Sfânta Muceniță Anisia – fecioara martirizată pe drumul spre Biserică

Mă gândeam zilele trecute cât de milostiv și atent a fost dintotdeauna Dumnezeu cu noi, oamenii, pentru că niciodată nu ne-a lăsat singuri pe drumul anevoios al vieții. Ne-a dăruit sfinții ca prieteni ai Săi și ca luminători ai conștiinței noastre, ca repere vii care ne arată că Evanghelia poate fi trăită în orice vreme și în orice împrejurare. Prin viețile lor, sfinții devin călăuze sigure pe calea mântuirii, mărturisind, fiecare în felul său, că iubirea față de Hristos este mai puternică decât frica, suferința sau moartea.

Între acești mărturisitori ai credinței se numără și Sfânta Muceniță Anisia, serbată în calendarul ortodox în data de 30 decembrie, o tânără fecioară din Tesalonic care a ales să-L urmeze pe Hristos cu statornicie și curaj în vreme de prigoană, trăiască pentru Hristos și chiar să moară pentru El, fiind martirizată în drumul ei spre biserică. Cum și când s-a întâmplat aceasta? Aflați în rândurile de mai jos!

Fecioara care nu și-a legat inima de bogății

Sfânta Anisia s-a născut în Tesalonic, din părinți înstăriți și credincioși, care i-au sădit de timpuriu în suflet frica de Dumnezeu și i-au așezat temelia dreptei credințe. De mică, a arătat o înțelepciune rară, înțelegând cu ușurință cele citite și împlinind, prin fapte, ceea ce învăța. Deși provenea dintre cei bogați ai cetății, Anisia nu se lăsa orbită de bogățiile lumii. Trăia ca și cum podoabele, țesăturile scumpe, slujitorii și confortul nu ar fi avut putere asupra ei. În inima ei era mereu dorința de a-I urma lui Hristos. Tradiția amintește și frumusețea ei aleasă, care, în loc să-i devină prilej de mândrie, a făcut-o și mai atentă la sine: își ascundea frumusețea și își păstra mintea la Dumnezeu. Adesea își spunea cu mâhnire că tinerețea este înșelătoare și plină de curse, iar sufletul ei tânjea după întâlnirea cu Domnul, simțind că timpul până la „Mirele” ceresc i se pare îndelung.

Când părinții ei au trecut la Domnul, Anisia a rămas orfană și moștenitoare a unei averi foarte mari: aur și argint, case, turme, robi și roabe, haine de mare preț, podoabe și pietre scumpe. În fața acestei bogății, nu s-a bucurat ca lumea, ci a judecat cu trezvie: ce folos are omul să strângă, dacă astfel își pierde sufletul?

Sfânta Anisia a înțeles, atunci, că bogăția poate lega, poate împinge spre mânie, spre slavă deșartă, spre lăcomie și spre o viață risipită în aparențe. De aceea și-a hotărât „meșteșugul” ei: să nu fie stăpânită de cele materiale, ci să le stăpânească prin milostenie. A ales să schimbe cele trecătoare pe cele veșnice, să lase pământului cele ale pământului și să-și pregătească, prin milostenie, o comoară în cer. A vândut tot ce avea fără tocmeală și a împărțit banii săracilor, văduvelor, bolnavilor și celor aflați în temnițe. Ba chiar mergea la cei chinuiți, îi cerceta, le lega rănile, îi îngrijea, îi mângâia și îi ajuta cu ce putea. Îi căuta și pe drumuri, și pe ulițe, pe cei uitați ai cetății, pe cei bolnavi și pe cei căzuți, făcând din milostenie o lucrare zilnică.

Dormea puțin, pe o rogojină, îmbrăcată modest, iar în inimă purta o neîncetată trezvie: nu voia să lase loc vrăjmașului nici prin lenevire, nici prin slăbire. Își petrecea zilele în citirea cărților dumnezeiești, iar nopțile în psalmi și rugăciuni, udând pământul cu lacrimi, după cum citim în viața ei.

Își dorea să fie a Lui Hristos cu totul și se ruga să nu rămână în afara „cămării” Mirelui, ci să fie numărată între fecioarele înțelepte, cu făclia credinței aprinsă.

