Încă din cele mai vechi timpuri, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost cinstită în mod deosebit în teologia și cultul Bisericii Ortodoxe, bucurându-se totodată de o adâncă prețuire și evlavie din partea credincioșilor. Imnografii, teologii și sfinții Bisericii i-au închinat de-a lungul veacurilor tropare, cântări, imne și acatiste, prin care au redat atât învățături dogmatice, cât și mulțimea minunilor săvârșite de Maica Domnului – minuni care continuă și astăzi în viața celor ce o cinstesc și o cheamă în ajutor cu credință.
Nu este întâmplător nici faptul că începutul și sfârșitul anului bisericesc sunt încadrate de două mari praznice închinate Maicii Domnului: 15 august – Adormirea Maicii Domnului și 8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului. De asemenea, luna octombrie este binecuvântată chiar la începutul ei cu o sărbătoare ce amintește tuturor de o minune a Preasfintei Fecioare: Acoperământul Maicii Domnului.
Iar dacă în anii trecuți v-am prezentat pe larg povestea sărbătorii, așa cum se regăsește ea în Sinaxar și în scrierile Sfinților Părinți, de această dată ne-am gândit să vă aducem înainte un subiect mai puțin cunoscut publicului larg și anume: cum arăta, de fapt, Acoperământul Maicii Domnului, și care sunt principalele sale caracteristici și semnificațiile teologice? Aflați în rândurile de mai jos!
Odoarele din Grădina Ghetsimani
Tradiția Bisericii relatează că, după Adormirea Maicii Domnului, trupul Ei a fost așezat în mormântul din Grădina Ghetsimani. Când Apostolul Toma, care lipsise la înmormântare, a dorit să se închine, mormântul a fost deschis, dar trupul nu a mai fost găsit – confirmând, astfel, înălțarea Ei cu trupul la cer. În mormânt au rămas doar câteva sfinte odoare: Acoperământul, Brâul și Tunica. Aceste odoare au fost păstrate cu mare evlavie de creștinii din Ierusalim, ca mărturie a prezenței și ocrotirii Maicii Domnului.
În anul 473, împăratul bizantin Leon I (numit și „cel Mare”) a hotărât mutarea acestor sfinte odoare la Constantinopol. Ele au fost așezate într-un paraclis special al Bisericii Maicii Domnului din Vlaherne. Această biserică devenise deja un centru important de cult, iar prezența acestor odoare i-a sporit și mai mult prestigiul, fiind considerate un „palladium imperial” – un fel de „garant” al ocrotirii lui Dumnezeu asupra capitalei, fiind scoase în procesiuni la vreme de primejdie, purtate la sinoade sau însoțind armatele imperiale în războaie.
Cum arăta, de fapt, Acoperământul Maicii Domnului?
Cum arăta acest Acoperământ pe care credincioșii îl cinsteau cu atâta evlavie? El era, de fapt, un obiect vestimentar obișnuit în mediul iudaic al secolului I: un văl sau un șal lung, de formă dreptunghiulară, suficient de mare pentru a acoperi capul și umerii, căzând până spre mijlocul trupului. Era țesut din fibre naturale – in, cânepă sau lână –, iar pentru ocazii mai speciale putea fi lucrat din materiale mai fine, cum ar fi porfira, o țesătură scumpă colorată cu roșu purpuriu. În mod obișnuit, însă, acoperământul era simplu, de culoare albă sau în tonuri deschise, semn al curăției și al vieții smerite.
Femeile din Orientul Apropiat purtau acest văl nu doar ca element de vestimentație, ci ca semn al respectului față de Dumnezeu și al rânduielilor comunității. Sfântul Apostol Pavel va întări mai târziu această rânduială, cerând ca femeile să aibă capul acoperit atunci când se roagă, pentru a arăta smerenie și supunere față de voia lui Dumnezeu, în Epistola I către Corinteni (11, 5, 10), unde spune că „orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul”, îndemnându-le să poarte un acoperământ „în semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri”, deci ca semn de respect față de ordinea rânduită de Dumnezeu. În acest fel, acoperirea capului devine nu doar un obicei exterior, ci o mărturisire vizibilă a smereniei și a legăturii cu Dumnezeu în timpul rugăciunii.
În viața de zi cu zi, vălul putea avea și un rol practic: putea fi strâns la un capăt pentru a transporta grâu, fructe sau alte lucruri mărunte, așa cum vedem chiar în Cartea Rut din Vechiul Testament, capitolul 3, versetul 15: „Iar către ea a zis: Dezbracă-ţi haina ta cea de deasupra şi ţine-o. Şi ea a ţinut-o, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz şi i le-a pus pe umăr şi s-a dus în cetate”. Aici, Boaz îi dă lui Rut șase măsuri de orz, iar ea își folosește veșmântul (manta sau văl) pentru a le duce.
Începând cu secolul al V-lea, Acoperământul Maicii Domnului capătă și o reprezentare artistică specială. În icoane, el este zugrăvit nu doar ca un văl simplu, ci împodobit cu trei stele – pe frunte și pe umeri – semn al pururea-fecioriei Maicii Domnului: înainte, în timpul și după Nașterea Mântuitorului. De asemenea, culoarea lui se schimbă în iconografie, devenind roșu închis sau vișiniu, simbol al jertfei și al demnității împărătești, în timp ce dedesubt se vede haina albastră, care semnifică umanitatea. Astfel, icoana nu ne arată neapărat cum arăta vălul în realitate, ci ne transmite semnificația teologică a persoanei Maicii Domnului și rolul ei în istoria mântuirii neamului omenesc.
În lumea ortodoxă, icoana în care Maica Domnului este pictată ținând acoperământul întins deasupra credincioșilor este una dintre cele mai îndrăgite reprezentări ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ea ne amintește că Maica Domnului nu a încetat să fie ocrotitoarea noastră, așa cum a fost și ocrotitoarea cetății Constantinopolului mai ales în ziua de 1 octombrie a anului 911 când, în timpul unei privegheri de toată noaptea, pe la ora 4 dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioșii adunați în biserică de frica unei invazii barbare.
În spațiul românesc, sărbătoarea este cunoscută sub numele de „Pocroava”, iar în tradiția populară coincide cu începutul iernii. Fetele nemăritate obișnuiau să se roage în această zi pentru a primi binecuvântarea unei familii, iar gospodarii considerau că vremea de „Pocroavă” prevestește cum va fi iarna ce urmează.
Astăzi, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului este trecută cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, iar în mănăstiri se săvârșesc privegheri de toată noaptea. Credincioșii citesc cu evlavie Acatistul Acoperământului, cerând Maicii Domnului să-i acopere cu rugăciunile și cu mijlocirea ei. Chiar dacă relicva fizică s-a pierdut de-a lungul istoriei, mesajul sărbătorii rămâne viu: Maica Domnului continuă să fie mijlocitoarea noastră, iar chemarea „Acoperă-ne cu cinstitul tău acoperământ” răsună și astăzi în inimile tuturor celor care îi cer ajutorul.
În această zi însemnată, aducem în atenția dumneavoastră cea mai frumoasă colecție din on-line a icoanelor cu Acoperământul Maicii Domnului, la cele mai bune prețuri – icoane potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune. Click pe linkurile de mai jos pentru detalii și comenzi:
