„În ultimii ani, migrația românească a crescut puternic în afara granițelor. Aproximativ 9,7 milioane de români sunt plecați în străinătate, conform autorităților”. O frază care îmi tot răsună în minte de ieri seară, din trafic, ascultând radioul. O frază care m-a mâhnit și mi-a dat de gândit, căci tot mai mulți cunoscuți aleg să plece în țări îndepărtate și să devină necunoscuți în vreo metropolă din vestul Europei. Își părăsesc țara românii, își lasă părinți și bunici cu lacrimi pe obrazul crăpat de timp… Își lasă satul și vecinii, prietenii și frații, școala și biserica în care au fost botezați. Dar știți ce n-au părăsit niciodată? Pe Hristos, pe Maica Sa și pe Sfinți. Căci, oricât de lung e drumul până acasă, niciodată nu au uitat să-i salute pe sfinți în zilele prăznuirii lor. Acum, la final de octombrie, pare că toate drumurile duc la București și că românii din toate colțurile lumii umplu Dealul Patriarhiei cu crizanteme, trandafiri și hortensii – daruri pentru Sfântul lor iubit.
Pentru că mulți dintre dumneavoastră cunoașteți deja, cu siguranță, multe dintre minunile și lucrările alese ale Sfântului Cuvios Dimitrie, am hotărât să dedicăm acest editorial unui subiect mai puțin prezent în mediul on-line și să consemnăm câteva detalii legate de modul în care au fost descoperite și scoase la lumină moaștele Ocrotitorului Bucureștilor. Când și cum s-a întâmplat acest fapt minunat, care a schimbat istoria creștinismului de plaiuri românești? Aflați în rândurile de mai jos.
Tradiția Bisericii noastre spune că, Sfântul Cuvios Dimitrie și-a cunoscut dinainte sfârșitul. Astfel, pentru ca trupul său să nu fie descoperit cu ușurință de cineva, a închis gura peșterii cu pietre, construindu-și un fel de mormânt, apoi și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Multă vreme, trupul său nu a putut fi găsit, în ciuda tuturor străduințelor monahilor din mănăstirea sa de metanie. După o perioadă ploioasă, însă, apa Lomului a ieșit din albie și a inundat împrejurimile și astfel au căzut cele două pietre, care erau în apropierea peșterii, împreună cu moaștele sfântului, rămânând acolo până când Bunul Dumnezeu a hotărât să le descopere printr-o mare minune. Se spune că, într-o noapte, îngerul Domnului s-a arătat în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, și i-a zis: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă – și i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine”. Sculându-se dimineață copilă, a spus părinților săi visul pe care l-a avut.
Adunând părinții fetei pe cei apropiați – vecini și rude, dar și pe preoții din satele învecinate – s-au dus cu toții în locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină puternică. Bătrânii locului se obișnuiseră cu dânsa, crezându-se de multe zeci de ani că acolo, în adâncime, este ascunsă o comoară de bani. Astfel, săpând ei cu multă hotărâre, după câteva ceasuri bune, au găsit în apă sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie, care erau pline de mâl și de prundiș, și le-au scos întregi, împrăștiind peste tot bună-mireasmă. Au înțeles, atunci, că nu bani se aflau în albia Lomului, ci o comoară fără de preț, în care se vede prezența vie a lui Dumnezeu și lucrarea Sfântului Duh. Încredințați de aceasta, au luat sfintele oseminte și le-au dus acasă, în satul Basarabov, din sudul Dunării, în dreptul orașului Giurgiu.
Din acea zi, sătenii și vecinii lor din localitățile învecinate au început să vină ca într-un fel de pelerinaj, la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, primind vindecare şi mângâiere. De altfel, după cum i-a fost făgăduit în vis, cea dintâi care s-a vindecat de duhul necurat a fost însăşi copila care a avut această mare cinste de a-l scoate din apă și din pietriș pe Dimitrie, prietenul lui Hristos. Vestea despre minunata aflare a moaștelor Cuviosului Dimitrie a circulat repede, ajungând la urechile domnitorului Țării Românești de atunci, care de îndată a trimis preoți și boieri, ca să aducă în țara noastră moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie. Conformându-se poruncii domnești, aceștia au mers în Basarabov, au luat moaștele Cuviosului și au pornit către Țara Românească. Însă, ajungând cu acestea până la Ruse, aproape de o fântână, sfântul n-a dorit să meargă mai departe, astfel că delegația a lăsat jos moaștele. S-au sfătuit, apoi, să înjuge două junici tinere la carul în care se aflau moaștele Sfântului și să le lase să meargă încotro vor vrea, iar ele s-au întors cu moaștele Sfântului înapoi la Basarabov, oprindu-se în mijlocul satului. Întorcându-se delegații acasă, au spus domnitorului cele întâmplate, iar acesta a trimis din nou boieri cu bani și au făcut o biserică în numele Cuviosului Dimitrie, acolo unde s-a oprit Sfântul.
Iar dacă întâmplarea aceasta a fost primită cu mâhnire de români, Dumnezeu a rânduit ca moaștele Sfântului Dimitrie să ajungă în țara noastră într-un alt context. Între anii 1769 și 1774, izbucnind un război între Rusia și Poarta otomană, generalul Petru Salticov a trecut Dunărea pentru a cuceri Rusciucul (astăzi, Ruse), ocupând mai multe localități, printre care și satul Basarabov, unde se aflau moaștele Sfântului, pe care, luându-le, voia să le trimită în Rusia. Însă, la rugămintea mitropolitului Grigorie al II-lea și a boierului Hagi Dimitrie, generalul rus s-a înduplecat și le-a lăsat bucureștenilor sfintele moaște, luând cu el în Rusia numai o mână a Sfântului Cuvios Dimitrie. Atunci, Mitropolitul Grigorie al II-lea a hotărât ca prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie să se facă în fiecare an în ziua de 27 octombrie, numindu-l „cel Nou”, ca să nu fie confundat cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
În preajma acestei zile speciale, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică: Dimitra, Dumitrița, Mița, Dimitrie, Dumitru, Mitruţ, Mitrel, Mitrică sau Mitică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Dimitrie. Venim, de asemenea, și cu ideea de cadou: volum cu viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și a Sfântului Dimitrie Basarabov, dar și o colecție minunată de icoane închinate celor doi Sfinți, potrivite fie pentru a încununa acest moment deosebit, fie spre a fi așezate în colțul de rugăciune ca semn de mulțumire adusă sfântului pentru ocrotirea și purtarea sa de grijă. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto: basilica.ro
