„De ce să te rogi superficial? Roagă-te cu tot dinadinsul. Timpul este ăsta. Singurul timp. Şi este foarte scump. Ce e viaţa aceasta faţă de veşnicie?”… Un îndemn profund, un cuvânt de scris cu litere aurite în minte și-n inimă spre veșnică aducere-aminte, al părintelui Teofin Părăian, apostolul tinerilor și unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, recunoscut pentru blândeţea sa nemărginită. Cu adevărat, trece timpul și e foarte scump… Și ce-ar fi timpul fără rugăciune și nevoință, fără post și milostenia care ne „asigură”, într-un fel, statutul de cetățeni ai Cerului? Deja început de martie și început de Post al Paștilor, o adevărată călătorie duhovnicească spre Săptămâna Patimilor şi spre Înviere, o vreme a înfrânării și a curățirii, dar și a bucuriei fără de margini.
Știm cu toții că, începutului lunii martie îi este asociată o tradiție veche, ținută chiar și de strămoșii noștri, tradiție care marchează începutul primăverii: mărțișorul. Conform specialiștilor în etnografie și folclor, mărțișorul este un simbol exclusiv românesc. Nu mai există decât la vecinii noștri bulgari, care l-ar fi preluat pentru frumusețea tradiției. Însă, ne întrebăm, poate, care este semnificația tuturor acelor simboluri legate cu ață albă și roșie și, mai ales, de ce au ales străbunii noștri aceste culori pentru a marca venirea primăverii? Încercăm să dăm un răspuns relevant în rândurile de mai jos, bazându-ne ca de obicei pe surse bibliografice și pe învățătura Bisericii noastre.
Tradiție și etimologie
Răsfoind paginile dicționarului explicativ al limbii române, înțelegem că mărțișorul este definit ca fiind un mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor. Nimic nou până aici. Din punct de vedere etimologic, termenul „mărțișor” este un derivat diminutival de la „marţ” (denumirea populară a lunii martie, din latinescul „mars”), cu sufixul –işor.
Se pare că tradiția aceasta a oferirii mărțișorului este una foarte veche, de peste 8000 de ani, cu rădăcini puternice în timpul geto-dacilor şi cu prelungiri în vremea ocupaţiei romane. Tradiția spune că, la început de primăvară, străbunii noștri dăruiau celor dragi pietre albe sau roşii găurite și înșirate pe o aţă, despre care se credea că sunt simbol al fertilității și pe care le purtau la mână sau la gât până când pomii începeau să înmugurească, apoi le atârnau de crengile acestora. De altfel, cercetările de specialitate desfășurate pe teritoriul actual al țării noastre, precum cele din localitatea Schela Cladovei, judeţul Mehedinţi, (una dintre cele mai vechi aşezări umane din Europa) au scos la iveală astfel de coliere făcute din pietre albe și roșii perforate și arajnate alternativ pe o ață. De ce aceste culori? Pentru că, în mitologia dacică, sosirea primăverii presupunea organizarea unor ritualuri care constau în sacrificii animale sau chiar umane uneori, cu scopul de a ruga zeii să trimită ploaie la timp pentru bogăția recoltelor. Astfel, din punct de vedere ritualic, culoarea roșie simboliza sacrificiul dar și fertilitatea, iar albul era simbol al zăpezii și al apei care face ca pământul să dea bun rod.
Alți cercetători sunt de părere că asocierea dintre cele două culori a apărut pentru prima dată în mitologia romană, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte, zeu al războiului, dar și al fertilității și vegetației. Dualismul acesta este remarcat și în șnurul împletit dintr-un fir alb și unul roșu, albul însemnând pacea, iar roşul, războiul.
Mărțișorul, Spovedania și Sfânta Împărtășanie
Dincolo de aceste vechi tradiții și legende, puțini dintre noi știm că, de fapt, firul alb-roșu pe care îl purtăm cu bucurie la începutul primăverii are o puternică însemnătate creștină. Deși prin negura timpului și a vicisitudinilor istoriei această semnificație s-a pierdut sau a fost trecută într-un plan secund, unele mărturii scrise încă există și dau mărturie despre substratul acesta creștin al mărțișorului. Una dintre cele mai cunoscute este cea a Olgăi Greceanu, personalitate complexă a culturii şi artei româneşti, scriitoare, pictoriță și o figură reprezentativă a neobizantinismului românesc. Demn de menționat este și faptul că Olga Greceanu a fost prima și singura femeie care a primit acordul scris al Patriarhilor Nicodim și Justinian de a predica în amvonul oricărei biserici, fapt unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române, dar și singura femeie acceptată în grupul ortodox „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim, un grup de călugări şi intelectuali care îşi propuneau să trăiască în duhul autentic al „Rugăciunii lui Iisus”.
