Calendarul Bisericii noastre Ortodoxe este plin de nume care ascund în ele istorii de nevoință, suferință și biruință duhovnicească. Unele dintre aceste nume impresionează prin măreția lor – „cel Mare”, „Teologul”, „Gură de Aur”. Altele, însă, ne surprind. Între acestea se află și numele Sfântului Cuvios Pavel, pomenit la 7 martie, cunoscut în tradiție ca „Pavel cel Simplu” sau, în limbaj vechi, „Pavel cel prost”.
Pentru sensibilitatea contemporană, această denumire poate părea nelalocul ei. Cum poate un sfânt să fie numit „prost”? Nu este sfințenia legată de înțelepciune, de luminarea minții, de discernământ? Nu cumva această titulatură ascunde o contradicție? Această denumire nu are însă sensul peiorativ pe care îl folosim astăzi, ci dimpotrivă, exprimă cu totul altceva. Despre ce este vorba? Aflați în rândurile de mai jos!
Un om de rând, dar cu inimă curată
Sfântul Pavel, pomenit de Sinaxarul Bisericii noastre în ziua de 7 martie, era plugar, un om simplu, fără carte, fără rafinamente intelectuale, dar cu o inimă cu totul curată. Viețuia în lume ca un om obișnuit, însă era lipsit de răutate și de prefăcătorie „ca nimeni altul”. Tocmai această nevinovăție și transparență a sufletului l-au făcut să fie numit „cel Simplu”.
Viața lui s-a schimbat radical într-o zi când, întorcându-se pe neașteptate de la țarină, și-a găsit soția în păcat cu un alt bărbat. Reacția lui nu a fost nici de mânie, nici de răzbunare. Cu o blândețe uimitoare, a spus doar atât: „Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceți, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie și ea și copiii ei, iar eu mă voi duce și mă voi face monah.”
Această atitudine dezvăluie adevărata lui „simplitate”: nu naivitate, nu lipsă de discernământ, ci o inimă care nu știa să urască și care alegea calea lui Dumnezeu fără resentimente.
Simplitatea ca putere duhovnicească
La 60 de ani a mers la Sfântul Antonie cel Mare, dorind să se facă monah. Antonie l-a descurajat, spunându-i că este prea bătrân pentru asprimea pustiei și că ar fi mai potrivit pentru viața de obște, unde frații l-ar putea ajuta. Dar Pavel a stăruit.
Sfântul Antonie, dorind să-l încerce, l-a lăsat trei zile în fața chiliei, fără hrană și fără apă. Pavel nu s-a depărtat. În ziua a patra, văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici vreun lucru, Antonie i-a spus limpede: dacă va împlini tot ce i se va porunci fără murmur, se va putea mântui acolo.
Răspunsul lui Pavel a fost scurt și hotărât: „Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face.” De aici începe șirul încercărilor. A fost pus să stea la rugăciune o săptămână întreagă în arșița soarelui. A împletit funii din ramuri de finic, iar când a terminat, i s-a spus să le desfacă și să le împletească din nou. A stat nemâncat șapte zile. A fost oprit să se atingă de mâncare, deși îi era pusă înainte. A fost trimis în pustiu trei zile. A fost pus să slujească fraților în tăcere, fără să guste nimic până la plecarea lor.
Într-o zi, Sfântul Antonie a vărsat un urcior cu miere pe pământ și i-a poruncit să o adune strop cu strop. Altădată l-a pus să scoată apă și să o verse toată ziua fără folos. I-a desfăcut haina și i-a cerut să și-o coasă din nou. Toate aceste porunci aveau un singur scop: să vadă dacă va cârti, dacă se va tulbura, dacă va judeca. Dar Pavel împlinea totul fără șovăială, fără murmur și fără împotrivire.
Când i s-a spus că pâinea este îndeajuns doar pentru monahi, el a răspuns:
„Pentru că și eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns și mie.”
Ce înseamnă „cel Simplu”?
În limba română veche (influențată de slavonul prostŭ), cuvântul „prost” nu însemna lipsă de inteligență sau deficit cognitiv, așa cum îl folosim astăzi. În limbajul vechi, „prost” însemna mai degrabă „neînvățat”, „neiscusit”. Iar Pavel era neiscusit în răutate. Nu știa să fie viclean și nu căuta explicații complicate, nici nu negocia ascultarea.
În tradiția isihastă, această „simplitate” este privită ca o treaptă înaltă a sfințeniei. În timp ce oamenii „deștepți” ai lumii se pierd în argumente și ego, Pavel „cel Simplu” avea o minte nealterată de dubii, ceea ce i-a permis să atingă o măsură duhovnicească atât de înaltă.
Simplitatea lui era un fel de copilărie duhovnicească. Evanghelia spune, de altfel: „De nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Iar Sfântul Pavel a trăit această stare: credință directă, încredere totală, ascultare deplină. Atât de mare a fost smerenia și ascultarea lui, încât a primit har împotriva demonilor, ajungând să-i alunge. Sfântul Antonie, încredințându-se de statornicia lui, i-a făcut o chilie aparte, unde a petrecut un an în singurătate, luptându-se cu vicleșugurile diavolești și dovedindu-se făcător de minuni. La sfârșit, după ce a slujit cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat la cereștile locașuri.
Așadar, în loc de concluzie, un singur gând… Într-o lume dominată de suspiciune, strategii și calcule, de titluri doctorale ori râvnă pentru funcții înalte, Sfântul Pavel „cel Simplu” ne arată că adevărata înțelepciune stă, de fapt, în curăția inimii. Simplitatea nu este lipsă de inteligență, ci lipsă de răutate. De aceea Biserica îl pomenește cu cinste la 7 martie, de multe ori în vremea Postului Mare – ca și în acest an – pomenirea lui fiind un fel de chemare: să lepădăm viclenia, să ne curățim de judecată și să trăim cu inimă întreagă înaintea lui Dumnezeu. Căci, drumul sfințeniei nu este al celor complicați, ci al celor curați la inimă.
Aducem în atenția dumneavoastră, cu prilejul prăznuirii Sfântului Pavel, câteva cărți de rugăciune, precum și Candela Dăruirii – felinar pe drumul către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
