Îți mai amintești cum arătau ogoarele din satul bunicilor la sfârșit de vară? Împlinite, aurii, fremătând sub greutatea rodului și pregătite de seceriș. Acum închide ochii și imaginează-ți cum, peste noapte, o năpastă nevăzută le mistuie cu totul. Cerul se întunecă dintr-odată sub roiuri nesfârșite de lăcuste, care se lasă peste pământ ca o ploaie de foc, lăsând în urma lor doar pustiu. Această imagine apocaliptică nu este ficțiune, ci o realitate dureroasă cu care s-au confruntat, de-a lungul istoriei, și strămoșii noștri.
Și totuși, în mijlocul prăpădului, nădejdea nu pierise. Căci ajutorul nu întârzia să vină, chemat prin rugăciunile fierbinți ale poporului și prin aducerea în procesiune a cinstitului cap al Sfântului Mihail al Sinadei, prăznuit pe 23 mai. Cine este acest Sfânt Mihail, despre care, poate, puțini am auzit astăzi și cum a alungat el lăcustele din Țările Române? Aflați în rândurile de mai jos!
Apărător neînfricat al sfintelor icoane
Sfântul Mihail al Sinadei a trăit în vremea împăratului Leon Armeanul (813–820) și a patriarhului Tarasie al Constantinopolului. Sinaxarul ne spune că a dus o viață îngerească încă din tinerețe, păstrând curăția trupească și îmbrățișând viața monahală alături de Sfântul Teofilact al Nicomidiei, sub îndrumarea Patriarhului Tarasie. Cei doi au fost trimiși la o mănăstire de lângă Marea Neagră, unde s-au nevoit în fapte bune și rugăciune, dobândind mari daruri de la Dumnezeu. Printre minunile săvârșite, se numără izvorârea apei dintr-un vas de aramă uscat în timpul unei secete mari.
Pentru sfințenia lor, Patriarhul Tarasie l-a hirotonit pe Mihail episcop în Sinad, iar pe Teofilact mitropolit în Nicomidia. Ca episcop, Sfântul Mihail a păstorit cu înțelepciune și a continuat să trăiască o viață aleasă. Când împăratul iconoclast Leon Armeanul a început prigoana împotriva celor care cinsteau sfintele icoane, Sfântul Mihail s-a dovedit un mărturisitor curajos al dreptei credințe. A apărat cu hotărâre icoanele, înfruntând fără teamă judecata și amenințările împăratului și spunându-i cu glas mare: „Cinstesc sfânta icoană a Mântuitorului meu Iisus Hristos și a Preacuratei Fecioare Maicii Lui, și a celorlalți sfinți, și mă închin lor; iar de porunca ta nu mă îngrijesc și întru nimic o socotesc”.
Pentru aceasta, a fost exilat și a suferit multe necazuri, dar a rămas statornic în credință până la sfârșit. A trecut la Domnul primind cununa muceniciei și a fost rânduit de Dumnezeu în ceata sfinților arhierei și mărturisitori.
Sfântul Mihail și lăcustele din Țările Române
Mai cu seamă în țara noastră, însă, Sfântul Mihail nu este atât de cunoscut pentru curajul său de a apăra sfintele icoane, cât mai ales pentru două minuni pe care le-a săvârșit în țara noastră acum câteva veacuri. Ce a făcut, mai exact? În trei cuvinte – a alungat lăcustele.
În timpul domniei lui Matei Basarab (1632–1654), o invazie masivă de lăcuste a lovit Țara Românească, cel mai probabil în deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea. Cronicile, inclusiv cea a lui Gheorghe Ureche, dar mai ales izvoarele muntene, menționează că „pământul se făcuse negru de lăcuste.” Acestea acopereau cerul în stoluri uriașe, întunecând soarele, și devorau în câteva ore întreaga vegetație: grâne, viță-de-vie, livezi, iarbă, ba chiar și scoarța copacilor. După ce distrugeau totul, mureau în număr uriaș și trupurile lor putrezite răspândeau un miros greu, îngreunând aerul și favorizând izbucnirea unor boli. În urma invaziei, a urmat o foamete grea.
