Iată-ne, deja, în cea de-a treia săptămână a Postului Mare. Căci… timpul nu mai are răbdare cu oamenii… Parcă mai ieri ascultam colinde și așteptam răbdători și cu desăvârșită bucurie Praznicul Nașterii Domnului, îndemnându-vă pe toți, prieteni ai frumoase familii Bizanticons Art, să intensificați nu doar rugăciunea și milostenia, ci și lecturile duhovnicești și activitățile culturale care ne îmbogățesc tuturor sufletele. Iar printre aceste activități vă recomandam, atunci, să participați la filmul „Man of God” („Omul lui Dumnezeu”), în regia Yelenei Popovic și dedicat vieţii Sfântului Nectarie din Eghina.
Poate vă întrebați de ce această introducere și ce legătură are cu titlul editorialului. Ei bine, se spune că nimic nu este întâmplător în viața noastră, așa cum nu este, poate, întâmplător nici faptul că, în perioada aceasta caracterizată de post și nevoință, calendarul nostru ortodox ne amintește din nou de un „om al lui Dumnezeu”, în toată puterea cuvântului. Este vorba despre Sfântul Cuvios Alexie, care s-a învrednicit să poarte acest supranume și pe care Biserica a rânduit să-l pomenim în a doua parte a lunii martie, în ziua de 17. Cine a fost acest cuvios, când și unde a trăit și, mai ales, cum a ajuns să poarte apelativul acesta, unic în paginile calendarului? Vă invităm să aflați în rândurile de mai jos!
Hristos, adevărata bogăție
Din paginile Sinaxarului aflăm că, Sfântul Alexie s-a născut la Roma, într-o familie bogată, fiind singur la părinți. Tatăl său, pe nume Eufimian, era un nobil cunoscut cu multă avere, mii de slugi şi multe palate, iar mama sa, Aglaida, era credincioasă şi cu frica lui Dumnezeu. Primind de la dânsa primele învățături ale dreptei credințe, la vârsta de şase ani, Sfântul Alexie a fost trimis de părinții săi să învețe gramatica, retorica şi, mai cu seamă, Sfintele Scripturi. Cu cât înainta în vârstă, cu atât creştea în inima lui dorinţa de a „aplica” cât mai curând îndemnurile evanghelice, astfel că într-o zi a hotărât să lase în urmă confortul casei și bunătățile cele pământești, încredințat fiind de faptul că doar în acest fel le va moșteni pe cele veşnice. Şi a început a-şi osteni trupul, purtând în secret pe trupul său o haină foarte aspră, făcută din păr. Ajungând la vârsta potrivită, părinții săi i-au găsit o logodnică tot din neam bogat și le-au pregătit o nuntă fastuoasă, însă în noaptea nunții, Sfântul Alexie și-a binecuvântat soția, i-a oferit inelul și a fugit, în taină, cu o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (în Asia Mică). A trăit ca un străin timp de 17 ani, la Edesa, în Siria, fără ca cineva să-i știe povestea de viață.
,,Omul lui Dumnezeu”
Timp de 18 ani a stat Sfântul Alexie lângă o biserică din Edesa, închinată Maicii Domnului, priveghind și rugându-se pentru mântuirea lui și a întregii lumi. Îmbrăcat cu haine vechi și sărăcăcioase, primea puțină hrană din mila celor care treceau pragul sfântului locaș. Toate acestea s-au schimbat, însă, într-o bună zi. Pe când se afla în timpul slujbei, eclesiarhul acelei biserici a avut o vedenie: dintr-o icoană, Maica Domnului i s-a arătat, spunându-i: „Adu în biserica mea pe omul lui Dumnezeu, căci este vrednic de Cereasca Împărăție; rugăciunea lui se suie ca niște tămâie cu bun miros înaintea lui Dumnezeu și precum stă coroana pe capul împărătesc, așa Duhul Sfânt se odihnește peste dânsul”. Ieșind eclesiarhul în grabă, n-a văzut pe nimeni și s-a întors spre icoana Născătoarei de Dumnezeu, rugând-o să-i arate pe omul lui Dumnezeu. Și a auzit iarăși cuvânt de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, spunându-i că săracul cel ce șade în pridvor la ușa bisericii, acela este „omul lui Dumnezeu”.
