În fiecare an, în data de 5 august, Biserica noastră Ortodoxă îl prăznuiește pe unul dintre cei mai luminați sfinți români ai veacului al XX-lea: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, cunoscut și ca Hozevitul, pentru că și-a sfârșit nevoințele în pustia Hozevei, pe meleaguri sfinte. Născut într-un sat de la poalele munților Neamțului, și-a trăit viața cu o sete arzătoare după Dumnezeu, trecând prin ascultările monahale ale mănăstirilor din Moldova, pentru ca mai apoi să îmbrățișeze asprimea pustiei și liniștea peșterilor din Țara Sfântă. Ce s-a întâmplat în vara anului 1980 în peștera din apropierea mănăstirii Hozeva, acolo unde fusese înmormântat, și cum au fost găsite sfintele lui moaște întregi și neputrezite, răspândind mireasmă de sfințenie? Aflați în rândurile de mai jos!
Cine este Sfântul Ioan Iacob?
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni din județul Botoșani, într-o familie simplă de țărani credincioși. La Botez a primit numele Ilie. Destinul său avea să fie încercat încă din primele luni de viață: mama sa, Ecaterina, s-a stins din viață pe când el avea doar șase luni, în urma unei boli infecțioase. Tatăl său, Maxim, a murit ca erou în timpul Primului Război Mondial, în toamna anului 1916, pe frontul din Ungaria, lăsându-l orfan.
Ilie a urmat cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir” din Cernăuți, iar în vara anului 1933, la vârsta de 20 de ani, a ales să îmbrățișeze viața monahală, intrând în obștea Mănăstirii Neamț. După aproape trei ani de nevoință și ascultare, în preajma Sfintelor Paști din 1936, a fost tuns în monahism, împreună cu alți cincisprezece frați din lavră.
În toamna aceluiași an, dorind să se închine la Locurile Sfinte, a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă, unde a simțit chemarea adâncă de a rămâne. Astfel, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Sava cel Sfințit, petrecând acolo zece ani, în post, rugăciune și smerite ascultări. Tânjind după o și mai adâncă liniște și nevoință, se retrage împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustia Qumranului, în apropiere de Marea Moartă. Acolo îl cunoaște pe monahul Ioanichie Pârâială, care avea să-i fie ucenic și slujitor până la sfârșitul vieții.
În anul 1952, Patriarhia Română îl numește egumen la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe Valea Iordanului iar la scurt timp după această slujire, intră împreună cu ucenicul său în obștea Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul”, din pustia Hozeva. Dar viața de obște nu-i mai era de ajuns sufletului său aprins de dorul după Dumnezeu. De aceea, se retrage din nou în pustnicie, într-o peșteră aflată în apropierea mănăstirii, cunoscută sub numele de „Chilia Sfintei Ana”.
Timp de mai bine de șapte ani, Sfântul Ioan și-a petrecut zilele în post, rugăciune și tăcere, urcând necontenit treptele sfințeniei. La 5 august 1960, la doar 47 de ani, sufletul său s-a mutat la viața cea veșnică, răspunzând chemării lui Hristos. A fost înmormântat în aceeași peșteră de către arhimandritul Amfilohie, starețul Mănăstirii Hozeva.
Cum au fost descoperite moaștele Sfântului Ioan Iacob?
În vara anului 1980, părintele Pantelimon, un arhimandrit grec stabilit în America și fost ucenic al Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul, a avut un vis cu totul neobișnuit. Sfântul, care îi fusese duhovnic în tinerețe, i-a apărut și i-a spus: „Dacă vrei să mă vezi, vino la peștera Sfintei Ana, din Valea Hozevei”. Deși nu mai știa nimic despre Cuviosul Ioan de mai bine de 20 de ani, părintele Pantelimon a fost cuprins de neliniște și a hotărât să revină în Țara Sfântă, împreună cu un grup de pelerini greci din America.
Ajunși la Ierusalim, au aflat că părintele Ioan trecuse de mult la Domnul, fiind înmormântat într-o peșteră din apropierea Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul”. Cu binecuvântarea starețului Amfilohie, părintele Pantelimon și câțiva pelerini s-au îndreptat spre locul de îngropare al cuviosului, pentru a aprinde lumânări și a se ruga. Mișcat profund de dorul duhovnicesc, părintele Pantelimon a cerut cu stăruință permisiunea de a deschide mormântul. Deși reticent la început, starețul a acceptat în cele din urmă. Cu ajutorul unei bucăți de fier găsite în peșteră, au desfăcut scândura ce acoperea mormântul, iar în acel moment întreaga peșteră s-a umplut de o mireasmă cerească.
Ceea ce au văzut a fost o minune cutremurătoare: trupul Cuviosului Ioan era întreg, nestricat, cu veșmintele neatinse de vreme, ca și cum abia fusese așezat acolo. Mâinile, fața, hainele, epitrahilul și chiar încălțămintea – toate erau întregi, curate, nealterate. Emoția celor de față a fost covârșitoare. Unii au început să plângă, alții se rugau în tăcere, iar unii rosteau cu glas: „Părintele Ioan este sfânt!”. Toți au îngenuncheat și au mulțumit lui Dumnezeu pentru această descoperire, cântând troparul Cuviosului. A fost momentul în care s-a arătat, fără îndoială, sfințenia vieții părintelui Ioan, cunoscut doar de puțini în timpul vieții, dar preaslăvit acum de Dumnezeu prin darul nestricăciunii.
La final, părintele Pantelimon a primit, cu binecuvântarea starețului și – cum avea să spună – cu voia însuși a sfântului, o părticică din trupul Cuviosului: prima falangă a degetului arătător al mâinii drepte, cu care fusese de atâtea ori binecuvântat și îndrumat în tinerețe. Această sfințenie a fost dusă în America, unde părintele Pantelimon întemeiase două mănăstiri – una de călugări și una de maici – care au primit astfel ocrotirea și binecuvântarea unui nou sfânt al vremurilor noastre: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul.
Așadar, asemenea Sfântului Ioan, suntem chemați să urmăm modelul de viețuire pe care și el, ca mulți dintre cei înscriși în calendar, ni l-au pus înainte. În mănăstire sau în lume, orfani sau cu părinți, putem să ajungem sfinți. Pentru că sfințenia este, până la urmă, ultima și cea mai importantă stație din drumul nostru ca rod al creației, după cum ne-a poruncit Însuşi Dumnezeu, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute: „Fiţi sfinţi pentru că Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16).
Cu prilejul prăznuirii Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, am pregătit pentru dumneavoastră atât Canoanele pe cele 8 glasuri, Acatistul, cât și un CD și volumele de poezii și învățături ale sale, scrise cu multă sârguință duhovnicească în pustiul israelit al Hozevei. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
