Postul Nașterii Domnului este una dintre cele mai importante perioade de pregătire duhovnicească din Biserica noastră Ortodoxă. Cunoscut în popor și sub numele „Postul Crăciunului”, el va începe în acest an luni, 15 noiembrie 2021 şi se va încheia în ziua de 24 decembrie, în ajunul slăvitului Praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
După cum știm deja, înainte de a intra într-unul dintre cele patru posturi rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an bisericesc (Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Paști, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel sau al Adormirii Maicii Domnului), rânduiala liturgică a bisericii noastre a hotărât o zi care să marcheze finalul perioadei în care puteam consuma orice fel de alimente, zi care mai este numită și „lăsatul secului” sau „lăsatul de sec”. Ce înseamnă acest lăsat de sec așezat înaintea postului Crăciunului și care sunt caracteristicile speciale ale acestei zile? Să descoperim împreună răspunsul în rândurile de mai jos!
Întâi de toate, trebuie să știm că Postul Naşterii Domnului a fost instituit în sec. IV-V, deci puțin mai târziu decât Postul Sfintelor Paşti. În vomulul „Liturgica generală”, părintele Ene Braniște subliniază că acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli. În sfintele mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până la Ceasul al IX-lea, când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn. Marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește. De asemenea, se mai face dezlegare la peşte și în zilele de luni, marţi şi joi doar în cazul în care este prăznuit un sfânt cu Doxologie Mare, adică atunci când la Utrenie se cântă polieleul (grupul de cântări rânduite la Utrenia sfinților mai importanți), se citește Sfânta Evanghelie, iar la final se cântă Doxologia Mare.
În ceea ce privește ziua de lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, aceasta are loc în general pe 14 noiembrie, însă, dacă această dată cade într-o zi de miercuri sau vineri, atunci postul începe în ziua de 14 noiembrie, ziua de 13 noiembrie devenind, așadar, ultima zi în care mai pot fi consumate alimente de dulce.
Potrivit liturgistului Badea Cireșanu, din punct de vedere etimologic, sintagma „lăsatul secului” s-ar fi format printr-o aglutinare (un procedeu de formare a cuvintelor prin lipirea strânsă a unei particule sau a unul cuvânt de alt cuvânt), de la expresia „lăsatul seculului”, a secolului sau a timpului acestuia lumesc, cu toate ale sale, așa cum este el definit de Sfântul Apostolul Ioan: „Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului si pofta ochilor și trufia vietii” (I Ioan 2, 16). În alte limbi există diferiți termeni pentru a denumi acest moment de trecere. În limba italiană, spre exemplu, termenul folosit este „carnevale”, adică „adio carne”, din acea zi începând Postul Paștelui.
În unele sate din zona de nord a Moldovei se păstrează până astăzi obiceiul spolocaniei (termen provenit din rusescul „poloskanije”, care înseamnă „a spăla”). Ce înseamnă acest obicei? Aflându-se în strânsă legătură cu ziua lăsatului de sec, tradiția spolocaniei presupune ca în prima zi de post, numită și „Lunea cea curată” sau „Lunea blidelor” oalele, farfuriile și tacâmurile cu care s-au consumat alimentele de dulce să fie spălate foarte bine cu cenușă sau – în zilele noastre – cu detergent. După ce le uscau, gospodinele le urcau pe acestea în podul casei, coborându-le pe cele destinate în mod exclusiv perioadei de postire. Observăm, deci, că atenția oamenilor era îndreptată încă din vechime asupra dimensiunii acesteia palpabile, văzute a postului, atenție care avea rădăcini puternice în conștiința lor. Afirmația aceasta este întărită încă o dată de un frumos obicei potrivit căruia toate alimentele de dulce care rămâneau de la masa de frupt era aruncate spre răsărit pentru a hrăni păsările cerului.
Trecând de la cele trupești la cele duhovnicești, ziua lăsatului de sec este și o nouă „stație” pe drumul vieții noastre duhovnicești. În această zi aparte, bine ar fi să încercăm, atât cât putem, să lăsăm într-un plan secundar lucrurile care ne ocupă atenția și ne consumă timpul, să ne mutăm puțin atenția de la problemele trecătoare și de la preocupările noastre lumești și să transformăm perioada celor șase săptămâni de post într-un timp al rugăciunii zilnice, al postului și al milosteniei făcute cu cei săraci. Să nu mai fim atât de preocupați de evenimentele zilnice care se întâmplă mai cu seamă în această perioadă în țara noastră și în întreaga lume, ci să ne concentrăm mai mult asupra lumii noastre interioare. Să facem un soi de „radiografie” înlăuntrul nostru și să tragem câteva concluzii: Ne este sufletul rece, precum odinioară peștera în care s-a născut Hristos? Să îl încălzim mereu cu puterea rugăciunii! Răbdarea nu ne mai este la îndemână așa cum ne era cândva? Să o recăpătăm cu metanii și să ne rugăm Domnului să ne dea iarăși puterea de a îndura greutăţile şi neplăcerile vieţii! Simțim că inima nu mai este atrasă atât de mult spre cele duhovnicești? Să o „resuscităm” cu milostenia și cu faptele bune în această perioadă a postului.
Într-un cuvânt, să fim altfel de oameni. Pentru că Altfel este și Pruncul pe care îl așteptăm an de an în peștera sărăcăcioasă de la Betleem. Să ne mângâie tristețile, să ne dea speranță și să ne confirme încă o dată că, pe acest pământ suntem simpli trecători. Curaj! Ne așteaptă veșnicia!
Pentru că perioada postului este o perioadă specială, în care trebuie să intensificăm nu doar rugăciunea și milostenia, ci și lecturile duhovnicești, venim în sprijinul dumneavoastră cu o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, alături de câteva volume – făclii pe calea postului – în ale căror pagini veți găsi, cu siguranță, liniștea și nădejdea de care avem atâta nevoie. Click pe linkurile aflate sub cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: basilica.ro
