Athos. Grădină a Maicii Domnului și loc în care minunile se întâmplă mai des decât în orice altă parte. Natura, transfigurată parcă, stă martoră – gata să spună tuturor câte rugăciuni a auzit și câți sfinți i-au străbătut cărările către schituri și chilii. Alții, încă neînscriși în calendar, dar cu viață demnă de Pateric și Viețile Sfinților, încă îi calcă drumurile înguste atunci când, la sărbătorile mari, Hristos îi cheamă către Potir. Doar atunci. Căci, în restul zilelor, alta le este chemarea și rolul: cu un șirag de metanii, cu șiroaie de lacrimi și genunchii bătătoriți dau nouă, celor din lume, șansa unei alte zile în această lume. Căci da, Dumnezeu o mai ține doar pentru rugăciunile lor. A celor din Sfântul Munte și a altora, de pe multe meridiane, pe care noi, cei mulți, atât de preocupați de munca de la birou sau de multe alte probleme ale vieții, nu-i cunoaștem. Așa cum nu cunoaștem, cel mai probabil, nici povestea Axioniței – una dintre cele mai cunoscute și iubite icoane din Biserica noastră Ortodoxă, prăznuită în fiecare an pe data de 11 iunie.
Sâmbătă, 11 iunie, anul 982. În apropiere de Kareia, capitala Sfântului Munte se simte miros de tămâie și parcă rugăciunea care se aude în surdină prinde aripi și se înalță, odată cu ea, către Cer. Sunt multe chilii aici, pe moșia Sfintei Mănăstiri Pantocrator, însă doar una dintre ele, închinată Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, este sortită să „scrie istorie”. Viețuiește aici, de mulți ani, un ieromonah bătrân, alături de ucenicul lui. Dorind bătrânul să meargă la privegherea care se săvârșea în biserica Protaton, cel mai vechi lăcaş de rugăciune din Sfântul Munte, îi spune ucenicului său: „Fiule, eu mă duc să ascult privegherea, iar tu rămâi la chilie şi, așa cum vei putea, citeşte-ți rânduiala și fă-ți canonul”. Și pleacă. Fără să știe că, în lipsa lui, chilia avea să devină un alt nod în legătura veșnică a Cerului cu pământul.
Încă nu se înserase și, la ușa chiliei bate un monah străin și cere găzduire pentru noapte. Ucenicul îl primește și, după câteva ceasuri, pleacă amândoi genunchii pentru Psalmii Utreniei. Ajungând, apoi, la Cântarea a IX-a din Canon, în fața icoanei Maicii Domnului, ucenicul începuse să cânte, după rânduială, „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii…”, adică vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de canoane. Brusc, glasul lor nu mai este la unison. Monahul „pelerin” începe altfel cântarea, zicând astfel: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru”, adăugând, apoi, cântarea pe care ucenicul mai tânăr o cunoștea. Auzind acesta din urmă melosul și versurile deosebite aduse în cinstea Maicii lui Dumnezeu, îi spune pelerinului: „Noi cântăm doar „Ceea ce ești mai cinstită…” și nu am auzit de această adăugire nici noi, nici cei de dinaintea noastră. Te rog, scrie-mi și mie această cântare ca să o cânt și eu Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu!”. Călugărul cere o bucată de hârtie, însă neavând una, ucenicul îi dă o lespede din piatră, desprinsă din stâncile de lângă chilie. Hotărât, fără vreo daltă sau un alt instrument de sculptură, călugărul începe să scrie cu degetul arătător pe lespede și, prin minune, literele s-au întipărit ca și cum ar fi fost așternute pe o placă din lut înmuiat.
„De acum înainte, aşa să cântați şi voi, și toți ortodocşii!”, i-a spus la final, făcându-se nevăzut. Ucenicul a rămas înmărmurit. Medita la cele întâmplate, se ruga, ieșea din chilie să vadă dacă avva nu ajunge, apoi iar intra și se așeza cu gândul la cele de Sus. Seara, la rugăciune, respectând întocmai porunca pelerinului, ucenicul începe să cânte „Cuvine-se cu adevărat”, arătându-i bătrânului „testamentul” scris cu degetul pe piatră și povestindu-i cele întâmplate. Rămas fără cuvinte, îl ia pe ucenic și aleargă amândoi la Protaton. Ajunși aici, au arătat-o Protosului Sfântului Munte şi celorlalți bătrâni ai obştescului Sinod, care au realizat că, monahul pelerin era, de fapt, însuşi Arhanghelul Gavriil. După ce s-au rugat Maicii Domnului, dând viață și glas literelor din piatră, hotărăsc să o trimită imediat la Constantinopol, Patriarhului și Împăratului, înștiințându-i printr-o scrisoare scurtă despre minunea petrecută. În scurt timp, cântarea avea să fie cunoscută în toate lumea ortodoxă.
Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din chilia care a schimbat cursul istoriei Bisericii noastre Ortodoxe – numită „Axion Estin” (Cuvine-se cu adevărat) a fost adusă în Biserica Protaton din Kareia și așezată în Sfântul Altar deasupra Tronului de sus, iar valea aceea, în care se află chilia, poartă până astăzi denumirea de „Adin”, care înseamnă „a se cânta așa”, în amintirea minunii care ne-a lăsat moștenire cântarea îngerească închinată Maicii lui Dumnezeu. An de an, în Lunea Luminată, a doua zi de Paşti, în Athos se organizează o procesiune deosebită cu icoana „Axion Estin”, fiind cea mai mare procesiune a unei icoane făcătoare de minuni din Sfântul Munte. De asemenea, în momentele în care icoana părăsește Grădina Maicii Domnului, i se acordă cinstea și importanța unui şef de stat, așa cum s-a petrecut în 1999, spre exemplu, după cutremurul din Atena, când mii de credincioși i-au adus cântare de laudă Născătoarei de Dumnezeu și i-au mulțumit pentru mijlocirea ei înaintea Mântuitorului.
Parintele Cleopa, care avea mare evlavie la Maica Domnului și care citea în fiecare zi Acatistul Bunei Vestiri, aproape la fiecare predică îi întreba pe cei prezenți: „Aveti voi icoana Maicii Domnului în casă? Dar căndeluță la icoana Maicii Domnului aveți?”. Apoi, îi sfatuia: „Să luati ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastra din Cer și de pe pământ! Atât vă dau: după rugăciunile de dimineață să citiți Acatistul Bunei Vestiri cu candeluța aprinsă. O sa vedeți că Maica Domnului este grabnic ajutătoare!”. Urmând îndemnul Părintelui Cleopa, bine și de mare ajutor este să avem o icoană a Maicii Domnului în casele noastre, iar acum, că știm povestea icoanei care a schimbat cursul istoriei în toată puterea cuvântului, nimeni și nimic nu ne împiedică să transformăm casa noastră în chilia de pe valea „Adin” din Grădina Maicii Domnului și să-I aducem și noi cântare de laudă și mulțumire atunci când plecăm genuncii, cântând cântarea îngerească „Cuvine-se cu adevărat”.
Venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ale Maicii Domnului „Axionița” aduse din Grecia, precum și alte modele de icoane pictate și sculptate manual, în stil bizantin, zugrăvite după tehnici tradiționale și conforme cu tradiția Athonită:
- Icoană argintată – Maica Domnului Axionița 24×26 cm: https://www.bizanticons.ro/ro/icoane-argintate-in-rama-ep514-24×26-cm/12889-icoana-argintata-maica-domnului-axionita-24×26-cm.html
- Icoană pe lemn – Maica Domnului Axionița 30x40cm: https://www.bizanticons.ro/ro/icoane-pe-lemn-gr/14643-icoana-pe-lemn-maica-domnului-axionita-30x40cm.html
- Icoană argintată – Maica Domnului Axionița 16,5×20 cm: https://www.bizanticons.ro/ro/icoane-argintate/11160-icoana-ag925-maica-domnului-axionita-165×20-cm.html
- Icoană în ramă – Maica Domnului Axionița 40×50 cm: https://www.bizanticons.ro/ro/icoana-metal-in-rama/52-icoana-in-rama-maica-domnului-axionita-40×50-cm.html
- Icoană argintată – Maica Domnului Axionița 34×42 cm: https://www.bizanticons.ro/ro/icoane-argintate-in-rama-k1100-34×42-cm/147-icoana-argintata-maica-domnului-axionita-34×42-cm.html
Cele cinci modele sunt propunerile noastre. Colecția completă de icoane ale Maicii Domnului – Axionița o găsiți aici: https://www.bizanticons.ro/ro/cautare?controller=search&orderby=position&orderway=desc&search_query=maica+domnului+axionita
De asemenea, alte modele de icoane pictate și sculptate manual, în stil bizantin, sunt disponibile aici: https://www.bizanticons.ro/ro/425-icoane-sculpate-si-pictate-manual-bg
Vă stăm la dispoziție pentru detalii și comenzi la 0374 703 030, pe comenzi@bizanticons.ro sau pe paginile noastre de Facebook și Instagram:
