„Bilet” către Rai: 10 sfaturi practice pentru o spovedanie corectă

„Dacă ar auzi preotul păcatele mele, în următoarea secundă ar face stop cardiac acolo, în biserică, în scaunul spovedaniei!”. Asta a fost concluzia unui prieten atunci când, zilele trecute, discutam despre folosul mărturisirii. Cu siguranță, măcar o dată ne-am gândit și noi că, prin mărturisirea păcatelor în fața icoanei Mântuitorului am putea să ne smintim, într-un fel, duhovnicul – care e și el om, până la urmă. Însă, judecând la rece, există oare vreun păcat prea mare, prea greu, prea grav sau prea de neiertat pentru Dumnezeul în care credem, Cel Atotputernic, Milostiv și cu iubire de oameni care depășește orice fel de limită? Evident, nici pe departe.

În realitate, astfel de pretexte nu fac decât să amâne propria noastră curățire de rugina păcatului. Singura condiție pe care o pune Hristos nu este „clasificarea” păcatelor noastre, ci asumarea mărturisirii lor și curajul de a le da glas înaintea preotului, oricât de „periculoase” ar fi. Istoria bisericii noastre dă mărturie mereu despre sfinții care au ajuns să fie trecuți în calendar după o viață plină de patimi. Astăzi, ei sunt cei care ne dau speranță și ne încurajează să le călcăm pașii.

Pentru că ne aflăm aproape de finalul Postului Sfintelor Paști, am decis să dedicăm câteva rânduri Sfintei Taine a Spovedaniei, sintetizând în câteva puncte cele mai importante lucruri de care ar trebui să ținem cont atunci când mergem să ne mărturisim păcatele. Vă invităm să le parcurgeți și, dacă socotiți că vă sunt de folos, să le rețineți. Poate că, într-o bună zi, vă vor fi busolă pe drumul către Rai.

