Nebuni fără cale de vindecare. Așa îi numeau păgânii primelor secole pe creștini – acei oameni cu totul stranii, care nu se mai comportau la fel ca înainte, vorbind la fiecare colț de drum despre Hristos, mântuire și nemurirea sufletului. Făcând un arc peste timp, mai aproape de zilele noastre, în special în spațiul rusesc, începând cu secolul al XVI-lea, „nebunia întru Hristos” se transformă într-un adevărat fenomen, iar „iurodivii” – căci așa se numeau cei care se lepădau de toate grijile și ispitele lumii spre a-L mărturisi pe Hristos – au început să devină modele vii pentru cei care doreau să-i urmeze. Așa a fost și Sfânta Cuvioasă Xenia din Sankt Petersburg, prăznuită an de an în ziua de 24 ianuarie, a cărei poveste vă invităm să o lecturați în rândurile de mai jos.
Xenia Grigorievna Petrova s-a născut în jurul anului 1730, într-o familie bună, probabil făcând parte din mica boierime. S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Andrei Fedeorovici Petrov, un strălucit colonel al armatei imperiale, care era și cantor la curte, bucurându-se de căsnicie și trăind o viață lipsită de griji, alături de lumea bună din mijlocul orașului Sankt Petersburg. La douăzeci și șase de ani, însă, viața ei a luat o întorsătură neașteptată, când soţul său a murit din senin, la o petrecere a aristocraților. Nu-și mai putea imagina viața fără el. Plângea zi de zi, se ruga pentru sufletul lui și nu înțelegea de ce Dumnezeu i l-a luat de lângă ea. Din acea clipă, Sfânta Xenia a început să desconsidere orice lucru de preț, orice bogăție a acestei lumi, urmând calea cea deloc ușoară a nebuniei pentru Hristos.
A început să-și împartă bijuteriile femeilor sărmane, iar celelalte bogății oamenilor străzii, astfel încât membrii familiei și apropiații ei au crezut că șocul dispariției soțului îi luase mințile. După înmormântarea soțului ei, a început să-i îmbrace hainele, insistând să fie numită Andrei Feodorovici și spunându-le oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Deși aparent de neînțeles, gestul ei însemna o renaștere spirituală, o schimbare din temelii a propriei sale ființe. Când uniforma roşie şi verde a soţului ei s-a uzat din pricina purtării zilnice, Sfânta Xenia a continuat să se îmbrace în alte haine rupte, dar de aceleaşi culori, vară și iarnă, pe ploaie, vânt și viscol. Nu dorea să primească hrană de la nimeni, decât dacă imediat o dădea mai departe celor sărmani, petrecându-și nopțile pe un câmp aflat în afara orașului, unde ședea în genunchi, cu mâinile împreunate în rugăciune, până a doua zi, la răsăritul soarelui. Dumnezeu i-a dăruit Sfintei Xenia darul vederii înainte, prezicând locuitorilor cetății multe lucruri, dintre care cel mai cunoscut este cel din 1761, când, cu două zile înaintea marelui praznic al Naşterii Domnului, alergând pe străzile reci și înghețate ale orașului, striga: „Coaceţi colacii, căci curând întreaga Rusie îi va coace!”. Vorbele sale preziceau moartea împărătesei Elisabeta, chiar în ziua de Crăciun. În acea clipă, au înțeles cu toţii că Xenia cea smerită prevestise moartea împărătesei și au început să o cinstească.
După o vreme, Sfânta Xenia a părăsit oraşul, iar timp de opt ani a mers în pelerinaj la părinţii îmbunătățiți ai Rusiei, în păduri și în pustie, cerându-le povățuire pentru mântuire. Este posibil ca în această vreme ea să îl fi vizitat inclusiv pe Sfântul Teodor, stareţul Mănăstirii Sanaxar din Rusia (prăznuit pe 19 februarie), care înainte de călugărie fusese de asemenea militar, schimbându-și viața după ce un coleg de-al său, tânăr ofiţer, a murit în timpul unei petreceri din pricina băuturii. Scrierile bisericești presupun că ofițerul în cauză a fost chiar soţul Sfintei Xenia.
Sfânta Xenia și-a dat sufletul în mâinile Domnului în jurul anului 1800. Smerenia ei desăvârșită, precum și respectul pe care i l-a purtat până la moarte iubitului ei soț poate fi văzut și astăzi în textul înscris pe piatra mormântului ei din cimitirul Smolensk: „În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aici zace trupul roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soţia capelmaistrului imperial Col. Andrei Teodorovici Petrov. Văduvă la vârsta de 26 de ani, pelerină 45 de ani, ea a trăit cu totul 71 de ani. Era cunoscută sub numele de Andrei Teodorovici. Oricine m-a cunoscut, să se roage pentru sufletul meu, ca şi al său să se mântuiască. Amin”. În scurt timp, mormântul ei avea să devină unul dintre cele mai frecventate locuri de pelerinaj din Întreaga Rusie, fiind cinstită până astăzi ca ocrotitoare a familiei și a tuturor celor aflați în necazuri.
În loc de concluzie, un simplu, dar edificator cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, care spune astfel: „acesta este înțelesul de a fi nebuni pentru Hristos: Căci oricine pătimește răul și nu se răzbună, nici nu se simte nedreptățit, este socotit un nebun de păgâni și este dezonorat și batjocorit”. Așa a fost Sfânta Xenia – neînțeleasă de familie și de cei din jurul său, dar cu totul dreaptă și curată înaintea ochilor lui Dumnezeu. Pentru viețuirea ei minunată, dar și ca recunoștință pentru nenumăratele minuni pe care le-a săvârșit, în anul 1988, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a canonizat-o pe Sfânta Xenia din Sankt Petersburg, cea nebună întru Hristos, iar după 32 de ani, pe 21 iulie 2020, a fost aprobată înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfintei Xenia din Petersburg (24 ianuarie), cu dată de serbare anuală în ziua de 24 ianuarie.
În această zi specială, am creat pentru dumneavoastră o selecție specială care conține icoana Sfintei Xenia, alături de Acatistul ei, precum și de alte volume pe care orice creștin ar trebui să le aibă în biblioteca sa, la loc de cinste. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: ziarullumina.ro
