„Dumnezeu mi-a dat mângâierea de a cunoaşte Ortodoxia, nu ca fiind mai puternică sau mai adevărată, ci ca fiind însuşi sufletul omului, aşa cum l-a făcut Dumnezeu”. Acestea sunt primele cuvinte pe care le-am citit dimineață, când am pus mâna pe telefon, distribuite de unul dintre prietenii de pe Facebook. Adunate laolaltă și împletite așa cum numai părintele Rafail Noica știe să le împletească, aceste cuvinte redau, poate, una dintre cele mai frumoase definiții ale convertirii.
Abia seara, când m-am așezat să notez aceste rânduri, am realizat – pentru a câta oară, mă întreb – că nimic în viața noastră nimic nu e întâmplător. Asta deoarece despre convertire voiam să vă transmit câteva gânduri, dar și despre o misiune asumată pe deplin de un om cu o credință cât un ocean: Sfântul Nicolae al Japoniei. Povestea sa este cu adevărat memorabilă, fiind un exemplu de perseverență, jertfă și nădejde întru Cel de Sus. Toate la un loc. Misiunea sa din Japonia este una dintre cele mai impresionante povestiri ale convertirii unui popor la Ortodoxie și, de aceea, cu prilejul prăznuirii sale din data de 3 februarie, dorim să o împărtășim cu dumneavoastră în rândurile de mai jos.
Dorința unui misionar
Sfântul Nicolae, pe numele de mirean Ivan Dmitrievich Kasatkin, s-a născut în 1836, în regiunea Smolensk din Rusia, într-o familie de credincioși ortodocși practicanți. După finalizarea studiilor la Seminarul Teologic din Smolensk, a urmat Academia Teologică din Sankt Petersburg, unde, studiind despre activitatea și faptele deosebite ale misionarilor creștini, și-a dorit să ducă și el, asemenea, acestora, cuvântul lui Hristos peste mări și țări, în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.
Ținând cont de dorința sa, autoritățile bisericești ruse l-au selectat pentru o misiune în Japonia, într-o perioadă în care această țară fusese izolată de restul lumii timp de secole. În acea vreme, Japonia era în plin proces de modernizare, iar schimbările politice și economice, ce urmau după încheierea perioadei Edo (în 1868), creau o atmosferă favorabilă pentru introducerea altor culturi și religii. Imperiul Rus, dorind să își stabilească relații diplomatice și comerciale cu Japonia, considera importantă și misiunea religioasă. Astfel, în 1860, la vârsta de 24 de ani, Ivan Kasatkin a fost numit preot al consulatului rus din Hakodate, un port important din nordul Japoniei, care tocmai începuse să se deschidă comerțului internațional.
Cu toate acestea, însă, Japonia era încă o societate profund feudală, dominată de samurai și de un puternic spirit naționalist. Creștinismul fusese interzis într-o mare parte a țării încă din secolul al XVII-lea, fiind perceput ca o amenințare la adresa unității naționale. De aceea, străinii erau priviți cu suspiciune, iar convertirea la creștinism era considerată un act de trădare.
Pentru a depăși aceste obstacole, Ivan Kasatkin, după ce a fost tuns în monahism cu numele Nicolae, a adoptat o abordare neobișnuită pentru misionarii vremii: și-a dedicat anii de la începutul misiunii studiului limbii, culturii și istoriei japoneze. A învățat limba japoneză la perfecție și a căutat să prezinte Ortodoxia într-un mod care să fie accesibil și relevant pentru cultura locală.
Primul samurai convertit la Ortodoxie
Unul dintre cele mai cunoscute episoade din viața Sfântului Nicolae este legat de convertirea samuraiului Sawabe Takuma. La un moment dat, în timpul anilor de studiu, Sawabe a venit la casa Sfântului Nicolae cu intenția de a-l ucide, considerând că misiunea acestuia ar putea submina valorile japoneze.
Sfântul Nicolae a răspuns cu calm și blândețe și i-a cerut samuraiului să înțeleagă mai întâi mesajul creștinismului înainte de a lua o decizie atât de radicală. Cei doi au discutat îndelung, iar Sawabe, impresionat de profunzimea și frumusețea credinței ortodoxe, a ales să se convertească. Mai târziu, el a devenit primul preot ortodox japonez. Succesul Sfântului Nicolae nu s-a datorat doar faptului că avea un mesaj cald, adaptat tuturor categoriilor de oameni, ci și strategiilor sale misionare bine gândite: spre exemplu, a tradus Biblia, slujbele bisericești și alte lucrări teologice în limba japoneză, ceea ce a permis japonezilor să întră în contact direct cu credința ortodoxă. Apoi, a fondat seminarii și a instruit japonezi care să devină preoți, diaconi și cateheți și, nu în cele din urmă, a ctitorit catedrala „Învierea Domnului” din Tokyo, cunoscută sub numele de Nikolai-do, care a devenit un simbol al Ortodoxiei în Japonia.
„Cel întocmai cu Apostolii și luminătorul Japoniei”
Războiul Ruso-Japonez (1904-1905) a fost o perioadă dificilă pentru comunitatea ortodoxă din Japonia. Cu toate acestea, Sfântul Nicolae a continuat să sprijine și să întărească Biserica Ortodoxă, iar în semn de recunoaștere a devotamentului său, a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop. La moartea sa, pe 3 februarie 1912, lăsa în urma sa o Biserică Ortodoxă Japonieză solidă, care număra 33.000 de credincioşi, împărţiţi în 266 de comunități de 35 de preoţi.
Pe 10 aprilie 1970, sub conducerea Patriarhului Alexei I, Sfântul Sinod al Bisericii Rusiei l-a canonizat pe Arhiepiscopul Nicolae, acordându-i titulatura de „întocmai cu Apostolii”. Acest nume este acordat, așa cum știm, doar sfinților al căror activitate misionară este considerată similară cu cea a Apostolilor lui Hristos. De asemenea, important de menționat este și faptul că, prin binecuvântarea lui Dumnezeu și cu sprijinul Înaltpreasfințitului Daniel Nushiro, Mitropolitul de Tokyo și al întregii Japonii, începând din anul 2014, Biserica „Sfântul Nicolae” – Broșteni din București păstrează o particică din moaștele Sfântului Nicolae, cunoscut ca „cel întocmai cu Apostolii și luminătorul Japoniei”.
Așadar, misiunea Sfântului Nicolae al Japoniei este una demnă de reținut, nu doar pentru impactul său religios, dar și pentru modul în care a reușit să construiască punți între Ortodoxie și cultura japoneză. Sfântul Nicolae a fost un om cu o viziune largă, care a înțeles că succesul misiunii sale nu depinde doar de răspândirea unui mesaj religios, ci și de respectul profund față de tradițiile și valorile locale.
În ciuda ispitelor pe care le-a întâmpinat, Sfântul Nicolae nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu și astfel a reușit să creeze o comunitate ortodoxă într-o țară în care nimeni nu și-ar fi putut imagina asta, iar moștenirea sa duhovnicească a rămas vie și apreciată până în zilele noastre. Este un adevărat exemplu de misionar creștin, care a reușit să mărturisească Ortodoxia „ca fiind însuşi sufletul omului, aşa cum l-a făcut Dumnezeu”, după cuvintele părintelui Rafail Noica.
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, Mineiul pe februarie, în care puteți descoperi multe alte povești impresionante ale sfinților din calendarul Bisericii noastre, dar și Acatistierul, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
