Ne mai despart doat câteva zeci de ore până de noaptea cea mult-așteptată a Ajunului Nașterii Domnului. Lumini în felurite culori străjuiesc zidurile caselor, darurile pentru cei dragi așteaptă uimirea, iar colindele răsună duios în fiecare casă, căci repetițiile sunt pe ultima sută de metri, în așteptarea veștii că Pruncul din Betleem s-a născut pentru a noastră mântuire. Sunt elemente ale tradiției și ale patrimoniului spiritual din această periadă aparte a anului. Bradul, la rândul său, este unul dintre elementele prezente în mod obligatoriu, ca parte integrantă din decorul străzilor, al caselor și al bisericilor noastre în această vreme.
Dincolo de legendele care s-au spus și s-au scris de-a lungul timpului despre bradul de Crăciun, puțini dintre noi știu faptul că el a purtat mereu cu sine o semnificaţie spirituală, fiind martor al Raiului celui pierdut și al Întrupării şi naşterii Mântuitorului, dar și al momentelor principale din viața omului. În ce fel? Aflați în rândurile de mai jos!
O perspectivă ortodoxă
„Pom de Crăciun”, „bomboane de pom” sau „instațație pentru pom” sunt cuvinte pe care le auzim foarte des în aceste zile. Sunt – putem spune – un fel de numitor-comun al acestei perioade. În lumea satului românesc, expresia „pom de Crăciun” se identifică perfect cu bradul, iar bradul împodobit purta, mai demult, titulatura de „Pomul vieții”. În conștiința și evlavia străbunilor noștri, se pare că bradul de Crăciun era o imagine a Pomului Vieții, aflat în Raiul pe care protopărinții noștri, Adam și Eva, l-au pierdut prin neascultare. De asemenea, fructele și dulciurile care se găseau rar odinioară și pe care copiii cuminți le așezau cu sfială în brad, reprezentau bunătățile de care cei dintâi oameni se bucurau în Rai, aflându-se în comuniune deplină cu Dumnezeu-Creatorul tuturor.
Ne întrebăm, poate, de unde s-a născut această asociere? Ei bine, se pare că în Evul Mediu, perioadă a istoriei în care cei mai mulți dintre oameni nu știau să scrie sau să citească, propovăduirea Sfintei Evenghelii se făcea prin mici scenete sau jocuri de rol. Dintre toate acestea, piesa care prezenta catehumenilor istoria mântuirii noastre prin Întruparea lui Hristos începea cu alungarea din Rai a lui Adam și a Evei, și se juca de obicei în timpul iernii. Pentru că, din cauza temperaturii, nu era posibil să pună în scenă și pomul cu mere, s-a găsit imediat o alternativă: în loc de pomul fructifer se folosea bradul, care era permanent verde, iar de crengile acestuia se atârnau mere de diferite soiuri și culori.
În sens duhovnicesc, o interpretare aparte, demnă de amintit în cadrul acestor rânduri, îi aparține teologului și mitropolitului grec Ierótheos Vlachos de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, care preciza într-una dintre scrierile sale spunea că bradul de Crăciun este strâns legat de profeția Proorocului Isaia care a spus: „O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da (Isaia 11, 1)”. „Sfântul Cosma Melodul – notează IPS Ierótheos – se referea la această profeție când a scris despre Hristos ca despre floarea care s-a ridicat din tulpina Fecioarei și din rădăcina lui Iesei. Rădăcina este Iesei, tatăl Prorocului David, toiagul este Regele David, floarea care a ieșit din rădăcină și din toiag este Născătoarea de Dumnezeu. Iar fructul născut de floare este Hristos. Sfânta Scriptură ne prezintă aceasta într-un chip atât de minunat. Așadar, bradul de Crăciun ne poate aminte de arborele genealogic al lui Hristos ca om, de dragostea lui Dumnezeu”.
Tot bradul de Crăciun ar trebui să ne amintească faptul că, dacă Hristos este Pomul Vieții, nimeni dintre noi, cei care ne-am botezat în numele lui Hristos, nu își poate împlini scopul vieții pe acest pământ și nu poate înainta pe calea desăvârșirii și a despătimirii dacă nu gustă din acest Pom care ne aduce sfinţire, luminare şi viaţă veşnică, după cuvintele Domnului: „Dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”.
Bradul în viața omului
De la scenetele organizate în preajma Nașterii Domnului, bradul a pătruns în viața omului și a început să fie din ce în ce mai prezent în momentele-cheie ale sale: de la naştere și până la moarte. Bunăoară, în unele sate din țara noastră se păstrează până astăzi obiceiul ca, la nașterea unui copil, nașul acestuia să aducă din pădure sau să cumpere un pui de brad și să-l sădească în grădina copilului. Se spune că, din respectiva clipă, acel brad devine ocrotitorul micuţului şi, dincolo de umbra și odihna pe care i le va oferi în verile călduroase, acesta îl va apăra de toate cele rele în cursul vieţii.
În contextul nunții, bradul este considerat simbolul vigorii și al tinereții, iar împodobirea lui cu fructe şi hârtii colorate simbolizează viața plină de belșug a nou-întemeiatei familii. Faptul că bradul este tăiat din pădure și apoi ridicat înaintea tuturor invitaților simbolizează faptul că iubirea dintre cei doi tineri va dăinui pururea și va fi una vie indiferent de greutățile vieții, căci „dragostea nu cade niciodată”, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel.
La înmormântare, în cazul în care cel adormit nu putea fi adus acasa din motive financiare sau de altă natură, se obişnuia să se organizeze o procesiune specială de așezare în mormânt, în care sicriul avea, în interior, un brad în locul celui dispărut.
Așadar, pentru că în ultima vreme am tot auzit afirmații precum „nu mai e Crăciunul ca altădată” sau „mi-aș dori să mai fiu copil în perioada asta a sărbătorilor”, vă spunem un secret: Crăciunul e ca altădată și depinde de noi cum ne raportăm la trăirea autentică a sa. Cum putem regăsi bucuria de odinioară? Simplu: să nu înlocuim bradul cu locul în care se desfășoară „trocul” cadourilor, nici pe Pruncul Hristos cu Moș Crăciun și nici întreaga sărbătoare cu o goană nesfârșită după daruri și felurite bucate tradiționale de prin târgurile de Crăciun. Singurul „târg” pe care ar trebui să nu-l ratăm în ziua de 25 decembrie, sau chiar în toate cele trei zile ale praznicului, este Sfânta Liturghie – „târgul” în care noi dăm Domnului străduința, pocăința și smerenia noastră, iar El ne dă Viața de Veci prin Împărtășirea cu Sfintele Taine. Ce spuneți, ne vedem acolo?
Vă invităm să descoperiți pe site-ul nostru o selecție de volume și icoane ale Mântuitorului, potrivite atât pentru colțul dumneavoastră de rugăciune, cât și spre a fi oferite în dar celor apropiați cu prilejul acestui Mare Praznic. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto: unsplash.com