Atunci, mergând din nou eclesiarhul la ieșirea din biserică, a realizat că omul pe care îl caută este, de fapt, acel sărac pe care nimeni nu-l băga niciodată în seamă. Povestindu-i cele întâmplate, l-a chemat în biserică și astfel, în scurt timp, multă lume a aflat de viața lui cea sfântă și au început cu toții să-l cinstească. Și povestea avea să se repete – știind că slava omenească nu este decât o mare piedică în calea sa către porțile Raiului, Sfântul Alexie a plecat iarăși la drum. Primul gând a fost să meargă în Tarsul Ciliciei, la biserica Sfântului Apostol Pavel, însă corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vântul puternic, a fost purtată de valuri și adusă la Roma. Ajungând acasă, așadar, după atâta vreme, s-a hotărât să vieţuiască lângă casa părinţilor săi ca un necunoscut. Ba chiar mai mult, într-o zi a ieșit înaintea tatălui său, la vremea prânzului, pe când acesta se întorcea de la palatele împărătești, iar acesta fiind iubitor de săraci și amintindu-și de fiul său pierdut printre străini, a poruncit să i se facă o colibă chiar la porţile palatului. Și așa, fără să fie cunoscut de nimeni, își trăia zilele primind firimiturile de la masa propriilor săi părinți, fiind luat mereu în derâdere şi batjocorit de înşişi servitorii lui, îndurând toată nedreptatea acestora.
Până și finalul vieții sale este unul de poveste. Cu voia lui Dumnezeu, i s-a descoperit Sfântului, dinainte, ziua morţii sale şi atunci, cerând o bucată de hârtie, Cuviosul şi-a scris toată viaţa pomenind de părinții săi și de logodnica pe care a lăsat-o, dar și de toate cele pe care le-a îndurat în acești ani. La sfârșitul scrisorii, a adăugat un cuvânt de iertare și i-a asigurat pe toți de rugăciunea sa neîncetată: „Rogu-vă pe voi, părinţii mei iubiţi şi preacinstita mea mireasă, să nu vă mâhniţi pe mine, că v-am făcut atâta mâhnire, lăsându-vă singuri; şi pe mine mă durea inima pentru durerea voastră, de multe ori am făcut rugăciune pentru voi către Dumnezeu, ca să vă dea răbdare şi să vă învrednicească Împărăţiei Sale, iar eu nădăjduiesc spre milostivirea Lui că va împlini cererea mea, deoarece eu atât de nemilostiv am fost către a voastră tânguire.”
În clipa trecerii sale la cele veșnice, în Biserica celor Doisprezece Apostoli s-a auzit glas din cer, zicând să caute pe ,,omul lui Dumnezeu” care a răposat, ca să fie rugător pentru cetate. Atunci, Arhiepiscopul Inocenţiu şi împăratul Honoriu au început să întrebe în dreapta și-n stânga de „omul lui Dumnezeu” care tocmai și-a dat sufletul către cele cerești și astfel l-au găsit pe Sfântul Alexie și au descoperit la pieptul său scrisoarea. Citind-o cu glas tare, au aflat cu toții, minunându-se, taina cea ascunsă de atâta vreme.
Sfântul Alexie a fost îngropat cu mare cinste acasă, la Roma, sfintele sale oseminte răspândind bun-miros și vindecându-i pe cei ce se apropiau de ele. Astăzi, cinstitul său Cap se află la Mănăstirea Agia Lavra din Kalavrita (Grecia), fiind dăruit obștii de aici de către împăratul bizantin Manuel Paleologul, în anul 1398. Părţi din sfintele sale moaşte se găsesc în multe mănăstiri din Muntele Athos, dar în alte locuri ale lumii creştine.
Așadar, viața Sfântului Alexie este, poate, una dintre cele mai bune lecții pe care le putem primi acum, în zilele postirii. Și unul dintre cele mai evidente cursuri de punere în lucrarea a Cuvântului lui Dumnezeu și a poruncilor Sale. A înțeles Sfântul Alexie că „cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”, iar Hristos l-a înălțat întru cele Cerești și l-a făcut părtaș Împărăției Sale încă din timpul vieții. Să ne amintim și noi de Sfântul Alexie și, printre grijile noastre de zi cu zi, să-l vedem mereu în ochii celor săraci și marginalizați. E șansa noastră de a ieși din post cu inimile mai împăcate, oferind o bucată de pâine sau un covrig ca să primim Raiul. E șansa noastră să devenim, poate, cu multă stăruință, „oameni ai lui Dumnezeu”.
Postul Paștilor este o perioadă specială, în care trebuie să intensificăm nu doar rugăciunea și milostenia, ci și lecturile duhovnicești. De aceea, vă oferim Sinaxarul, unde veți descoperi și alte vieți ale sfinților, alături de cea a Sfântului Cuvios Alexie, Candela Dăruirii, invenția minunată a unui părinte din Munții Șureanu, dar și o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, alături de câteva volume – făclii pe calea postului – în ale căror pagini veți găsi, cu siguranță, liniștea și nădejdea de care avem atâta nevoie cu toții. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: ziarullumina.ro
