Pe 5 mai, în fiecare an, Biserica noastră Ortodoxă îl prăznuiește cu aleasă cinstire pe Sfântul Cuvios Efrem cel Nou, Marele Mucenic de la Nea Makri, grabnic ajutător și tămăduitor al celor ce îl cheamă cu credință. În ultimele decenii, evlavia față de acest sfânt s-a răspândit în întreaga lume ortodoxă, iar mănăstirea sa din Grecia a devenit un loc de pelerinaj foarte căutat, unde mii de credincioși vin să se închine sfintelor sale moaște și să ceară ajutor în necazuri și suferințe.
Cei care au avut, însă, prilejul să privească mai atent icoanele Sfântului Efrem au remarcat, fără îndoială, un element aparte, prezent în mod constant: un copac. Cum a ajuns acesta să fie reprezentat în icoană? Ce fel de arbore era, ce semnificație are el și mai ales, cum se transformă un arbore obișnuit într-un simbol al jertfei și al biruinței duhovnicești? Răspunsurile le descoperim, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Născut de praznicul Înălțării Sfintei Cruci
Potrivit tradiției Bisericii, Sfântul Mucenic Efrem cel Nou s-a născut în Grecia, la 14 septembrie 1384, chiar în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci, iar după ce a rămas orfan de tată din copilărie, a fost crescut de mama sa împreună cu cei șase frați, primind de la aceasta credința dreaptă și dragostea față de Dumnezeu.
În anul 1393, pe fondul stăpânirii otomane, temându-se să nu fie silit să slujească în oastea păgână, tânărul Efrem a ales viața monahală și a intrat în Mănăstirea „Buna Vestire” din Attica, aproape de Nea Makri, unde a sporit duhovnicește, a fost hirotonit preot și a dus o viață de nevoință, rugăciune și smerenie.
După năvălirea otomanilor din 1416, când mănăstirea a fost pustiită, iar monahii uciși, Sfântul s-a retras într-o peșteră din apropiere, continuându-și nevoința în taină; însă, în anul 1425, a fost prins de păgâni și adus înapoi la mănăstire, unde a fost supus unor chinuri cumplite timp de mai multe luni, fiind îndemnat să se lepede de Hristos, dar a rămas statornic în credință.
Astfel, la 5 mai 1426, Sfântul Efrem și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei, iar după moartea sa, mănăstirea a rămas părăsită aproape cinci secole, până când, în 1945, monahia Macaria a început refacerea ei și, prin descoperire dumnezeiască, a aflat sfintele sale moaște, neputrezite și bine mirositoare, ca mărturie a sfințeniei sale.
Copacul din icoanele Sfântului Efrem cel Nou
În iconografia Sfântului Efrem cel Nou de la Nea Makri, un element este prezent constant și cu o forță expresivă aparte: copacul de care sfântul a fost legat în timpul pătimirii sale. Departe de a fi un simplu detaliu de fundal, acest arbore devine un adevărat „personaj” teologic, purtător de semnificații.
Tradiția hagiografică, întărită de evlavia credincioșilor, arată că Sfântul Efrem a fost martirizat legat de un copac – așa cum am menționat mai sus – identificat ca fiind un dud. Mai mult decât atât, acest dud există până astăzi în incinta mănăstirii de la Nea Makri, fiind păstrat cu grijă și evlavie de către maicile din mănăstire. În jurul său a fost construit, în vremurile recente, un paraclis, ca semn al cinstirii locului unde s-a săvârșit pătimirea sfântului. Astfel, copacul nu este doar un simbol iconografic, ci și o realitate vie, integrată în spațiul liturgic.
Din perspectivă botanică, regiunea Nea Makri, situată în Attica, se caracterizează printr-un climat mediteranean, cu veri calde și uscate și ierni blânde. În acest context, speciile de dud care se dezvoltă cel mai bine sunt cele rezistente la secetă și adaptabile la soluri variate. Cel mai probabil, copacul martiriului a fost dudul alb (Morus alba), specie larg răspândită în sudul Europei și în Grecia. Acesta este un arbore de talie medie, cu frunze late și coroană bogată, cunoscut pentru robustețea sa și pentru capacitatea de a trăi mult timp chiar și în condiții mai dificile. Răspândirea sa istorică în spațiul mediteranean, inclusiv în apropierea așezărilor monahale, îl face „candidatul” cel mai plauzibil pentru arborele de la Nea Makri.
Dincolo de aceste aspecte, evident, în icoanele Sfântului Efrem, dudul nu este reprezentat ca obiect botanic, ci ca simbol. El devine, înainte de toate, martor al jertfei Marelui Mucenic și loc al unirii Sfântului Efrem cu Hristos în suferință, așa cum lemnul Crucii s-a făcut Altar de jertfă și simbol al mântuirii noastre.
Un alt aspect care poate fi privit în cheie simbolică este chiar rodul acestui copac al martiriului. Dudul este cunoscut pentru fructele sale simple la vedere, dar de o dulceață aparte, intensă și plină de savoare – o imagine grăitoare a vieții duhovnicești. Așa cum fructul dudului nu impresionează prin aparență, dar își descoperă valoarea prin gust, tot astfel și viața trăită în Hristos nu se impune prin strălucire exterioară, ci se descoperă înlăuntru, prin bucuria și pacea pe care le dăruiește sufletului. Părintele Iosif Trifa surprinde această realitate într-un mod deosebit de sugestiv, arătând că despre fericirea veșnică nu se poate vorbi oricui, ci numai celui care a început deja să guste din dulceața vieții cu Dumnezeu: „Gustați și vedeți că bun este Domnul”, spune psalmistul. Mai întâi trebuie să existe această „gustare”, această experiență vie, care trezește în om dorul după cele cerești.
Așadar, în loc de concluzie, un singur gând: un arbore obișnuit din peisajul mediteranean, păstrat până astăzi la Nea Makri și cinstit prin ridicarea unui paraclis în jurul său, s-a înalțat din planul naturii în cel al harului. Prin viața și martiriul Sfântului Efrem, dudul a devenit simbol viu al credinței neclintite, dar și al lucrării tainice prin care Dumnezeu preface durerea în lumină și moartea în viață. Sfinte Părinte și Mare Mucenice Efrem, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru tămăduirea sufletelor și a trupurilor noastre!
E adevărat. Suntem cu toții prinși în rutina zilnică dintre serviciu și casă, înfruntând traficul și toate cele ale zilei. Nu ne este ușor să ajungem la Nea Makri, poate, ca să-l vizităm pe Sfântul Efrem și să-i aducem gândul nostru de rugăciune și multă recunoștință. De aceea, aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, câteva icoane deosebite, alături slujba și acatistul său, potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune cu icoana acestui mare ocrotitor și vindecător. Pentru detalii și comenzi, apăsați click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos!
