Praznicul Împărătesc al Întâmpinării Domnului sau Aducerea la Templu a Pruncului Iisus Hristos este una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători din calendarul nostru ortodox, prăznuită în fiecare an la data de 2 februarie. Sărbătoarea nu a fost stabilită întâmplător în această zi de către Biserica noastră, ci la exact 40 de zile de la Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului din Fecioara Maria, semn că Preasfânta Lui Maică alături de Dreptul Iosif, au ascultat și împlinit fără îndoială porunca Legii vechi.
Dacă până acum v-am obișnuit cu scurte dar cuprinzătoare biografii ale sfinților mai importanți din calendarul nostru, în această zi însemnată, ne-am gândit să vă oferim în dar câteva informații pe care poate nu le cunoșteați, legate de marele și slăvitul praznic al Întâmpinării Domnului:
1. Sărbătoarea ne amintește de un obicei evreiesc pe care l-a respectat Maica Domnului, întâlnit și într-o poruncă veche din Legea lui Moise, care spunea că femeia care a născut „de nimic sfânt să nu se atingă şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei” (Levitic 12, 4). La împlinirea celor 40 de zile, ea a venit cu Pruncul Iisus Templu pentru a aduce jertfă Domnului. Legea evreiască prevedea ca familiile bogate să aducă un miel ca ardere-de-tot și un porumbel în semn de jertfă pentru păcat, iar familiile sărace doi porumbei – unul pentru ardere-de-tot și celălalt ca jertfă pentru păcat. Din pasajul biblic în care se consemnează că Dreptul Iosif și Fecioara Maria au adus ca jertfă două turturele sau doi pui de porumbel (Luca 2, 24), reiese că ei nu erau bogați, ci aveau o stare materială medie.
2. Obiceiul acesta a fost preluat de creștinism și se păstrează și astăzi. Creștinele care au prunci, ştiu că la 40 de zile după naştere merg la Biserică pentru a li se face „molitfa”, cuvât de origine slavă care înseamnă „rugăciune”. Este vorba, mai exact, despre rugăciunile de curățire, pe care preotul le citește, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu să o curățe și să o învrednicească să intre din nou în biserică şi că se împărtăşească cu Sfintele Taine. Apoi, preotul se roagă pentru noul-născut, pentru ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvinteze şi să-l sfinţească, învrednicindu-l de luminarea botezului.
3. La templu, Maica Domnului și bătrânul Iosif au fost întâmpinați de Dreptul Simeon și Prorocița Ana, o văduvă în vârstă de optzeci și opt de ani, cu viețuire curată. Nici prezența Dreptului Simeon nu a fost una întâmplătoare. Se spune că el era unul dintre cei 72 de intelectuali evrei care au tradus Cărțile Vechiului Testament din limba ebraică în limba greacă, în Alexandria (Egipt) aproximativ în anul 250 î. Hr. În clipa în care a ajuns la versetul 14, capitolul 7 din cartea profetului Isaia („Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte un prunc şi vor chema numele Lui Emanuel”), Dreptul Simeon a tradus cu „femeia” sau „tânăra” în loc de „fecioara”. A doua zi, ca prin minune, găsind cuvântul „fecioara” în textul pe care îl tradusese, l-a șters și a scris ca mai înainte, crezând că poate unul dintre ceilalți colegi de traducere a intervenit. Însă, intervenise rânduiala lui Dumnezeu. Acest lucru i l-a confirmat un înger, care i s-a arătat noaptea în somn și i-a spus să nu mai înlocuiască termenul „fecioara” deoarece acesta este cuvântul corect, iar pentru că nu a crezut cuvintele profetului Isaia, nu va vedea moartea până când nu îl va întâlni pe Mântuitorul.
4. Luându-l pe pruncul Hristos în brațe, Dreptul Simeon a rostit cuvintele pe care le auzim rostindu-se la strană la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”. (Luca 2, 29-32). Citită la Vecernie, rugăciunea reprezintă apusul vremii Vechiului Testament, după cum Vecernia este amurgul zilei naturale. Asemenea Sfântului Simeon, care a putut să-și dea sufletul în mâinile Domnului după ce l-a întâlnit pe Hristos, așa fiecare creștin care participă la slujba Vecerniei poate dormi în pace, mulțumind Domnului pentru toate cele care i le-a dăruit în ziua care se încheie.
5. În tradiţia populară, praznicul acesta sărbătorit la 40 zile după Crăciun este cunoscut și sub denumirea de „Stretenia”. Termenul provine din limba slavă veche, de la cuvintele „sŭrĕtenije” sau „strĕtenije”, fiind tradus în limba română tot cu sensul de „întâlnire” sau „întâmpinare”.
Așadar, după cum Sfântul și Dreptul Simeon l-a primit în braţele sale umile pe pruncul Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru mântuirea păcatelor noastre, să îl întâmpinăm și noi pe Mântuitorul în viețile noastre. Cum să facem aceasta? Prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, vorbind cu El în rugăciune și respectându-I poruncile. Să ne rugăm ca în acest an în care tocmai am pășit să avem gândul și inima tot mai aproape de Cer, ca unindu-ne cu Dumnezeu cel Veşnic prin ascultarea și împlinirea cuvintelor Lui, să simțim și noi bucuria Dreptului Simeon.
În preajma acestui mare Praznic Împărătesc al Întâmpinării Domnului, aducem în atenția dumneavoastră icoane care redau această scenă binecuvântată, alături de cea mai frumoasă colecție din on-line a icoanelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la cele mai bune prețuri – icoane potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: doxologia.ro
