În fiecare an, pe 4 septembrie, Biserica Ortodoxă o pomenește pe Sfânta Muceniță Ermioni, una dintre cele patru fiice ale Sfântului Apostol Filip, despre care Sfântul Evanghelist Luca spune că „erau fecioare și proroceau” (Faptele Apostolilor 21, 9). Mai puțin cunoscută decât alți sfinți ai primelor veacuri creștine, Sfânta Ermioni a unit darul prorociei cu grija față de cei bolnavi, punându-și cunoștințele în slujba oamenilor aflați în suferință.
În unele dintre icoanele sale, privirea ne este atrasă de două obiecte neobișnuite pe care sfânta le ține în mâini: o mică linguriță sau spatulă cu coadă lungă și o cutie dreptunghiulară. Acestea nu sunt simple elemente decorative și nici obiecte liturgice, ci semne prin care iconarii ne descoperă una dintre cele mai interesante laturi ale vieții sale. Ce reprezintă lingurița și cutia, de ce apar ele și în icoanele altor sfinți și ce ne spun despre lucrarea Sfintei Ermioni? Aflați în rândurile de mai jos!
Una dintre cele patru fiice care proroceau
Sfânta Ermioni a fost fiica Sfântului Filip Evanghelistul, unul dintre cei șapte diaconi aleși de prima comunitate creștină din Ierusalim pentru slujirea credincioșilor. Acesta nu trebuie confundat cu Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece ucenici ai Mântuitorului. Cartea Faptele Apostolilor ne spune că, în drumul său către Ierusalim, Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Cezareea și a rămas în casa lui Filip: „Iar a doua zi, ieșind, am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte, am rămas la el. Și acesta avea patru fiice, fecioare, care proroceau” (Faptele Apostolilor 21, 8-9).
Sfânta Scriptură nu menționează numele fiicelor și nici alte informații despre viețile lor, însă tradiția Bisericii a păstrat amintirea Sfintei Ermioni și a surorii sale, Eutihia. Potrivit Sinaxarului, cele două au plecat în Asia pentru a-l întâlni pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, iar după ce au aflat că acesta trecuse la Domnul, l-au întâlnit pe Petroniu, un creștin cu viață aleasă, de la care au primit îndrumare duhovnicească. Sfânta Ermioni nu avea numai darul prorociei, ci dobândise și cunoștințe medicale, pe care le folosea pentru alinarea celor suferinzi. Viața sa arată că „se ocupa cu meșteșugul doctoricesc” și că mulți oameni veneau la ea, fiind vindecați prin chemarea numelui lui Hristos.
De ce ține o cutie în mână?
Cutia dreptunghiulară sau cilindrică pe care Sfânta Ermioni o ține într-una dintre mâini este un recipient pentru medicamente și leacuri. Un asemenea atribut iconografic apare și în reprezentările altor sfinți cunoscuți pentru îngrijirea bolnavilor, ajutându-l pe credincios să recunoască lucrarea prin care aceștia și-au arătat iubirea față de aproapele.
Icoana nu încearcă să redea întreaga biografie a unui sfânt, așa cum ar face o ilustrație istorică, ci concentrează într-un număr redus de semne ceea ce este esențial pentru identitatea și slujirea lui. După cum știm, crucea purtată în mână indică de obicei mucenicia, un sul poate aminti de propovăduire sau de darul învățăturii, în timp ce vasul cu leacuri este asociat sfinților care s-au îndeletnicit cu vindecarea bolnavilor. În cazul Sfintei Ermioni, cutia amintește că priceperea ei medicală a devenit, de fapt, o formă de slujire. Ea îi primea pe cei aflați în suferință și le oferea nu numai îngrijire trupească, ci și mângâiere sufletească, unind „administrarea” leacurilor cu rugăciunea și chemarea numelui lui Hristos.
Ce reprezintă lingurița sau spatula?
În cealaltă mână, Sfânta Ermioni ține o mică linguriță ori spatulă cu coadă lungă, folosită simbolic pentru pregătirea sau administrarea medicamentelor. Obiectul completează cutia cu leacuri și indică limpede lucrarea sa de tămăduitoare. Același limbaj iconografic poate fi întâlnit în reprezentările Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, unul dintre cei mai cunoscuți doctori fără de arginți. Bunăoară, o icoană păstrată la Muzeul Mitropolitan din Iași îl înfățișează cu o cutie dreptunghiulară în mâna stângă și cu o linguriță pentru administrarea medicamentelor în mâna dreaptă. Astfel, prin analogie cu această reprezentare, cele două obiecte purtate de Sfânta Ermioni pot fi înțelese drept însemne ale meșteșugului ei doctoricesc.
