Din nou octombrie… Iașul își deschide porțile într-o simfonie de culori ruginii și rugăciuni șoptite. Vechea capitală a Moldovei devine iarăși, pentru câteva zile, un loc de întâlnire al credinței și al nădejdii, în care pelerini din toate colțurile țării și de peste hotare vin să își plece frunțile și să aducă prinosul lor de rugăciune la racla Sfintei Cuvioase Parascheva. După tradiția atâtor ani, străzile orașului se umplu de miresmele busuiocului și ale tămâiei, iar pașii pelerinilor, care au străbătut sute sau chiar mii de kilometri, transformă Iașul într-o adevărată capitală a Ortodoxiei. E locul în care, la mijloc de toamnă, credința învinge oboseala, iar răbdarea se împletește cu nădejde că, Sfânta va asculta rugăciunile și va mijloci pentru toți la Bunul Dumnezeu.
Deși majoritatea pelerinilor care ajung an de an la Iași în preajma zilei de 14 octombrie știu detalii legate de viețuirea duhovnicească a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, puțini sunt cei care cunosc un alt aspect aparte: modul în care au fost descoperite sfintele sale moaște. Așa se face că, ne ținem promisiunea și vă aducem înainte câteva detalii legate de acest subiect, în săptămâna dinaintea hramului de la Iași.
Pustnica din Epivat
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în jurul secolului al XI-lea în localitatea Epivat, situată pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (astăzi, la 50 kilometri vest de Istanbul). Încă din fragedă copilărie, Sfânta Parascheva a manifestat o dorință puternică de a trăi întru sfințenie și credință, fiind crescută într-o familie creștină. De tânără, Parascheva a fost mișcată sufletește de cuvintele Evangheliei, iar unul dintre primele sale fapte remarcabile a fost împărțirea hainelor și a bunurilor personale celor săraci, gesturi care i-au atras, la început, reproșuri din partea familiei.
La scurt timp după ce și-a pierdut părinții, Sfânta Parascheva a decis să își urmeze chemarea spirituală. A împărțit întreaga avere moștenită celor nevoiași și a plecat într-un pelerinaj care a început la Constantinopol. Ulterior, dorința ei de a trăi în locurile unde Mântuitorul Hristos a pășit a condus-o către Țara Sfântă. Ajunsă în Ierusalim, Parascheva a colindat locurile sacre, rugându-se cu multă evlavie la Mormântul Domnului. După această călătorie spirituală, s-a stabilit într-o mănăstire de maici din pustia Iordanului, unde s-a nevoit timp de ani de zile, urmând exemplul marilor sfinți pustnici, precum Sfântul Ioan Botezătorul și Sfânta Maria Egipteanca.
În această perioadă, Cuvioasa Parascheva a trăit o viață extrem de aspră, dedicată postului, rugăciunii și meditației duhovnicești. A renunțat complet la orice plăcere lumească, neavând grijă nici de haine, hrană sau confort personal, ci doar de curăția sufletului său și de pregătirea pentru viața veșnică.
După ani de nevoințe și rugăciune, se spune că Sfânta Parascheva a avut o vedenie prin care un înger al Domnului i-a spus că este timpul să se întoarcă în locurile natale, unde va trece la cele veșnice. Ascultând cu smerenie această poruncă și știind că vine din partea Bunului Dumnezeu, s-a întors în Epivat și, la scurt timp, a trecut la cele veșnice, la doar 25 de ani. Trupul ei a fost îngropat fără mari onoruri de către creștinii din sat într-un mormânt simplu, lângă mare.
Cum au fost descoperite sfintele sale moaște?
Pentru a răspunde la această întrebare, am căutat și noi informații și așa am descoperit un volum pe care vi-l recomandăm tuturor spre lectură: Sfinţi Daco-Români şi Români, semnat de fostul profesor universitar de teologie, istoric și membru titular al Academiei Române, părintele Mircea Păcurariu.
Astfel, răsfoind paginile acestei cărți, am aflat că Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost înmormântată fără a fi recunoscută, nimeni neștiind cine era cu adevărat. Totuși, prin voia lui Dumnezeu, identitatea ei a fost descoperită într-un chip cu totul minunat. Se spune că, după mulți ani, marea a adus la țărmul din apropierea Kallicratiei, o localitate aflată lângă Epivat, trupul neînsuflețit al unui marinar. Acesta mirosea foarte urât și nimeni nu îndrăznea să treacă prin locul acela. În apropiere, însă, se nevoia un călugăr stâlpnic care se ruga zi și noapte. Nemaisuferind mirosul greu, monahul a coborât de pe stâlp și a rugat câțiva localnici să îngroape acel trup. În momentul în care au săpat groapa, au găsit în pământ un trup neputrezit și care răspândea bună-mireasmă. S-au mirat, însă fiind oameni simpli, nu au dat importanță acestui fapt și au aruncat trupul greu mirositor al marinarului în aceeași groapă, acoperind ambele trupuri.
În noaptea următoare, însă, unul dintre cei care au săpat mormântul, pe nume Gheorghe, a visat o împărăteasă șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulți îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: „Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”. În aceeași noapte, o femeie credincioasă, Eftimia, a avut o vedenie similară.
După ce au auzit de vedeniile celor doi credincioși, locuitorii din Epivata au înțeles că era vorba despre un semn dumnezeiesc. Cu multă bucurie, purtând lumânări și arzând tămâie, aceștia au scos trupul Sfintei Parascheva din mormânt și l-au adus în Biserica Sfinții Apostoli. Imediat, în acest loc au început să se petreacă vindecări minunate, datorită rugăciunilor făcute lângă sfintele sale moaște. Se spune că, în cinstea Cuvioasei, credincioșii din Epivat au zidit un sfânt locaș chiar pe locul unde s-au născut părinții ei și unde ea a văzut lumina zilei.
Vestea despre minunile care se săvârșeau înaintea cinstitelor ei moaște s-a răspândit curând în Tracia și în toată Peninsula Balcanică, fapt pentru care Patriarhia Ecumenică a luat la cunoștință și a înscris-o în rândul sfinților.
Așadar, descoperirea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva a fost cu adevărat o minune prin care Dumnezeu a dorit să aducă la lumină sfințenia unui om atât de smerit și de necunoscut în timpul vieții. Trupul Cuvioasei, rămas neputrezit și plin de mireasmă, precum și vindecările și minunile care au urmat după descoperirea sfintelor sale moaște au întărit credința oamenilor și au transformat-o pe Sfânta Parascheva într-un simbol al sfințeniei, milosteniei și al apropierii de Dumnezeu. Moaștele ei, cinstite la Iași de mulțime de credincioși, dar și în întreaga lume creștină, precum și minunile pe care Sfânta Parascheva le săvârșește în viețile celor care o cheamă în ajutor sunt mărturii ale puterii credinței și ale lucrării harului divin, după cum afirmă Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria: „Precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuși o anumită legătură cu trupul său, care a fost și el lăcașul Duhului Sfânt”.
În preajma acestei zile speciale de 14 octombrie, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfintei Cuvioase Parascheva. Venim, de asemenea, și cu ideea de cadou: o colecție minunată de volume, dar și de icoane închinate ei, potrivite fie pentru a încununa acest moment deosebit, fie spre a fi așezate în colțul de rugăciune ca semn de mulțumire adusă pentru ocrotirea și purtarea Sa de grijă. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.doxologia.ro
