat mamei sale.
Ultimul detaliu este deosebit de mișcător. Luca nu încheie relatarea în clipa în care tânărul se ridică, ci ne arată și bucuria reîntâlnirii: fiul ajunge din nou lângă mama sa. Putem înțelege de ce vestea s-a răspândit dincolo de hotarele unui sat atât de mic.
Cum arată satul biblic în zilele noastre?
Nainul Evangheliei este identificat cu actualul sat Nein, așezat pe versantul nordic al Muntelui Moreh. Cel care ajunge aici găsește o localitate locuită, cu clădiri și drumuri de astăzi, înconjurată de dealurile Galileei. Nu s-au păstrat zidurile unei cetăți pe care să le putem urma până la poarta amintită de Sfântul Luca, iar locul precis în care s-au întâlnit Hristos și cortegiul funerar nu este cunoscut.
În apropiere se văd însă morminte vechi săpate în stâncă. Ele ne ajută să înțelegem cadrul relatării evanghelice: cei care îl duceau pe tânăr ieșeau din așezare, îndreptându-se spre locul de înmormântare. Mormintele nu indică traseul exact al acelui cortegiu, dar fac mai ușor de imaginat viața și obiceiurile locului.
În Nein se află o biserică franciscană închinată învierii fiului văduvei. Lăcașul pe care îl vedem astăzi a fost construit în 1881, pe ruinele unei biserici mai vechi. După ce clădirea ajunsese într-o stare precară, a fost restaurată și redeschisă în iulie 2013, în prezența franciscanilor, a pelerinilor și a locuitorilor satului.
Trebuie să spunem și că amintirea creștină a Nainului este însă mult mai veche decât biserica actuală. Eusebiu de Cezareea menționa așezarea încă din secolul al IV-lea ca loc al minunii săvârșite de Hristos. O relatare de pelerinaj din secolele următoare vorbește despre o biserică pe care tradiția o lega de casa văduvei și despre mormântul în care urma să fie pus fiul ei. Aceste identificări au făcut parte din memoria locului, chiar dacă astăzi nu le putem confirma ca amplasamente exacte.
De ce am ales să dedicăm un articol acestei zile de duminică, acestei minuni? Pentru că istoria acestui sat ne apropie, așadar, de oamenii din Evanghelie. Ne putem imagina mulțimea care mergea în urma unei mame îndurerate și ne putem gândi la toate familiile care au cunoscut, de atunci până astăzi, o pierdere asemănătoare. În fața unei asemenea suferințe, prezența celor apropiați contează, chiar și atunci când nimeni nu găsește cuvintele potrivite.
Relatarea Sfântului Luca ne arată că Mântuitorul S-a oprit lângă femeia din Nain, i-a văzut durerea și a venit în ajutorul ei. Minunea rămâne unică în viața acelei familii, iar pentru creștini este și o mărturie despre puterea lui Hristos asupra morții și despre mila cu care El Se apropie de oameni.
Astăzi, satul poartă încă un nume prin care îl recunoaștem în Evanghelie. Putem vedea dealurile, mormintele vechi și biserica ridicată în amintirea minunii. Iar când auzim din nou cuvintele „Tinere, ție îți zic, scoală-te!”, ne amintim că, la poarta unui sat din Galileea, Hristos a întors un fiu în brațele mamei sale și a dăruit celor prezenți o nădejde pe care au vestit-o mai departe.
Cu prilejul acestei Duminici, a Învierii fiului văduvei din Nain, vă invităm să descoperiți pe www.bizanticons.ro întreaga colecție a edițiilor Sfintei Scripturi și să comandați exemplarul care vi se potrivește! Să vă fie această zi început bun nu doar al lecturii, ci și al împlinirii învățăturii despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Click pe linkurile aflate sub fotografiile coperților de mai jos pentru detalii și comenzi!
