În fiecare an, pe data de 29 august, credincioșii ortodocși prăznuiesc Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului și ultimul mare profet al Vechiului Testament. Ziua în care a fost tăiat Capul Sfântului Ioan, ultima mare sărbătoare din cadrul anului bisericesc, este considerată, potrivit tradiției creștine, zi de post și rugăciune.
Dacă în anii trecuți, cu prilejul acestei mari sărbători, v-am spus cum a fost descoperit Capul Sfântului Ioan Botezătorul sau de ce este o superstiție, iar nu un păcat să mâncăm fructe cu formă rotundă pe 29 august, anul acesta ne-am gândit să ne îndreptăm din nou atenția asupra universului satului românesc de odinioară și să explicăm de ce, până în zilele noastre, mai cu seamă în comunitățile rurale, praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul mai este numit și „Crucea mică”. Aflați răspunsul în rândurile de mai jos!
29 august – zi de post aspru
Înainte de toate, trebuie să reținem motivul pentru care ziua de 29 august este trecută cu cruce roșie în calendar. Pe scurt, Sfântul Ioan Botezătorul îl critica mereu pe Irod din pricina faptului că și-a alungat soția și s-a căsătorit cu soția fratelui său, Irodiada. În acest context, în cadrul unei petreceri, Salomeea, la îndemnul mamei sale, care a dorit să „scape” cu orice preț de criticile repetate, a cerut ca răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie (o tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată), iar Irod a încuviințat și aprobat dorința acesteia. Sinaxarul ne spune că, în urma uciderii, Salomeea a luat capul în mâini și, cuprinsă de teamă, l-a dus mamei sale. Irodiada, luându-l, într-un episod de furie, a început să înțepe cu acul limba care certa până acum fărădelegea lor. Apoi, nu a încuviințat ca trupul Sfântului Ioan să fie îngropat la un loc cu capul său, pentru că îi era frică să nu învieze din nou.
În amintirea acestui moment întunecat din istoria creștinismului, Sfinții Părinți ai Bisericii au hotărât ca ziua de 29 august să aibă o rânduială aparte, fiind zi de postire în orice zi a săptămânii ar cădea. Mineiul de pe luna august explică mai în detaliu motivul postirii din această zi, arătând că toți credincioșii ortodocși postesc pentru a nu fi asemenea împăratului Irod: „În tot chipul se cuvine să fim noi în această zi cu întristare și mâhnire, și nu a avea plăcerea pântecelui, pentru viața cea înfrânată a Sfântului și pentru vărsarea lui de sânge, cea prin necurata ucidere de către Irod. Căci capul Înaintemergătorului a fost tăiat la ospăț datorită jocurilor desfrânatei dansatoare și datorită îmbuibării pântecelui și junghierii și vărsării de sânge de diferite vietăți; iar nouă nu se cuvine a mânca nici una din aceste vietăți… ca să nu ne arătam a urma îmbuibărilor lui Irod. Căci cum vom putea cinsti slăvita tăiere a Botezătorului, dacă mâncam carne sau alte feluri de mâncăruri scumpe? Pentru că el a viețuit în pustie, unde nu numai roade de poame sau alte legume, ci nici apă, nici iarbă nu era. Și este dovedit că nici pâine nu mânca, nici masă nu avea. Vin să bem? Însă el niciodată n-a gustat vin, nici alte băuturi lumești”.
De ce „Crucea mică”?
În tradiția populară, această zi tristă a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul mai este cunoscută și sub denumirile de „Brumariul” sau „Crucea mică”. Dacă „Brumariul” ne trimite cu gândul la sfârșitul verii și începutul de toamnă, când temperaturile scad și începe să apară încet-încet bruma, rămâne un semn de întrebare la cel de-al doilea apelativ – „Crucea mică”. Din dorința de a vă oferi un răspuns relevant, am căutat diferite surse până am ajuns la volumul „Calendarele poporului român”, semnat de Antoaneta Olteanu. În paginile acestei cărți se menționează faptul că oamenii din satele românești de altădată țineau în această perioadă un post negru, numit și sec, intitulat „de la Cruce până la Cruce”, adică de pe 29 august („Crucea mică”) până pe 14 septembrie („Crucea mare” sau Înălțarea Sfintei Cruci. Denumirea de „Crucea mică”, dată zilei de 29 august, reflectă caracterul de doliu și austeritate al sărbătorii, întrucât Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este văzută ca un moment de suferință și de jertfă, care amintește de Patimile lui Hristos și de Crucea Sa. De altfel, și Sinaxarul ne spune că, „Sfântul Ioan, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: «Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea… »”.
Se credea că, dacă respectau acest post, chiar și oamenii care aveau păcate mari (furturi, ucideri, lepădarea pruncilor) își puteau mântui sufletele. Deosebit de interesant este și modul în care trebuia ținut acest post: în fiecare zi, persoana care postea trebuia să consume o turtă din grâu sau mălai, coaptă direct în spuză (pe cărbuni), pe care chiar ea trebuia să o pregătească, să o coacă și numai ea să o atingă. Apoi, tot volumul menționat mai sus este consemnat faptul că „nu este permis să o taie (n.n. turta), ci totdeauna, mâncând, să o frângă, păstrându-se restul rămas de la mâncare jos, pe pământ, sub o icoană sfântă şi, dacă se poate, să fie icoana Preacuratei. La păcate mai uşoare se pot mânca şi poame. Asemenea este oprită dormirea pe aşternut ridicat (în pat), ci pe pământ şi, de se poate, fără aşternut, numai la căpătâi o perină umplută cu paie de grâu şi neacoperit cu nimic (…). La sfârşitul postului, mergând la biserică, duce pomană menită celui care posteşte: colac, struguri, untdelemn, o chită de flori (n.n mănunchi, buchet) în al cărei mijloc este o luminare de ceară curată”.
Astăzi, tradiția aceasta a postului „de la Cruce pân’ la Cruce” nu mai este respectată și despre ea se vorbește tot mai puțin. Asta poate și din cauză că, așa cum s-a întâmplat și cu multe alte credințe populare, nu are niciun fundament teologic și nicio menționare în canoanele și scrierile Bisericii. Ce trebuie să reținem și să respectăm, în schimb? Recomandările din Anuarul Liturgic și Tipiconal pe anul 2024, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă se precizează că, pe 29 august, la masă vom mânca de post, de două ori în zi, dar cu untdelemn. Acestea sunt „regulile” de postire de care ar trebui să ținem cont și pe care să le luăm în considerare.
Așadar, în această zi de 29 august, dar nu numai, să aducem prinos de cinstire Sfântului Ioan, pentru ca el să reverse asupra noastră și asupra familiilor noastre binecuvântarea sa. Am adunat, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, o colecție deosebită de icoane cu Sfântul Ioan Botezătorul, potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.doxologia.ro
