Suntem în Postul Sfintelor Paști… O vreme aparte, o vreme în care sufletul se străduiește să-și curățească simțirile și să-și îndrepte pașii spre Dumnezeu. Sunt zilele acelea din an în care Biserica ne îndeamnă să ne hrănim nu doar cu post și rugăciune, ci și cu pilda sfinților care au trăit în desăvârșită nevoință. Iar un astfel de luminător este Sfântul Efrem Sirul, marele dascăl al pocăinței, ale cărui scrieri și rugăciuni străbat veacurile, chemându-ne la smerenie, lacrimi și la curățirea inimilor noastre.
Numele său ne este bine cunoscut mai ales datorită legăturii sale liturgice cu Postul Mare. Începând din prima zi a postului și până în Miercurea Mare din Săptămâna Pătimirilor, la finalul oficiului liturgic, zilnic, rostim Rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…”, însoțită de metanii mici și mari, așezate cu evlavie în rânduiala Bisericii. Considerată o adevărată capodoperă a literaturii patristice timpurii, această rugăciune a fost numită de Părintele Alexander Schmemann „Rugăciunea Postului Mare”, fiind una dintre cele mai puternice expresii ale pocăinței și smereniei creștine. Așadar, ținând cont că prin această rugăciune Sfântul Efrem ne este o adevărată călăuză duhovnicească de-a lungul Postului Mare, ne-am gândit să vă aducem înainte câteva detalii despre viața sa, dar și o întâmplare mai puțin cunoscută, despre cum a reușit Sfântul Efrem să vindece o desfrânată de patima ei. Detalii, ca de obicei, în rândurile de mai jos.
Fiul unui preot păgân
Sfântul Cuvios Efrem Sirul s-a născut în anul 306 în cetatea Nisibe, situată în Mesopotamia, într-o familie păgână. Tatăl său era preot al zeiței Abizal, iar Efrem a fost crescut în mijlocul unui mediu păgân. Totuși, destinul său s-a schimbat atunci când a întâlnit pe Sfântul Iacov, episcopul de Nisibe, care l-a învățat în tainele creștinismului și l-a botezat la vârsta de 18 ani. Deși părinții săi nu erau creștini, Efrem a ales să urmeze învățăturile Bisericii și să trăiască în comuniune cu Dumnezeu.
Într-o perioadă marcată de persecuțiile împotriva creștinilor, care aveau loc în Persia, Sfântul Efrem și alți creștini din Nisibe au fost nevoiți să părăsească orașul. A plecat împreună cu alți credincioși și s-a stabilit mai întâi în Beit-Garbaya, iar apoi în Edessa, unde a trăit în calitate de monah timp de zece ani. Aici, Sfântul Efrem a dus o viață ascetică, plină de rugăciune, post și nevoință, dedicându-se în totalitate vieții duhovnicești. În Edessa, Sfântul Efrem a devenit cunoscut pentru dăruirea sa în lupta împotriva ereziilor și sectelor care își făceau apariția în acea perioadă.
Un alt aspect remarcabil al vieții sale este talentul său literar. Sfântul Efrem a fost un mare teolog și scriitor, fiind autorul unor lucrări teologice profunde, printre care cele mai notabile sunt „Imnele” și „Comentariile la Facere”. Aceste lucrări nu doar că reflectă înțelegerea sa profundă a credinței, dar ele sunt și o expresie unică a teologiei siriene, având un stil poetic caracteristic. Totodată, el a fost și un mare păstor de suflete, îndrumându-i pe ceilalți pe calea mântuirii. Trăind o viață de asceză, Sfântul Efrem a învățat să își înfrâneze orice poftă, devenind un model de smerenie și rugăciune pentru întreaga Biserică.
Sfântul Efrem și vindecarea desfrânatei
O întâmplare mai puțin cunoscută despre Sfântul Efrem Sirul s-a întâmplat în vremea în care acesta trăia în cetatea Edesei. Se povestește că o femeie desfrânată, care locuia în apropierea sa, s-a lăsat ispitită de diavol și a încercat să-l ispitească, la rândul ei, pe Sfântul Efrem.
Într-o zi, în timp ce Sfântul Efrem fierbea o mâncare, femeia i-a deschis fereastra și, aplecându-se cu obrăznicie, l-a privit și i-a adresat cuvinte provocatoare, dorind să-l tulbure. Aceasta l-a întrebat, apoi, ce îi lipsește din mâncarea sa, încercând să-l facă să se simtă jenat sau să-și piardă calmul. Sfântul Efrem, însă, nu s-a lăsat tulburat și i-a răspuns cu blândețe, spunându-i că îi lipseau „trei pietre și puțin lut, pentru ca fereastra să fie astupată”. Răspunsul său, simplu și fără urmă de furie, o surprinsese. Femeia, însă, nu s-a lăsat și a continuat să-l provoace, acuzându-l de mândrie și spunându-i că voia să fie cu el, dar că el îi tăia orice nădejde. Sfântul Efrem i-a răspuns iarăși cu răbdare și înțelepciune, spunându-i că, dacă își dorea cu adevărat să fie împreună cu el, trebuia să meargă în mijlocul cetății. Femeia, surprinsă de acest răspuns, l-a întrebat cum ar fi posibil să facă acest lucru, având în vedere că toți oamenii ar fi văzut-o și i-ar fi disprețuit.
La întrebarea ei, Sfântul Efrem i-a dat un răspuns neașteptat: i-a spus că, dacă se teme de ochii oamenilor, care sunt trecători, atunci ar trebui să se teamă mult mai mult de ochii lui Dumnezeu, care vede totul – atât cele ascunse, cât și cele văzute. Cuvintele sale au pătruns adânc în sufletul femeii, care, conștientizând păcatul și mândria sa, a căzut la picioarele Sfântului Efrem și a cerut iertare. Cu lacrimi în ochi, și-a mărturisit păcatele și i-a cerut să-i fie povățuitor pe calea mântuirii. Astfel, prin blândețea și înțelepciunea sa, Sfântul Efrem a reușit să transforme ispita într-un prilej de întoarcere către Dumnezeu, aducând o suflet rătăcit pe drumul pocăinței, pe calea către Împărăția lui Hristos.
Așadar, înțelegem că smerenia, trezvia, frica de Dumnezeu, rugăciunea și pocăința sinceră sunt armele duhovnicești ce ne ajută să facem față ispitirilor care vin în viața noastră în fiecare zi, ceas de ceas – fie că suntem în familie, la birou sau… în trafic. Am văzut cum, Sfântul Efrem, prin răspunsurile sale pline de blândețe și înțelepciune, ne arată că ispita nu trebuie întâmpinată decât cu calm, cu o inimă smerită și cu nădejde deplină în ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, urmând și noi pilda aceasta din viața sa, să rămânem neclintiți în fața provocărilor, căutând mereu să chemăm numele lui Dumnezeu atunci când ne simțim slabi și să ne întărim sufletului prin rugăciune și pocăință, spunând: „Doamne, numai Tu singur mă poți ajuta, căci în slăbiciunea mea, Tu ești puterea mea. Mă încred în bunătatea Ta și în mila Ta nemăsurată, pentru că nu vei da pierzării pe nimeni dintre cei ce caută ajutorul Tău. Amin!”
Cu acest prilej, am adunat pentru dumneavoastră câteva volume cu învățăturile acestui mare părinte al pustiei, Sfântul Efrem Sirul, câteva cărți de rugăciune, precum și „Candelele Dăruirii” – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