Mărturisitoare în vremea prigoanei

Anisia a trăit în vremea împăratului Maximian, când prigoana împotriva creștinilor era foarte aspră. Relatările subliniază un aspect dureros: ca să nu se mai scrie despre curajul mucenicilor, s-a ajuns la o poruncă prin care creștinii puteau fi omorâți de oricine, fără cercetare și fără judecată, ca moartea lor să rămână neștiută și pomenirea să se piardă în tăcere. În realitate, această încercare de a îngropa amintirea sfinților nu a făcut decât să înmulțească sângele mărturisirii. Iar în acest context a venit și ceasul Sfintei Anisia.
Într-o zi a anului 298, a ieșit din casa ei, dorind să meargă la biserică. Ajungând la poarta numită a Casandrionei, a auzit zarvă mare în popor: păgânii prăznuiau atunci o sărbătoare închinată Soarelui, cu jertfe necurate.

În acea agitație, un ostaș împărătesc i-a ieșit înainte și a oprit-o fără rușine, întrebând-o unde merge. Anisia, văzându-i purtarea necuviincioasă și înțelegând că întâlnirea nu era întâmplătoare, ci o ispită și o primejdie, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci chiar înaintea ochilor lui. Atuni, cu brutalitate, ostașul s-a repezit asupra ei ca o fiară, apucând-o cu sila și cerându-i socoteală cu glas aspru: cine este și de unde vine. Sfânta, încercând să scape de el, i-a răspuns blând și limpede: „sunt roaba lui Hristos și merg la biserică să mă rog Lui!”.

Atunci el a spus că nu o va lăsa să ajungă la creștini, ci o va duce la jertfele idolilor, „căci pe Soare îl cinstim astăzi”. Și, împins de nerușinare, i-a smuls acoperământul de pe cap, vrând să o umilească și să-i descopere fața. În acel moment, Sfânta Anisia l-a înfruntat cu cuvinte aspre: „Să te certe pe tine Iisus Hristos al meu, diavole!”. Ostașul, auzind Numele lui Hristos și nemaiputând răbda mărturisirea, s-a aprins de mânie. A scos sabia și a lovit-o în coastă, străpungând-o. Sfânta fecioară a căzut îndată la pământ și și-a dat sufletul în mâinile Domnului, pe Care Îl iubea și pe Care Îl dorise toată viața.

Astfel, Sfânta Anisia a primit moarte martirică pe drumul spre Biserică: nu într-o sală de judecată, nu într-o tribună a lumii, ci pe calea simplă a credinciosului care merge la rugăciune. Drumul ei spre biserică s-a prefăcut, așadar, în drum spre Împărăție. Ea a fost, apoi, luată de creștini și îngropată cu cinste, sfintele sale moaște aflându-se în prezent în Tesalonic, în aceeași biserică în care se găsesc și moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Aducem în atenția dumneavoastră, cu prilejul prăznuirii Sfintei Anisia, Viețile Sfinților pe tot anul, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!

Vietile Sfintilor pe tot anul / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/vietile-sfintilor/22047-vietile-sfintilor-pe-tot-anul.html
Carte de rugaciuni cartonata, Editura Doxologia / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/carti-de-rugaciuni/16796-carte-de-rugaciuni-cartonata.html
Paraclisele si Acatistele zilelor saptamanii – IBO / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/acatiste/17002-paraclisele-si-acatistele-zilelor-saptamanii-ibo.html
Cărți bisericești legate în piele / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/8-carte-legata-in-piele
Psaltirea – întreaga colecție / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/38-psaltire
Carte de rugaciuni cu scris mare – Pravila crestinului ortodox – Ed. BOM / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/carti-de-rugaciuni/18857-carte-de-rugaciuni-cu-scris-mare-pravila-crestinului-ortodox-ed-bom.html
Noul Testament – Sfanta Mare Manastire Vatoped – Sfantul Munte Athos / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/biblia-sfanta-scriptura/20865-noul-testament-sfanta-mare-manastire-vatoped-sfantul-munte-athos.html
Biblia pentru copii – Noul Testament / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/religioase/16283-biblia-pentru-copii-noul-testament.html
Candela cu ulei din portelan – Mantuitorul din Sinai / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/candele-masa/19149-candela-cu-ulei-din-portelan-mantuitorul-din-sinai.html
Candela cu ulei din portelan – Maica Domnului Paramythia – Mangaietoarea / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/candele-masa/18897-candela-cu-ulei-din-portelan-maica-domnului-paramythia-mangaietoarea.html

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.