În data de 29 iunie a fiecărui an îi sărbătorim cu mare cinste pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Pentru contribuția pe care au avut-o nu doar în răspândirea Evangheliei, ci și în organizarea creștinismului primelor secole, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post. Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durată fixă, Postul Sâmpetrului – cum este numit în popor – are o durată variabilă în fiecare an, deoarece începutul lui este legat de data Sfintelor Paști.
Postul acesta ne oferă tuturor prilejul de a medita asupra misiunii pe care cei doi mari Apostoli ai Bisericii au desfăşurat-o pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Astfel, în preajma sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ne-am gândit să dedicăm câteva rânduri unui subiect pe care nu foarte multă lume îl cunoaște și care a fost intens dezbătut în cadrul multor simpozioane și întâlniri teologice: ce era „ghimpele” care îl chinuia pe Sfântul Apostol Pavel? Încercăm să sistematizăm informațiile și să dăm un răspuns în rândurile de mai jos.
Persecutorul creștinilor
Se cuvine să reținem, întâi de toate, câteva informații-cheie despre Sfântul Apostol Pavel, acest mare propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel a fost la început fariseu şi rabin evreu, ucenic al lui Gamaliel, (membru de frunte al Sinedriului la începutul secolului I d.Hr.) şi unul dintre cei mai buni cunoscători ai legii evreiești din vremea sa. Se numea Saul înainte de a se converti la dreapta credinţă şi era de origine din Tarsul Ciliciei. În zelul său față de religia părinților și a stăbunilor săi, Saul devenise un aprig persecutor al creștinilor, pe care îi considera adevărați dușmani ai credinței iudaice.
Numele său, „Pavel”, este o formă românească a latinescului „Paul” sau „Paulus”, introdus în vocabularul limbii noastre tot sub influență greco-slavă și vorbește despre cum s-a petrecut convertirea sa. Termenul ar putea fi tradus prin adjectivul „paullus” (adică „mic” sau „umil”), cuvânt apropiat ca sens și înțeles de „paucus” sau „pauper” („sărăcăcios”). Din textele scripturistice știm că Sfântul Pavel s-a alăturat mai tarziu cetei Apostolilor, în urma convertirii de pe drumul Damascului, când Hristos i-a spus: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”. Așadar, observăm că la început Sfântul Apostol Pavel purta numele de „Saul”, tradus prin „cel dorit”. Specialiștii în literatura vetero-testamentară spun că numele de „Pavel” nu este unul schimbat ulterior converirii, ci că Sfântul l-ar fi primit încă de la naștere, după tradiție, datorită faptului că tatăl său era şi cetăţean roman și se bucura de o foarte bună reputație între cetățenii din Tars. După momentul convertirii, dorind să lase în urmă trecutul său iudaic și începând să propovăduiască Evanghelia în lumea păgână greco-romană, Saul își părăsește vechiul nume și îl utilizează doar pe cel roman – Paulus.
Ghimpele Sfântului Apostol Pavel
Ghimpele din trupul Sfântului Apostol Pavel este menționat în Epistola a doua către Corinteni, capitolul 12, versetele 7-10. Aici, Sfântul Pavel vorbește despre o suferință personală, pe care o descrie metaforic ca un „ghimpe în trup”: „Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc” (II Cor. 12, 7).
Trebuie menționat încă de la început că există mai multe interpretări și teorii cu privire la natura acestui „ghimpe”. Astfel, pe de o parte, unii exegeți și cercetători afirmă că ar fi fost vorba despre o afecțiune fizică, mai exact despre o durere de cap sau de ochi de care suferea apostolul. Aceștia își argumentează părerea pe un verset din Epistola către Galateni, în care Sfântul Pavel scrie astfel: „Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie” (Gal. 4, 14-15). Această mențiune despre ochi i-a determinat pe unii cercetători să creadă că Pavel suferea de o problemă oftalmologică, posibil o oftalmie cronică. Oftalmia este o afecţiune inflamatorie a globului ocular, o conjunctivită gravă, adesea purulentă. Conjunctivita este o boala caracterizată printr-o inflamație a membranei transparente care acoperă ochiul atât în față, pe „albul ochilor”, cât și pe interiorul pleoapelor. De obicei această membrană nu se observă, fiind transparentă. Astfel, faptul că Sfântul Pavel ar fi avut probleme cu vederea se justifică prin dorința galatenilor de a-și scoate ochii și a-i da lui, sugerând că aceasta ar fi fost o suferință evidentă și severă.
