În data de 24 septembrie, Biserica noastră Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, unul dintre marii părinți duhovnicești ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru învățăturile sale despre smerenie, rugăciune și iubirea față de întreaga omenire. Deși a dus o viață de nevoință în Mănăstirea Sfântului Pantelimon din Muntele Athos, sfaturile sale au rămas surprinzător de apropiate de frământările omului contemporan, fiind întemeiate pe exemple simple și ușor de înțeles.
Un asemenea sfat privește lupta cu obiceiurile care ajung să pună stăpânire pe voința omului, între care se numără și dependența de fumat. Care este „rețeta” Sfântului Siluan pentru cel care dorește să renunțe la țigări? Și cum poate o rugăciune rostită înaintea aprinderii unei țigări să devină primul pas către recâștigarea libertății? Un episod petrecut în timpul unei călătorii cu trenul ne oferă un răspuns pe cât de simplu, pe atât de pătrunzător. Aflați-l în rândurile de mai jos!
Cine a fost Sfântul Siluan Athonitul?
Să reținem, mai întâi, câteva informații biografice. Sfântul Siluan Athonitul, pe numele său de mirean Simeon Ivanovici Antonov, s-a născut în anul 1866, într-o familie de țărani ruși din satul Șovsk, regiunea Tambov. Părinții săi aveau șapte copii, cinci băieți și două fete, iar tatăl său, un om blând, răbdător și adânc credincios, a avut o influență hotărâtoare asupra formării sale sufletești. Încă din copilărie, Simeon purta în inimă dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Mai târziu, auzind despre viața Sfântului Ioan Zăvorâtul, a înțeles că mărturia sfinților dovedește apropierea lui Dumnezeu de oameni: „Dacă există sfinți, înseamnă că Dumnezeu este cu noi și nu trebuie să străbat tot pământul ca să-L găsesc”.
La 19 ani a trăit o puternică trezire sufletească și a simțit chemarea către monahism, însă tatăl său l-a sfătuit să-și încheie mai întâi serviciul militar. În anii tinereții, râvna sa s-a răcit pentru o vreme, iar grijile și plăcerile vieții lumești au început să-l îndepărteze de hotărârea luată. Din această stare a fost trezit de glasul blând al Maicii Domnului, experiență care l-a făcut să-și vadă păcatele, să se pocăiască și să se întoarcă la chemarea primită.
După încheierea serviciului militar, în anul 1892, Simeon a plecat în Sfântul Munte Athos și a intrat în obștea Mănăstirii rusești Sfântul Pantelimon, unde a primit numele Siluan. Viața sa monahală a fost marcată de rugăciune intensă, nevoință și lupte sufletești greu de imaginat pentru cei din afara vieții ascetice.
Într-o seară, în timp ce se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, a primit darul rugăciunii inimii. Mai târziu, după o perioadă de grele ispite și deznădejde, L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în biserica mănăstirii, iar întreaga sa ființă s-a umplut de har. Au urmat ani de căutare, smerire și rugăciune stăruitoare, în care a învățat să lupte împotriva mândriei și să-și pună toată nădejdea în mila lui Dumnezeu.
În ultima parte a vieții, Sfântul Siluan s-a rugat cu lacrimi pentru întreaga omenire, pe care o numea „întregul Adam”. Experiențele și învățăturile sale au fost adunate și publicate de ucenicul său, Sfântul Sofronie Saharov. Cuviosul a trecut la Domnul la 24 septembrie 1938, zi în care este și pomenit de Biserică.