Oamenii își părăseau casele în căutarea hranei, iar unii mureau de foame. Oamenii au interpretat această pedeapsă ca un semn al mâniei lui Dumnezeu, chemând preoții să iasă cu Sfânta Cruce în ogoare și să citească rugăciuni de alungare a molimei. Gândindu-se că Dumnezeu nu le ascultă rugăciunile din pricina păcatelor, domnitorul a cerut ajutorul monahilor de la Marea Lavră din Muntele Athos. Astfel, în anul 1641, aceștia au adus în Țara Românească cinstitul cap al Sfântului Mihail al Sinadelor. Sfintele moaște au fost purtate atunci în procesiuni prin toată țara, iar rugăciunile poporului, însoțite de mijlocirea sfântului, au adus alinare și izbăvire de necaz.
În semn de recunoștință, în anul 1643, domnitorul Matei Basarab a ridicat un paraclis în cinstea Sfântului Mihail în incinta Marii Lavre din Sfântul Munte. Totodată, le-a dăruit monahilor aghioriți o Evanghelie grecească și un manuscris din secolul al X-lea, împodobit cu ferecătură de argint. Pe spatele primei coperte sunt gravate chipurile lui Matei Basarab și al doamnei Elena, ținând darul în mâini, cu mențiunea că este oferit „întru harul și binecuvântarea Sfântului Mihail, episcopul Sinadelor, Mărturisitorul”. În aceeași perioadă, domnitorul a plătit o răscumpărare pentru a păstra câteva părticele din moaștele sfântului, pe care le-a ferecat în aur, argint și pietre prețioase, lăsându-le spre cinstire la Mănăstirea Arnota.
După aproape jumătate de veac, însă, istoria avea să se repete. În 1691, în cel de-al treilea an al domniei lui Constantin Brâncoveanu lăcustele au venit dinspre sud, din părțile Imperiului Otoman, trecând Dunărea în stoluri uriașe. În cronica lui Radu Greceanu, care a fost și cronicar oficial al domnitorului Brâncoveanu se menționează că „au venit lăcuste multe, ca o pâclă întunecată, acoperind văzduhul și pământul.” Și de această dată, au distrus tot ce era verde: câmpurile cu grâu, pășunile, livezile și grădinile, cauzând o criză agricolă urmată de foamete. În documente ale epocii se notează că această nenorocire a fost însoțită și de molime și alte încercări grele pentru popor.
În fața acestei mai încercări, însă, poporul și-a amintit de ajutorul Sfântului Mihail. Domnitorul a trimis solie în Sfântul Munte Athos, rugându-i pe părinții Marii Lavre să aducă din nou capul Sfântului Mihail. Acesta a fost purtat în procesiuni și rugăciuni prin toate locurile afectate, iar cu harul lui Dumnezeu, molima lăcustelor a încetat. În semn de mulțumire pentru această izbăvire, Sfântul domnitor Constantin Brâncoveanu a împodobit capul sfântului cu o coroană de aur încrustată cu pietre prețioase și a confecționat o raclă frumoasă din argint în care au fost așezate sfintele moaște, după cum consemnează cronicarul Radu Greceanu. Totodată, Mănăstirii Marea Lavră i-a fost oferită o danie anuală de 6000 de aspri.
În semn de binecuvântare și prețuire, un mic fragment din moaștele Sfântului Mihail a fost dăruit Mănăstirii Hurezi – cea mai importantă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu – unde se păstrează până în zilele noastre.
Așadar, aceste două minuni ale Sfântului Mihail, săvârșite pe pământ românesc, ne amintesc tuturor că în fața încercărilor care poate par copleșitoare — fie că este vorba despre molime, foamete sau dezastre naturale — nădejdea și credința rămân un izvor nesecat de mângâiere și putere. Prin mijlocirea Sfântului Mihail, poporul român a găsit alinare și izbăvire, iar faptele domnitorilor Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu ne arată cum credința și rugăciunea pot schimba soarta unei țări și a unui popor.
Pentru că ne aflăm în preajma praznicului Înălțării Domnului, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ortodoxe ale Mântuitorului, realizate în stil bizantin, după tehnici tradiționale cu materiale naturale de înaltă calitate, pentru o mai bună calitate a imaginii și pentru obținerea unei rezistențe de lungă durată. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.pixabay.com
