Ne aflăm deja spre sfârșitul lunii octombrie. După ce, încă din prima zi a lunii, Biserica ne-a chemat să-i cinstim pe Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani, iar apoi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, calendarul ortodox continuă să ne ofere, zi de zi, noi modele de sfințenie – Cuvioși, Mucenici și Ierarhi care ne însoțesc pe drumul mântuirii.
Între acești povățuitori ai sufletului, Biserica ne pune înainte, în aceste zile, chipul luminos al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al întregului oraș al Bucureștilor, prăznuit cu deosebită cinste mai ales în Capitală. Pentru că mulți dintre cititorii noștri cunosc deja viața, minunile și nevoințele acestui mare sfânt, am ales ca de această dată să vorbim despre un episod mai puțin cunoscut publicului larg – unul care capătă o rezonanță aparte: cum i-a vindecat Sfântul Dimitrie cel Nou pe copiii bolnavi de angină difterică în anul 1870? Aflați în rândurile de mai jos!
Cuviosul din Basarabovo
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut în secolul al XIII-lea, pe vremea împăraților româno-bulgari Petru și Asan, în satul Basarabovo, situat pe malurile râului Lom, în Bulgaria de astăzi. Din tinerețe, a fost atras de viața de rugăciune și de nevoință, alegând să părăsească grijile lumii pentru a se dedica în întregime lui Dumnezeu. S-a retras într-una dintre chiliile săpate în stâncă, de-a lungul râului, unde a dus o viață aspră, plină de post, priveghere și rugăciune neîncetată. Ajuns la măsura desăvârșirii duhovnicești, Cuviosul Dimitrie a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și, cunoscându-și dinainte sfârșitul, s-a așezat cu pace între două lespezi de piatră, încredințându-și sufletul în mâinile Domnului.
Au trecut aproape trei veacuri până când pronia dumnezeiască a hotărât ca sfintele sale moaște să fie descoperite. În urma unei inundații a râului Lom, trupul sfântului a fost scos la suprafață și purtat de ape până într-un loc tainic, unde a rămas nevătămat. Într-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile stăpânite de un duh necurat, promițându-i vindecare dacă va merge împreună cu părinții săi la malul râului.
A doua zi, fata, însoțită de părinți, de preoți și de săteni din împrejurimi, a mers în locul arătat în vis, unde se vedea adesea o lumină neobișnuită, strălucind ca o făclie. Săpând cu râvnă, au descoperit în mâl și în prundiș trupul Cuviosului Dimitrie, întreg și nestricat, răspândind o mireasmă cerească.
Din acea clipă, locul a devenit izvor de binecuvântare și vindecare pentru toți cei care veneau cu credință. Vestea minunii s-a răspândit repede, iar sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie au fost așezate spre cinstire, atrăgând necontenit mulțime de credincioși care primeau tămăduire și mângâiere sufletească.
Tămăduitor al pruncilor
În vara anului 1870, Bucureștiul a fost cuprins de spaimă. O epidemie cumplită de angină difterică făcea ravagii printre copii, iar durerea părinților nu mai avea margini. Medicii vremii nu aveau puterea să oprească boala, iar moartea tăcută se abătea asupra multor case. Plini de nădejde, părinții s-au îndreptat cu rugăciune către ocrotitorul lor ceresc – Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Cu lacrimi, au cerut Mitropoliei ca sfântul să fie purtat în procesiune prin cartierele orașului, ca rugăciunile sale să oprească molima și să aducă alinare copiilor bolnavi.
La porunca Mitropolitului primat Nifon, episcopul-vicar Ieronim al Sevastiei a condus o procesiune solemnă cu sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou prin mahalalele Bucureștiului. În frunte mergeau preoți cu prapuri și icoane, urmați de diaconi, iar în mijloc, racla cu sfintele moaște era purtată pe umeri de patru slujitori ai altarului.
Poporul dreptcredincios însoțea cortegiul cu lumânări aprinse, cântări și lacrimi de pocăință. Pe marginea drumurilor, mamele își așezau copiii bolnavi pe pământ, rugându-se ca sfântul să-i vindece. Se spune că, atunci când racla trecea peste pruncii zăcând pe jos, mulți dintre ei se ridicau vindecați, iar părinții mulțumeau cu glas mare lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie pentru milostivirea arătată.
Mărturia litografiei
Acest eveniment extraordinar a fost imortalizat într-o litografie rară, realizată de artistul bucureștean George Venrich și publicată de maiorul Dimitrie Papazoglu, un om credincios și apropiade de biserică. Lucrarea poartă titlul: „Dedicată Preasfinției Sale Ieronim, vicarul Eminenței Sale primatului României. Cortegiul Sfântului Dimitrie Basarabov, Patronul Capitalei României.”
În imagine se vede clar racla cu sfintele moaște purtată peste trupurile pruncilor bolnavi, clerul care cădește și mulțimea credincioșilor care se roagă. Deasupra scenei, chipul Cuviosului Dimitrie veghează asupra cetății, ținând în mâini crucea și metanierul.
Sub desen, maiorul Papazoglu a așezat o mărturie prețioasă: „Cortegiul acestui cuvios care s-au petrecut prin suburbiile Capitalei pentru încetarea epidemiei de angină și s-au lăsat în sfânta biserică a suburbiei Foișor o noapte și apoi Delea Veche și Panteleimon din cauza torentelor de ploaie cu care puterea sa divină în acea zi făcu a se spăla aerul ce era asficsiat al acelor suburbii; grație preasfințitului arhiereu și vicar Sfintei Mitropolii Ieronim care primi rugăciunile poporului a face acest religios cortegiu cu sfântul cu care pășea peste mulțimea bolnavilor prunci care erau culcați pe strade pentru tămăduire la anul 1870 luna iulie”.
De atunci, Sfântul Dimitrie cel Nou este prăznuit nu doar ca patron al Bucureștiului, ci și ca tămăduitor al bolilor și grabnic ajutător al celor aflați în necazuri. Multe alte minuni s-au petrecut de-a lungul veacurilor la racla sa, dar procesiunea din 1870 rămâne una dintre cele mai puternice mărturii ale credinței poporului român.
Astăzi, când lumea noastră se confruntă cu alte boli și suferințe, amintirea acelui moment istoric ne cheamă să ne întoarcem la rugăciune și la încrederea în sfinții lui Dumnezeu. Căci, după cum s-a văzut atunci, credința adevărată poate birui chiar și moartea, iar dragostea unui popor pentru ocrotitorul său ceresc rămâne cea mai frumoasă icoană a nădejdii.
În preajma acestei zile speciale, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică: Dimitra, Dumitrița, Mița, Dimitrie, Dumitru, Mitruţ, Mitrel, Mitrică sau Mitică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Dimitrie. Venim, de asemenea, și cu ideea de cadou: volum cu viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și a Sfântului Dimitrie Basarabov, dar și o colecție minunată de icoane închinate celor doi Sfinți, potrivite fie pentru a încununa acest moment deosebit, fie spre a fi așezate în colțul de rugăciune ca semn de mulțumire adusă sfântului pentru ocrotirea și purtarea sa de grijă. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: www.ziarullumina.ro