Pentru privitorul de astăzi, desigur, lingurița cu coadă lungă poate semăna cu cea folosită la împărtășirea credincioșilor cu Trupul și Sângele Domnului, mai ales că, în anumite icoane, mânerul ei se încheie cu semnul Sfintei Cruci. Sensul său iconografic principal este, în realitate, unul medical, deoarece obiectul amintește de instrumentul întrebuințat pentru administrarea leacurilor. Asemănarea dintre cele două obiecte poate primi și un înțeles simbolic, întrucât vindecarea trupească și cea sufletească nu erau despărțite în lucrarea Sfintei Ermioni. Nu trebuie să afirmăm însă că sfânta ar ține în mână lingurița euharistică, deoarece asocierea obiectului cu acea cutie, precum și existența acelorași atribute în icoanele sfinților doctori, indică în primul rând – așa cum am afurmat mai sus – slujirea ei medicală.
Trebuie să spunem totodată că grija Sfintei Ermioni față de cei aflați în suferință nu s-a limitat numai la administrarea unor simple leacuri. După ce a fost eliberată din prima prigonire poruncită de împăratul Traian, ea a deschis, împreună cu sora sa Eutihia, un loc destinat primirii străinilor, călătorilor și bolnavilor. Un asemenea așezământ era cunoscut sub numele de xenodocheion, termen format din cuvintele grecești xenos, care înseamnă „străin”, și dechomai, adică „a primi”. Acesta funcționa atât ca loc de găzduire pentru călătorii nevoiași, cât și ca spațiu pentru îngrijirea celor bolnavi, anticipând tradiția așezămintelor filantropice pe care Biserica avea să o dezvolte în secolele următoare.
Deși nu putem afirma cu certitudine că așezământul Sfintei Ermioni a fost primul spital creștin, viața sa reprezintă una dintre mărturiile timpurii despre modul în care credința a transformat ospitalitatea și îngrijirea bolnavilor în forme concrete de slujire a aproapelui. Tocmai această dăruire o apropie de tradiția sfinților doctori fără de arginți, care îi îngrijeau pe bolnavi fără a urmări îmbogățirea și uneau tratamentul cu rugăciunea.
De la vindecarea bolnavilor la mărturisirea lui Hristos
Sfânta Ermioni nu și-a mărturisit credința numai prin ajutorul oferit bolnavilor, ci și prin statornicia arătată în timpul persecuțiilor. În vremea împăratului Traian, ea a fost denunțată pentru că era creștină și adusă la judecată, unde nici promisiunile, nici amenințările și nici loviturile nu au putut să o determine să se lepede de Hristos. După moartea lui Traian, prigoana a continuat în timpul împăratului Hadrian, când Sfânta Ermioni a fost supusă unor chinuri cumplite, pe care le-a îndurat rugându-se și mulțumindu-I lui Dumnezeu. Sinaxarul amintește că a fost aruncată într-un cazan încins, plin cu smoală, pucioasă și plumb, iar apoi a fost așezată pe un vas de aramă înroșit în foc, însă a rămas nevătămată prin ocrotirea Bunului Dumnezeu.
Crezând că sfânta era pregătită să aducă jertfă idolilor, prigonitorii au dus-o într-un templu păgân, unde, prin rugăciunea ei, statuile au căzut și s-au sfărâmat. Mâniat de cele întâmplate, împăratul a poruncit să fie scoasă în afara cetății și ucisă, iar Sfânta Ermioni a primit cununa muceniciei. Creștinii i-au luat apoi cinstitul trup și l-au înmormântat cu evlavie la Efes.
Așadar, răspunzând întrebării din titlu, lingurița sau spatula și cutia dreptunghiulară din mâinile Sfintei Ermioni sunt însemne ale îndeletnicirii sale doctoricești. Ele ne spun, fără cuvinte, că sfânta a folosit leacurile vremii pentru a-i ajuta pe cei bolnavi, unind îngrijirea trupului cu rugăciunea și cu vestirea lui Hristos. Atunci când îi privim icoana, vedem cu toții aceste semne ale unei vieți puse în slujba aproapelui. Mâinile cu care Sfânta Ermioni le administra bolnavilor medicamente au devenit și mâinile ridicate în rugăciune în timpul încercărilor, amintindu-ne că orice cunoaștere și orice pricepere devin cu adevărat roditoare atunci când sunt însoțite de credință și dăruite, cu milă, celor aflați în suferință.
În această zi aparte a prăznuirii Sfintei Ermioni, am pregătit pentru dumneavoastră Viețile sfinților pe tot anul, o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, precum și câteva Candele ale Dăruirii. Ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfintei Ermioni și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