Astfel, în volumul „Mărturie în cuvânt și chip. Vocabular al credinței și vieții spirituale”, Olga Greceanu amintește un fapt inedit, trecut în umbra vremii și neștiut în zilele noastre: la începutul erei creștine, când cei convertiți la dreapta credință ajungeau la scaunul de spovedanie, ca să fie deosebiți de cei care nu se spovediseră încă, „li se punea la încheietura mâinii ca o brățară, un șnur roșu, simbolul sângelui pe care Mântuitorului l-a vărsat pentru noi”. Apoi, tot ca semn vizibil al faptului că au primit Sfânta Împărtășanie, li se lega tot la încheietura mâinii „un șnur alb, simbolul sfințeniei. Aceste două șnururi împletite, alb și roșu, erau purtate de cei spovediți și împărtășiți în toată luna martie, căci toate aceste acte creștinești se împlineau în această lună care dădea întotdeauna în Postul Mare, atunci fiind perioada spovedaniilor înainte de Paști”.
Apoi, chiar dacă depășeau aceste etape duhovnicești ale primenirii sufletului, credincioșii păstrau cele două șnururi la mână, agățând de ele diverse simboluri creștine precum Sfânta Cruce (simbol al jertfei Mântuitorului și al mântuirii noastre), inima (dragostea față de aproapele), ancora (nădejdea) sau peștele (în limba greacă, cele cinci litere ale cuvântului „pește” (ihtis) compun un fel de „cod” rezumativ al credinței, expresia „Iisus Hristos Teou Iios Sotir”, însemnând „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul”). Motivul? Pentru a-L putea mărturisi pe Hristos într-o perioadă grea, a persecuțiilor, simbolul respectiv fiind aparent insesizabil și, totodată, pentru a se distinge de cei care erau necreștini, arătând tuturor că ei erau închinați lui Dumnezeu-Cuvântul Întrupat. Cu timpul, însă, simbolurile creștine și-au pierdut adevărata semnificație și a rămas doar ideea aceasta, de a purta în luna martie o mică bijuterie numită mărțișor, în semn de bucurie pentru a marca începutul primăverii, anotimpul renașterii.
Astăzi, mărțișorul este prezent peste tot: de la reclamele radio și TV, până la pliantele promoționale, fiind comercializat la colț de stradă, în tarabele bazarelor sau, evident, în marile magazile de bijuterii din mall-uri. Este îmbucurător faptul că ducem tradiția aceasta mai departe, mai ales că nu implică în sine nimic stricător de suflet sau care să atace în vreun fel credința, mărurisirea sau statutul nostru de creștini, dar este trist, totodată, faptul că însemnătatea aceasta cu substrat creștin a fost uitată sau ignorată… din diferite pricini. Ce putem face, însă, pentru a nu ne întrista din acest motiv, tocmai la început de martie? Să purtăm mărțișorul, dar să ne amintim ce însemna el pentru strămoșii noștri creștini și să le vorbim despre asta copiilor noștri, pentru că nimic nu se compară cu sâmburele acela al credinței, sădit încă din pruncie în cadrul familiei. Astfel, indiferent în ce țară și-n orice loc îi vor purta valurile vieții, își vor aminti mereu că firul alb-roșu este o amintire pentru Spovedanie și Împărtășanie înainte de Paști. Un fel de… „reminder” pentru Înviere și viață veșnică.
Multe dintre întrebările dumneavoastră sau ale celor apropiați, aflați la început de drum în cele ale credinței ortodoxe, își pot găsi răspunsurile fără îndoială în Catehismul Ortodox, cartea în care se cuprinde pe scurt învățătura de credință a Bisericii noastre, o carte de căpătâi pe care ar trebui să o avem la loc de cinste în bibliotecile noastre. Asemenea unui abecedar, ea ne va ghida și ne va fi călăuză pe drumul mântuirii, învățându-ne noțiunile, ideile și cele mai importante lucruri legate de credința noastră. Totodată, aducem în atenția dumneavoastră o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, dar și câteva volume – făclii pe calea Postului Sfintelor Paști. Click pe linkurile aflate sub cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: pixabay.com