Pe de altă parte, Sfântul Ioan Gură de Aur, dar și Sfinții Irineu al Lyonului, Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ieronim, Grigorie cel Mare şi alți tâlcuitori ai Sfintelor Evanghelii spun că ar fi vorba de niște suferințe fizice cumplite, produse de lucrarea diavolească, însă fără a indica exact despre ce este vorba. Cuvântul grec folosit pentru „ghimpe” sau „țepuș” este σκόλοψ (skólops), care se traduce prin ceva ce provoacă durere severă sau iritație constantă, probabil o infirmitate corporală, egală cu termenii „boală” sau „slăbiciune”. Aceasta sugerează că suferința Sfântului Pavel era una constantă și semnificativă, cauzându-i durere sau disconfort persistent.
În acest sens, Konstantin Zorin, teolog, medic, cadru didactic universitar și autorul volumului „Ghimpele din trup”, subliniază într-una dintre paginile sale faptul că ghimpele ar fi, într-adevăr, o suferință produsă de „Îngerul satanei”, care îi asmutea mereu asupra Apostolului pe iudei şi pe păgâni, care îl cleveteau și îl prigoneau fără cruțare. El trimitea necazuri și lipsuri asupra Apostolului cu îngăduința lui Dumnezeu, potrivit unei iconomii dumnezeieşti aparte. De altfel, în multe dintre epistolele sale, Sfântul Apostol Pavel menționează dificultățile și persecuțiile pe care le-a suportat pentru a răspândi Evanghelia, iar acest „ghimpe” ar putea simboliza dificultățile externe care îl atacau constant și care i-ar fi putut provoca inclusiv o durere sau o suferință fizică.
Cert este că „ghimpele” din trupul Sfântului Apostol Pavel rămâne un subiect de interpretare și speculație printre teologi și cercetători biblici. Fie că a fost vorba de o afecțiune fizică, o suferință psihologică, persecuții externe sau ispite din partea diavolului, scopul principal al menționării acestei suferințe este acela de a evidenția importanța harului și a puterii lui Dumnezeu, care se manifestă în slăbiciuni. Părintele Iosif Trifa concluziona una dintre predicile sale pe această temă cu un îndemn de ținut minte: „Să nu ne temem de ghimpii încercărilor şi suferințelor. Când trăieşti o viaţă cu Domnul, aceşti „ghimpi” sunt o binecuvântare, sunt o plăcere. În orice necaz vei ajunge, vei auzi îndată glasul Domnului: „Nu te teme… destul îţi este darul Meu”.
Așadar, în loc de concluzie, un simplu gând vă punem la inimă: să încercăm și noi să urmăm, pe cât posibil, zelul misionar al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, curajul lor în apărarea credinței și să-i chemăm mereu în rugăciunile noastre. Și pentru că – așa cum spun Sfinții Părinți – icoana este o fereastră către cer, vă aducem în atenție faptul că, în ultimele zile, am lucrat alături de colegii noștri la o selecție deosebită de icoane ale Sfinților Apostoli. Plecându-ne genunchii seara, înaintea icoanei lor, să îi rugăm să fie mijlocitori pentru noi înaintea Mântuitorului, dăruindu-ne sănătate, bucurii și toate cele de folos.
Vă prezentăm, așadar, sugestiile noastre, dar vă recomandăm și vă invităm, în egală măsură, să descoperiți întreaga colecție de volume și icoane ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel de pe BIZANTICONS.ro, realizate de pictori cu experiență de ani buni în domeniul iconografiei, după tradiția de secole a Bisericii noastre Ortodoxe. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: ziarullumina.ro