O tabacheră de argint și lecția Sfântului Siluan
În volumul Cuviosul Siluan Athonitul, tradus în română de părintele Rafail Noica, am descoperit un pasaj interesant și ne-am gândit să-l împărtășim cu dumneavoastră, cititorii blogului Bizanticons Art. Astfel, în paginile volumului se povestește că, în anul 1905, Sfântul Siluan a petrecut câteva luni în Rusia și a vizitat mai multe mănăstiri. În timpul unei călătorii cu trenul, pe locul din fața sa s-a așezat un negustor care, într-un gest de politețe, și-a deschis tabachera de argint și i-a oferit o țigară. Părintele Siluan i-a mulțumit, însă a refuzat țigara. Negustorul a început atunci să-i explice că fumatul ar avea și unele avantaje: îl ajuta pe om să întrerupă încordarea muncii, îi oferea câteva clipe de odihnă și înlesnea conversațiile purtate cu prietenii sau cu partenerii de afaceri. A continuat să vorbească, încercând să-l convingă pe monah să primească țigara.
Sfântul Siluan a ascultat explicațiile și i-a spus: „Domnule, înainte de a fuma o țigară, rugați-vă și spuneți Tatăl nostru”. Negustorul, surprins de propunere, a recunoscut: „Să te rogi înainte de a fuma parcă nu prea merge”. Atunci Cuviosul i-a oferit răspunsul care avea să rămână cunoscut drept unul dintre cele mai cunoscute sfaturi despre viața duhovnicească: „Deci, tot lucrul înaintea căruia nu merge o rugăciune nesilită, mai bine să nu-l faci”.
Rugăciunea și ajutorul medical pot lucra împreună
Sigur că expresia „rețeta Sfântului Siluan” trebuie înțeleasă în sens duhovnicesc. Dependența de nicotină are și o puternică dimensiune fizică și psihologică, iar renunțarea la fumat poate aduce simptome de sevraj și recăderi. Persoanele care întâmpină dificultăți pot cere sprijinul medicului, al unui psiholog sau al unui program specializat în renunțarea la tutun. Pentru omul credincios, sprijinul medical poate fi însoțit de rugăciune, Spovedanie, sfatul duhovnicului și participarea la viața Bisericii. Astfel, lupta cu dependența cuprinde atât vindecarea trupului, cât și recâștigarea libertății lăuntrice.
Cuvântul Sfântului Siluan depășește, totuși, problema fumatului și poate fi aplicat oricărui obicei care începe să ne conducă viața. Putem rosti firesc o rugăciune înainte de ceea ce vrem să facem? Ne păstrăm pacea și libertatea? Gestul respectiv ne apropie de Dumnezeu și de oameni? Răspunsurile sincere ne ajută să vedem unde se ascunde o patimă și unde este nevoie de schimbare. Sfatul oferit negustorului în tren ne arată câtă putere poate avea un moment de cugetare și de rugăciune. În locul gestului făcut automat apare întâlnirea cu Dumnezeu, iar dorința de schimbare primește un sprijin mai puternic decât simplul instinct de moment.
Așadar, cei care se luptă cu dependența de fumat pot începe chiar de aici: înaintea fiecărei țigări, să rostească atent rugăciunea „Tatăl nostru” și să-I ceară lui Dumnezeu puterea de a amâna gestul, apoi de a renunța la el. Fiecare țigară refuzată este un pas către libertate, iar o eventuală cădere poate fi urmată de o nouă încercare, cu răbdare și nădejde. Un cunoscut cuvânt din Pateric surprinde foarte bine această luptă: „Ce faci, părinte? – Cad și mă ridic!”. Biruința asupra unei dependențe se poate clădi prin multe asemenea ridicări, prin rugăciune, și prin încrederea că Dumnezeu întărește fiecare hotărâre sinceră de îndreptare. Important este ca omul să nu rămână căzut, să nu se lase cuprins de deznădejde și să reînceapă lupta ori de câte ori este nevoie.
Sfinte Cuvioase Siluan, ajută-ne să biruim patimile și să dobândim pacea lui Hristos! Amin!
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, două icoane ale Sfântului Siluan Athonitul, dar și Mineiul pe septembrie, în care puteți descoperi multe alte povești impresionante ale sfinților pe care îi cinstim de-a lungul anului, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