Discută cu părintele duhovnic despre importanța Spovedaniei. Un dialog prealabil poate elimina eventualele prejudecăţi şi păreri pe care le aveai tu despre această Sfântă Taină. Vei afla, înainte de toate, că Taina aceasta a fost încredințată de Însuși Mântuitorul Sfinților Apostoli şi, prin aceştia, episcopilor şi preoţilor, după Sfânta Sa Înviere, când a spus: „Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).
Nu aștepta un an întreg ca să te spovedești. Omul care se spovedeşte des ţine minte uşor greşelile făcute de la ultima spovedanie și, astfel, păcatul nu prinde rădăcini în sufletul său. Pe de altă parte, dacă i se întâmplă să cadă într-un păcat greu și se spovedește imediat după acel moment, intră cu mai multă ușurință înapoi în Harul lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, spovedania deasă ajută la „motivarea” înfrânării, omul aducându-şi aminte că în câteva zile se va mărturisi din nou și că nu are sens să cadă pradă încă o dată ispitei.
Amintește-ți păcatele și meditează la ele. Ia-ți un timp în care să realizezi un fel de bilanţ sufletesc, în care să te gândești care sunt lucrurile care nu-i plac lui Hristos la tine și ce ar vrea El ca tu să schimbi în viața ta de zi cu zi pentru ca prietenia voastră să fie curată, așa cum era când aveai doar câțiva ani pe acest pământ. Înainte să discuți cu El în Taina Spovedaniei, fă un soi de „index” al căderilor tale și vezi cum ai putea să nu mai repeți acele episoade, pentru a fi din nou „curat cu inima”.
Notează-ți păcatele pe o hârtie. Dacă ți-e greu să-ți amintești greșelile, încearcă să notezi pe o foaie de hârtie întreaga ta mărturisire, pentru ca apoi, la întâlnirea cu duhovnicul, pur şi simplu să citești ceea ce ai scris. Pentru acest proces, te poți folosi fie de un îndreptar de spovedanie (o carte mică în care sunt notate majoritatea păcatelor), fie de o foaie pe care să o împarți în câteva secțiuni principale, cum ar fi: păcate raportate la familie, soție, părinți; păcate raportate la aproapele; păcate raportate la relaţia ta cu Dumnezeu; păcate grave; patimi (păcate pe care le-ai tot repetat și cu care te lupți).
Fii clar și concis. Nu este cazul ca, la scaunul spovedaniei, să povestim eventualele circumstanțe atenuante, împrejurările, ora, locația exactă în care am săvârșit păcatul. Toate aceste detalii îmbrăcate în povești descrise pe larg nu fac decât să consume din timpul pe care duhovnicul ni-l acordă pentru spovedanie și îl împovărează pe acesta cu lucruri total nesemnificative. În cazul în care duhovnicul consideră că are nevoie de mai multe detalii, cu siguranță ni le va cere.
Nu lăsa rușinea să biruie curajul tău. Așa cum, pentru a ne vindeca o rană, îi arătăm medicului despre ce este vorba, tot la fel trebuie să procedăm și la spovedanie – să depășim rușinea, ca să ne facem din nou sănătoși. Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: „Pentru aceasta a fost instituită Taina Pocăinţei, să trezească în noi teama şi ruşinea, şi cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Nu te scârbi din pricina ruşinii şi a fricii, pentru că sunt strâns legate de spovedanie spre binele tău. Arzând în ele, te vei întări duhovniceşte”.
Notează-ți canonul, ca să nu-l uiți. De multe ori, mărturisirea răscolește înlăuntrul nostru și, datorită acestui fapt, ne încearcă un amestec de sentimente la finalul ei. Se întâmplă ca, după ce plecăm de la biserică, să uităm canonul pe care ni l-a dat duhovnicul. Nu e o rușine ca, în clipa în care el recomandă epitimia, să notăm detaliile pe o hârtie, amintindu-ne apoi ceea ce avem de făcut.
Canonul nu este o pedeapsă a duhovnicului, ci un tratament, un remediu pe care trebuie să ni-l asumăm dacă dorim cu adevărat să ne curățim si să ne mântuim. În cazul în care, după spovedanie, duhovnicul te-a oprit de la împărtăşire pentru o vreme, o face tot spre binele tău. În această perioadă, ai timp suficient să ceri iertare așa cum se cuvine pentru păcatele săvârşite, prin post mai aspru, prin înmulțirea rugăciunii și a faptelor de milostenie. În acest fel, pocăința ta adâncă și sinceră îți „curăță” oglinda sufletului pentru ca mai apoi în ea să se poată din nou reflecta, cu intensitate maximă, razele Harului Duhului Sfânt.
Dacă duhovnicul ți-a dat binecuvântare să te Împărtășești, nu uita de rugăciunile specifice. Este vorba despre Canonul Sfintei Împărtășanii, o rânduială care „se ţine în toate zilele şi de toţi preoţii, diaconii, clericii şi monahii, precum şi de toţi cei care ştiu carte”, după cum se menționează în Liturghier. După primirea Sfintelor Taine, nu uita de rugăciunile care trebuiesc citite după Împărtăşire și pe care le găsești, cu siguranță, în cartea ta de rugăciuni.
Încearcă să nu mai repeți păcatele mărturisite. De cele mai multe ori, observăm că ne aflăm ca într-un fel de sens giratoriu atunci când ne raportăm la patimi, pentru că ispita duce la păcat, acesta îndeamnă la mărturisire și mărturisirea, la rândul ei, ne ghidează către dobândirea iertării. Important e să ieșim din „sensul giratoriu”. Cum facem asta? Pe de o parte, trebuie să nu mai „cochetăm” cu gândul ispitirii atunci când acesta poate apărea, iar pe de alta să alungăm amintirea păcatelor săvârșite și să nu le mai rezervăm „loc de cinste” în memoria noastră.

Așadar, ținând cont de îndemnurile mai sus, să avem curajul de a face un prim pas pe calea către Împărăția lui Dumnezeu. Vom spune că ne este greu. Vom găsi fel de fel de scuze pentru a nu ne asuma acest drum, spunând că traiul în lumea de astăzi este ispititor. Însă, dacă ne ridicăm privirea către calendar, vom vedea acolo o „galerie” întreagă de sfinți care au reușit și care acum, la rândul lor, ne îndeamnă să pășim cu încredere pe drumul către Rai – o cale sinuoasă, care poate fi străbătută în baza unui simplu „bilet” de intrare: Taina Sfintei Spovedanii.

În apropierea Sfintelor Paști, venim în sprijinul dumneavoastră cu o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, alături de câteva volume despre Sfânta Taină a Spovedaniei în ale căror pagini veți găsi, cu siguranță, nădejdea iertării de care avem atâta nevoie cu toții. Click pe linkurile aflate sub cărțile mai jos pentru detalii și comenzi: