Așa cum v-am obișnuit, în articolele noastre de pe blogul Bizanticons Art, ne dorim să aducem mai aproape de dumneavoastră pagini alese din viața sfinților Bisericii, împletite cu tâlcuirea simbolurilor din icoanele lor. Credem cu tărie că înțelegerea detaliilor unei icoane nu este doar un exercițiu de cunoaștere, ci și un sprijin real pentru viața duhovnicească, contribuind totodată la o mai bună cunoaștere a patrimoniului spiritual și artistic al Bisericii noastre Ortodoxe.
De această dată, vă propunem o incursiune într-un subiect la fel de fascinant pe tărâmul iconografiei. Dacă privim cu luare-aminte icoana Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei, prăznuit în fiecare an în data de 8 august, atenția ne este atrasă de un element mai puțin obișnuit: în fundalul icoanei sau la picioarele sfântului este adesea zugrăvit un râu învolburat, căruia arhiereul pare că nu-i acordă o prea mare importanță. Poate că, pentru simplii privitori acest peisaj ar putea părea un banal element decorativ sau o alegorie, însă, în realitate, în spatele acestei reprezentări se ascunde o minune cutremurătoare consemnată în scrierile hagiografice. De ce are apa acest loc central în reprezentarea sfântului și ce taină ne descoperă ea? Vă invităm să aflați în rândurile care urmează!
Cine a fost Sfântul Miron al Cretei?
Sfântul Miron Făcătorul de Minuni s-a născut în insula Creta, în apropiere de Cnossos, și a trăit în secolele al III-lea și al IV-lea. În tinerețe a fost căsătorit și a lucrat pământul pentru a-și întreține familia. Era cunoscut pentru bunătatea și milostenia sa, ajutându-i pe toți cei care îi cereau sprijin și împărțind săracilor din roadele muncii sale.
O întâmplare păstrată în tradiția hagiografică arată marea sa blândețe. Surprinzând câțiva tâlhari care îi furaseră grâul din arie, Sfântul Miron nu i-a certat și nu i-a pedepsit, ci din contra – i-a ajutat să-și ridice sacii pe umeri. Generozitatea lui i-a rușinat atât de mult, încât aceștia și-au schimbat purtarea și au început să ducă o viață cinstită. Pentru viața sa virtuoasă și pentru dragostea arătată semenilor, Sfântul Miron a fost chemat la slujirea preoțească în cetatea sa natală, Raucia. Mai târziu, credincioșii l-au ales episcop al Cretei și, în această calitate, și-a păstorit cu înțelepciune turma, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Sfântul Miron s-a mutat cu pace la Domnul în jurul anului 350, la vârsta de 100 de ani. Pentru minunile săvârșite, a rămas cunoscut în tradiția Bisericii drept „Sfântul Miron Făcătorul de Minuni, Episcopul Cretei”.
Râul din icoanele Sfântului Miron
Așa cum am spus și în introducere, râul reprezentat în unele icoane ale Sfântului Miron face trimitere la una dintre cele mai cunoscute minuni consemnate în viața sa, pe care noi am aflat-o și o împărtășim cu dumneavoastră.
Relatarea hagiografică spune că, în vremea în care Sfântul Miron păstorea credincioșii din Creta, râul Triton se umflase și curgea cu mare repeziciune. Apele deveniseră atât de puternice, încât trecerea de pe un mal pe celălalt era cu neputință. În acel moment, un bărbat de seamă avea mare nevoie să traverseze râul și apoi să se întoarcă înapoi la liman. Văzând nevoia acestuia, Sfântul Miron nu a rămas nepăsător. Cu încredere deplină în Dumnezeu și din iubire față de omul aflat în primejdie, arhiereul s-a rugat, iar repeziciunea râului s-a oprit. Apele nu au mai curs, lăsând cale liberă pentru trecere. Bărbatul a ajuns pe celălalt mal și s-a întors în siguranță, în timp ce râul a rămas nemișcat – amintind, într-un fel, de trecerea poporului Israel prin Marea Roșie. Unele versiuni ale vieții sfântului menționează că însuși Sfântul Miron a trecut prin albia râului ca pe uscat.
După ce bărbatul s-a întors, râul nu și-a reluat singur curgerea. Astfel că, Sfântul Miron a încredințat toiagul său unor trimiși și le-a poruncit să meargă la apă. Ajunși acolo, aceștia au atins și au tulburat apa cu toiagul sfântului, vestindu-i porunca arhiereului de a-și urma din nou cursul firesc. Îndată, râul a pornit cu mare putere și s-a întors în matca sa, curgând ca mai înainte. Unele surse locale identifică vechiul râu Triton cu actualul râu Karteros din regiunea Heraklion, deși această identificare nu poate fi stabilită cu deplină certitudine pe baza izvoarelor hagiografice.
Așadar, această minune explică de ce Sfântul Miron este zugrăvit uneori având un râu în fundal sau la picioarele sale. Râul cel repede-curgător simbolizează, în plan duhovnicesc, noianul grijilor și al încercărilor ce amenință să ne înece nădejdea. Însă, așa cum apele s-au oprit la porunca sfântului, tot astfel și sufletul ancorat în rugăciune dovedește că nicio viforâre a acestei lumi nu poate alunga pacea lui Dumnezeu, Care face cu putință ceea ce la oameni este cu neputință.
Biserica și peștera din Agios Myronas
În satul cretan Agios Myronas, care îi poartă numele, situat la 20 km de Heraklion, amintirea Sfântului Miron este păstrată cu multă evlavie de comunitatea locală. Locuitorii cunosc numeroase relatări despre minunile săvârșite de acesta, transmise de-a lungul timpului din generație în generație și devenind, astfel, o parte importantă a tradiției și a identității locului. Odată cu istorisirea minunilor s-au păstrat și respectul, recunoștința și grija față de locurile legate de viața sfântului și închinate cinstirii sale. La vest de biserica închinată sfântului și la un nivel inferior acesteia se află o peșteră despre care tradiția locală spune că i-a fost chilie și loc de nevoință. Peștera a fost transformată într-un mic paraclis, iar în interiorul ei se păstrează un pat de piatră, unde se odihnea sfântul după lungile nopți de priveghere și un mic altar.
Pe unul dintre pereții stâncoși se prelinge apă, care se adună într-o mică adâncitură. Credincioșii o primesc ca aghiasmă deoarece, potrivit tradiției locale, izvorul ar fi apărut prin rugăciunea Sfântului Miron, atunci când locuitorii cetății sufereau din cauza lipsei de apă. Mormântul și sfintele moaște ale ierarhului se păstrează în biserica principală din Agios Myronas, unde sunt cinstite anual de mii de pelerini. Tot aici se află și o veche icoană făcătoare de minuni a Sfântului Miron, datând tocmai din secolul al XVI-lea.
Așadar, data viitoare când veți privi chipul luminos al Sfântului Miron – fie în veșminte de arhiereu, fie alături de apele potolite ale Tritonului – să vă amintiți că nicio furtună din lumea aceasta nu poate birui pacea așezată de Hristos în sufletele celor ce Îi slujesc cu bucurie și cu smerenie. Sfinte Ierarhe Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În această perioadă aparte a postului, vă așteptăm pe site-ul nostru, www.BIZANTICONS.ro, să descoperiți ansamblul complet al icoanelor Maicii Domnului, dar și noua colecție de veșminte, dedicată praznicului Adormirii Maicii Domnului. Colecția cuprinde acoperăminte pentru Sfintele Vase (pocrovețe), în variante de 3 și 4 piese, bedernițe (epigonate), paterițe și semne de Evanghelie, toate realizate din materiale de calitate și împodobite cu broderii deosebite care redau icoana Adormirii Maicii Domnului. Apăsați click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
